Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Chimie


Index » educatie » Chimie
» CADMIU ( Cd )


CADMIU ( Cd )




CADMIU ( Cd )

Scurt istoric : Cuvantul kadmeia apare pentru prima data in scrierile lui Discoride si Pliniu , pentru a denumi primele minerale de zinc ce se gaseau pe coastele Marii Negre si din care , prin topire impreuna cu cupru , rezulta alama . Pliniu folosea denumirea cadmia pentru toti oxizii de zinc impuri . Cadmiul a fost descoperit in anul 1817 de cercetatorul german Strohmeyer si la scurt timp de Herman . Primul dintre ei , in timp ce prelucra unele minereuri de zinc pentru a obtine carbonatul de zinc farmaceutic , a observat ca in loc sa rezulte solutii incolore , cade obicei , solutiile respective aveau culoarea galbena . La inceput , a crezut ca acestea sunt impurificate cu fer sau arsen , dar dupa verificarile de rigoare a constatat ca se afla in fata unui element nou , pe care l-a denumit cadmiu .

Obtinere : Cadmiul se obtine prin incalzirea amestecului de minereu cu NaCl si cocs la 960C , cand distila CdCl, care apoi este tratata cu acid sulfuric diluat . Solutia de CdSOse trateaza cu zinc sau se supune electrolizei . O alta metoda consta in prajirea sulfurii si reducerea oxidului rezultat cu carbune . Cadmiul se poate rafina prin electroliza , separandu-se usor de zinc datorita potentialului de descarcare diferit . Cadmiul de inalta puritate ( 99,998% ) se obtine prin sublimarea in vid sau in curent de hidrogen a cadmiului electrolitic .



Utilizari : In aerul atmosferic , la temperatura ambianta , suprafata cadmiului devine mata , deoarece se acopera cu un strat subtire si protector de oxid de cadmiu . Pe baza acestei proprietati , cantitati mari de cadmiu se utilizeaza la protejarea anticoroziva a ferului si otelului , operatia purtand denumirea de cadmiere .

              Cadmiul este component al multor aliaje cu variate aplicatii in tehnica . Un adaos de 0,9 – 1,2% Cd in aliajele de cupru favorizeaza cresterea rezistentei de rupere la tractiune fara a diminua mult conductivitatea electrica . Din acest motiv , aliajele de cupru care contin si cadmiu sunt folosite la fabricarea cablurilor electrice pentru tramvaie , troleibuze , legaturi telefonice , etc .

              In electrotehnica , cadmiul serveste la producerea acumulatorilor cu plumb . Acumulatorii alcalini folosesc ca electrolit o solutie de hidroxid de potasiu si sunt prevazuti cu electrozi confectionati din pulberi metalice presate : anodul – pulbere de nichel si carbon, iar catodul – pulbere de cadmiu si fer . Avand o durata mai mare de functionare decat acumulatorii cu plumb , sunt utilizati in special la telefonie, telegrafie , etc .

              De asemenea mai pot fi amintite aliajele cadmiu-argint cu continutul de argint variabil pana la 20% . Aceste aliaje sunt folosite la executarea bijuteriilor . Amalgamul de cadmiu se foloseste in tehnica dentara , iar compusi ai cadmiului se folosesc ca pigmenti pentru vopsele .

              COBALT ( Co )

Scurt istoric : Compusi ai cobaltului se foloseau in vechiul Egipt la colorarea sticlei in albastru si apoi la prepararea smaltului . Bucati mici de sticla albastra cu continut de cobalt au fost gasite in mormantul faraonului Tutankhamon , datand din jurul anului 1400 i.Hr . O bucata de sticla de culoare albastra numita Minunata piatra a Babilonului a fost trimisa in dar regelui egiptean Tutmes I din partea orasului Assur .

              In Evul Mediu , in unele mine au fost descoperite minereuri din care nu se putea extrage nici un fel de metal prin metodele cunoscute la acea vreme . Minerii superstitiosi blestemau aceste minereuri si ajunsesera sa creada ca acestea ar contine un spiridus raufacator , pe care il numeau Kobalt . Acest nume apare in scrierile atribuite lui Basilius Valentinius , lui Paracelsius si in lucrarea lui Agricola „ De re metalica ” . Minereurile respective contineau in afara de cobalt si mici cantitati de stibiu , bismut , nichel , cupru , arsen si sulf , si de aceea prelucrarea era asa de complicata .

              Mai tarziu , minerii au dat numele de cobalt unui minereu din Saxonia avand proprietatea de a colora sticla in albastru , dar care era otravitor . Analizand o proba dintr-un astfel de minereu , in anul 1735 , chimistul suedez G . Brandt a gasit ca acesta contine un metal care are proprietatea de a da un smalt albastru , si caruia i-a dat denumirea de cobalt , dupa minereul din care l-a obtinut . Chimistul comunica in acelasi an Academiei de Stiinta din Uppsala descoperirea noului element , mentionand ca e diferit de bismut .

              Cobaltul a fost izolat insa abia cu sapte ani mai tarziu , iar dupa 1780 Bergman , Liebig si Wöhler i-au studiat proprietatile .

Obtinere : Cobaltul se extrage din minereuri de nichel , cupru sau fer  printr-un proces complex , avand in vedere ca se gaseste in concentratii mici. Dupa concentrarea minereurilor prin separare magnetica sau flotatie , concentratele se prelucreaza prin procedee piro- si hidrometalurgice . Rafinarea cobaltului se poate face electrolitic , in celulele cu diafragma pentru separarea spatiului anodic de cel catodic . Pe catod , care este confectionat din otel inoxidabil , se depune cobalt de puritate 99,76% .




Utilizari : In stare metalica , cobaltul are relativ putine utilizari . Dintre acestea : anticatod pentru tuburi de raze X , electrozi in tuburile electronice , in termoelemente , acoperirea electrolitica a unor piese metalice .

              Cantitatea cea mai mare de cobalt este folosita pentru obtinerea diferitelor aliaje , ca de exemplu oteluri de taiere rapida pentru diverse materiale , dar mai ales aliaje dure turnate de tipul stelitilor ( datorita prezentei carburilor de crom si wolfram ) si aliaje Co-W intrebuintate la confectionarea sculelor aschietoare .

              De o deosebita importanta sunt aliajele metalo-ceramice obtinute prin sterilizare , care contin carburi ale metalelor greu fuzibile ( W , Ti , Mo, Ta , V , Nb ) , cimentate cu cobalt ( 3-15% ) pentru a capata rezistenta dorita. Acestea au proprietati aschietoare deosebite si rezistenta la uzura , ceea ce permite prelucrarea oricaror tipuri de oteluri . Cobaltul intra in compozitia unor aliaje cu proprietati magnetice deosebite , folosite la fabricarea magnetilor permanenti ( aliajele Al-Ni-Co-Fe si Co-Cu-Ni ) , precum si in compozitia unor catalizatori pentru hidrogenarea si desulfurarea uleiurilor .

              Oxidul de cobalt si unii compusi ( albastrul lui Thénard , cobalt ultramarin si altii ) sunt folositi pentru colorare in industria sticlei , a emailurilor si portelanurilor . Oxidul CoO , ca adaos la email , mareste aderenta acestuia pe otel . Asa-numita sticla de cobalt , de culoare albastra , este utilizata ca sticla de protectie impotriva radiatiilor luminoase de mare intensitate .

              Izotopul  Co este folosit ca sursa de radiatii γ in tratarea tumorilor canceroase , precum si in industria textila pentru controlarea si supraveghe-rea automata a procesului de colorare . Vitamina B( ciancobaltamina ) este utilizata in tratarea anemiei pernicioase .

              Prezenta cobaltului in terenurile arabile favorizeaza acumularea clorofilei in frunze si a vitaminei B in bulbi si semunte . De aceea , ingrasamintele minerale contin cantitati mici de saruri de cobalt .






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Chimie




VANADIU ( V )
Electrozi cu Membrana in Stare Solida si de Precipitare
Materialele electroizolante
Originea ionilor in solutie
PROPRIETATILE PLASTIFIANTILOR
Electroliza si aplicatiile ei
Toxicitatea anionului superoxid
Relatia lui Nernst
Notiuni generale despre metale
CADMIU ( Cd )