Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
Increngatura Annelida


Increngatura Annelida




Increngatura Annelida

Cuprinde specii la care corpul este alcatuit dintr-o succesiune liniara de inele (annulus - inel) dispuse in lungul axului principal al corpului. La exterior inelele sunt separate intre ele prin santuri interinelare, iar la interior prin niste pereti transversal ice poarta numele de diafragme sau disepimente. Deci, prezenta inelelor arata ca, corpul in cazul anelidelor este impartit transversal in parti successive numite segmente, inele sau metamere (meta dupa; meron - parte). Fiecare metamer poate contine cate o pereche de parapode, o pereche de branhii, o pereche de saci celomici, o pereche de metanefridii, o pereche de ganglioni nervosi, o pereche de gonade, o pereche de orificii excretoare, vase si muschi proprii. Acest aspect, prin care corpul unui animal este impartit in mai multe inele sau metamere, poarta numele de metamerie. Daca segmentele din constitutia corpului sunt identice, atunci metameria este homonoma, iar daca sunt diferite, metameria este heteronoma

In general, la anelide, corpul este alungit, viermiform, fiind constituit din urmatoarele regiuni:

-        regiunea cefalica




-        trunchiul (soma)

-        pigidiul (telsonul, periproctul sau segmental anal)

Sistematica: increngatura Annelida se imparte in urmatoarele clase:

1.     Clasa Archiannelida - specii mici , cu parapode slab dezvoltate.

2.     Clasa Polychaeta - specii mari, parapode bine dezvoltate, prevazute cu numerosi peri.

3.     Clasa Oligochaeta regiunea cefalica slab dezvoltata, parapodele lipsesc, corpul acoperit cu putini peri.

4.     Clasa Hirudinea regiunea cefalica slab dezvoltata, parapodele lipsesc, perii lipsesc la majoritatea speciilor, prezinta ventuze de fixare.

Clasa Polychaeta:

Se caracterizeaza prin parapodele foarte bine dezvoltate, cat si prin bogatia lor de peri. Au dimensiuni cuprinse intre 1mm (Spirorbis malardi) si 3 m (Eunice gigantea).

Reprezentant caracteristic: Nereis diversicolor are dimensiunile unei rame. Corpul usor aplatizat dorso-ventral, alcatuit din cap, trunchi si pigidiu.

Capul este alcatuit din prostomiu si din peristomiu.

Prostomiul numit si lob cephalic, este putin mai ingust decat segmentele urmatoare, mai lung decat lat, avand aspect trapezoidal. Pe partea dorsala prezinta 2 perehi de ochi, iar anterior 2 mici tentacule ce au rol senzitiv si sunt cunoscute si sub denumirea de antene. Antero-lateral, prostomiul prezinta 2 prelungiri mai lungi si mai groase decat antenele, numite palpi, care, ca si tentaculele, au rol senzitiv.

Peristomiul reprezinta segmental bucal primitiv numit metastomiu, la care se sudeaza primul segment somatic. Pe partea ventrala a metastomiului se poate observa orificiul bucal. Parapodele primului segment somatic se alungesc, luand aspectul a 4 prelungiri cu aspect de tentacule numite ciri tentaculari.

Trunchiul sau soma este alcatuit dintr-un mare numar de segmente homonome, delimitate la exterior prin santuri intersegmentare ce dau animalului un aspect tipic inelat.

Fiecare segment al trunchiului poarta pe laturile sale cate 2 parapode, unul stang si unul drept. Parapodele sunt expansiuni ale peretelui lateral al corpului in care intra si portiuni din cavitatea generala. Fiecare parapod este alcatuit dintr-un ram dorsal (notopod) si un ram ventral (neuropod). Fiecare ram la radul sau este impartit intr-un lob dorsal si un lob ventral. La baza fiecarui parapod poate fi observat cate un cir dorsal si un cir ventral, organe sensitive, tactile si chemoreceptoare. Atat pe notopod cat si pe neuropod exista cate un smoc de peri bine dezvoltati. Fiecar smoc de peri este situate in cate un sac chetiger. Din cadrul fiecarui smoc de peri, un par este mai bine dezvoltat, mai gros, are rol de sustinere si este numit acicul.

Pigidiul constituie extremitatea posterioara a corpului. Este mai ingust decat segmentele care-l preced. Poarta pe fata ventrala orificiul anal. Nu prezinta parapode ci doar o pereche de ciri anali bine dezvoltati cu rol senzitiv, tactil.

Organizare interna:

Tegumentul ectodermul alcatuit dintr-un singur strat de cellule, acoperite la exterior de o cuticula fina. Printre celulele epidermice se gasesc si numeroase glande unicelulare, cu ajutorul carora, speciile tubicole isi secreta tubul

Musculatura este reprezentata prin muschi circulari, muschi longitudinali si muschi oblici.

Musculatura circulara este situata chiar sub tegument; musculature longitudinala este reprezentata prin 4 muschi longitudinali, 2 muschi longitudinali dorsali si 2 muschi longitudinali ventrali. Acestia nu sunt metamerizati ci se intind in tot lungul corpului. In fiecare segment se mai gasesc si cate 2 muschi oblici. Acestia se insera cu un capat pe linia medio- ventrala a corpului, iar cu celalalt capat la baza superioara a parapodului. Acesti muschi oblici delimiteaza in regiunea latero-ventrala a segmentelor cate un mic celom lateral.

Cavitatea generala acorpului este initial strict delimitata pentru fiecare segment prin diafragme (disepimente).

Aparatul digestiv: incepe cu orificiul bucal, se continua cu faringele apoi cu esofagul. La speciile care duc o viata libera, faringele este exertil constituind o trompa. Partea anterioara a faringelui are peretii putin musculosi, acoperiti cu dinti cornosi numiti paragnate. Partea posterioara a faringelui este foarte musculoasa si prevazuta cu 2 falci chitinoase puternice. Chiar la baza faringelui se deschid 2 glande salivare. Gura, faringele si esofagul constituie intestinul anterior de origine ectodermica. Esofagul se continua cu intestinul mediu, de origine endodermica, mai larg decat esofagul. Intestinul mediu se intinde in tot lungul corpului, strabatand disepimentele care-I provoaca usoare strangulatii. Nu prezinta diverticule. La unele specii (Aphrodite), intestinul prezinta numeroase diverticule laterale. Intestinul mediu se continua cu intestinul posterior sau rectul care este foarte scurt si se deschide la exterior prin orificiul anal situate pe partea ventrala a pigidiului (telsonului).

Aparatul respirator la Nereis nu este clar diferentiat, schimbul de gaze respiratorii in acest caz are loc pe intrega suprafata a parapodelor si la nivelul tegumentului de pe fata dorsala a corpului. La alte specii, pentru a realize schimbul de gaze respiratorii apar branhii. Acestea sunt situate langa cirii dorsali, sau chiar cirii dorsali se pot transforma in branhii.

Aparatul circulator: este inchis, adica vasele care duc sangele la un organ numite vase aferente, comunica cu vasele care preiau sangele din organul respectiv, numite vase eferente, printr-un sistem de capilare. Partea principala a acestui sistem este alcatuita din doua vase longitudinale - unul dorsal situat deasupra intestinului in mezenterul dorsal si altul ventral, situat sub intestin. Aceste 2 vase sunt unite intre ele prin vase circulare segmentare. In zona cefalica, vasul dorsal se bifurca in doua ramuri bogat ramificate, care ocolesc tubul digestiv si se reunesc in vasul ventral. In partea posterioara a corpului exista de asemenea un inel (inelul periproctal) care reuneste cele doua vase longitudinale. Formele sedentare care au branhii au sistemul circulator bine dezvoltat in segmentele prevazute cu branhii si mai slab dezvoltat in restul corpului.





Sangele circula in vasul sanguin dorsal spre cap iar in cel ventral spre coada. La unele specii sangele este rosu datorita pigmentului hemoglobina, la alte specii, sangele este verde datorita pigmentului clorocluorina ce contine cupru in loc de fier, iar la alte specii sangele este brun datorita pigmentului hemafeina

Aparatul excretor: este de tip metanefridian. In fiecare segment al corpului se gasesc cate doua metanefridii, cu exceptia primelor si ultimelor segmente. Metanefridiile sunt reprezentate de tuburi lungi, intortocheate, terminate la un capat cu o palnie ciliata - nefrostomul, deschis in cavitatea celomica, iar la celalat capat cu un por excretor deschis la exterior. Partea terminala a nefrostomului strabate disepimentul, porul excretor deschizandu-se pe segmentul urmator celui in care se afla palnia nefrostomiala. La unele polichete nu exista metanefridii, ci niste protonefridii speciale, numite solenocite. Solenocitele sunt protonefridii la care celulele terminale sunt prevazute cu un lung peduncul ca un tub in interiorul caruia exista un flagel. La alte specii, la nivelul solenocitelor poate fi remarcata o formatiune ce se aseamana cu pavilionul ciliat al unei metanefridii. Acest pavilion ciliat este de fapt un gonoduct, iar acest solenocit cu pavilion ciliat se numeste nefromixie

Sistemul nervos este de tip scalariform, reprezentat printr-o pereche de ganglioni cerebroizi si un lant ganglionar ventral. Legatura dintre ganglionii cerebroizi si lantul ganglionar ventral este realizata printr-un inel nervos perifaringian. De la ganglionii cerebroizi pleaca nervi la toate formatiunile senzoriale din zona capului - ochi, palpi, tentacule, ciri tentaculari. Lantul ganglionar ventral este alcatuit din cate o pereche de ganglioni in fiecare segment. Ganglionii din segmente diferite sunt legati intre ei prin conective nervoase, iar ganglionii din aceeasi pereche prin comisuri. In unele cazuri ganglionii din cadrul aceleiasi perechi sunt foarte apropiati intre ei, astfel incat comisurile dispar.

Organele de simt sunt reprezentate de ochi de mai multe tipuri - conversi, inversi sau complecsi, de organe nucale (fosete olfactive), statocisti - uneori in numar foarte mare la formele sedentare, iar la suprafata tegumentului se afla numeroase terminatii nervoase cu rol tactil.

Aparatul reproducator. Polichetele au sexele separate. Gonadele nu sunt permanente ci apar doar in perioada de reproducere. La unele specii, produsele genitale ajung in mediul extern prin ruperea peretelui corpului, in timp ce la alte specii, eliminarea produselor genitale are loc prin intermediul nefromixiilor. Fecundarea are loc in apa. Larva caracteristica este larva trocofora.

De regula, gonadele nu se dezvolta in toate segmentele corpului. Regiunea in care gonadele sunt dezvoltate se numeste epitoca, iar regiunea lipsita de gonade regiune atoca. In unele cazuri, regiunea epitoca se desprinde de regiunea atoca si inoata liber o perioada apoi plesneste, eliberand produse genitale si moare.

Sistematica: dupa modul de viata, polichetele se impart in 2 ordine:

Ordinul Errantia cuprinde specii libere (errare a vagabonda). Corpul segmentat homonom, faringele exertil, prevazut cu falci chitinoase.

Reprezentanti:

Nereis diversicolor

Aphrodite aculeata soarecele de mare. Corpul are contur oval, este usor aplatizat dorso-ventral. Pe laturile corpului se gasesc peri grosi bine dezvoltati, divers irizati. Pe suprafata dorsala a corpului exista o pasla fina de peri. Cirii dorsali se latesc puternic rezultand niste formatiuni ce au aspectul unor placute si sunt denumite elitre. Aceste elitre delimiteaza pe partea ventrala a corpului o camera in care sunt adapostite branhiile.

Ordinul Sedentaria: cuprinde specii ce duc o viata fixata, traind in tuburi pe care fie le sapa in nisip, fie le secreta cu ajutorul formatiunilor glandulare de la nivelul tegumentului. Faringele in acest caz nu este exertil si nu este prevazut cu falci chitinoase.

Reprezentanti:

Arenicola marina traieste in zona de flux reflux in tuburi sapate in nisip ce au aspectul literei U. Corpul este alcatuit din 3 regiuni: regiunea cefalica, regiunea branhiala si regiunea codala. Regiunea branhiala este alcatuita din 13 segmente, fiecare segment fiind prevazut cu cate o pereche de branhii.

Chaetopterus variopedatus ca si specia precedenta traieste in tuburi sapate in nisip ce au aspectul literei U,ce sunt captusite cu o secretie pergamentoasa. Parapodele din regiunea mijlocie a corpului au aspectul unor palnii prin miscarea carora se creaza un curent de apa prin tub. Animalul secreta o varsa pe care o plaseaza in calea curentului. Cand aceasta varsa se umple cu particule nutritive, animalul o mananca si secreta alta.




Spirographis spallanzani traieste in tuburi pergamentoase drepte. Prezinta o coroana alcatuita din aproximativ 300 de tentacule, dispuse pe 2 prelungiri laterale ale capului, spiralizate intre ele. Aceste 2 prelungiri laterale provin din modificarea palpilor. Excrementele din tub sunt eliminate la exterior printr-un sant ventral, care in apropierea partii anterioare a corpului trece pe partea dorsala.

Clasa Oligochaeta

Include anelide dulcicole, marine si terestre, lipsite de parapode si cu putini peri, iar organele de simt sunt slab dezvoltate. Regiunea cefalica este lipsita de apendice de orice fel, iar prostomiul si peristomiul sunt reduse, datorita modului de hranire. Dimensiunile corpului variaza, de la cativa milimetri la peste 3 metri, cat atinge Megascolides australis. Cea mai mare specie din Romania este Allolobophora robusta ce depaseste 1m.

Reprezentant caracteristic: Lumbricus terrestris - rama obisnuita. Are dimensiuni cuprinse intre 10 30 cm. Partea anterioara a corpului este ascutita, iar partea posterioara, usor rotunjita. Treimea anterioara a corpului aproximativ cilindrica, iar ultimile 2/3 usor aplatizate dorso-ventral. In alcatuirea corpului intra intre 110 180 segmente.

Prostomiul si peristomiul sunt mici si lipsite de orice diferentieri morfologice. Ventral, pe peristomiu se afla orificiul bucal. Pe fiecare segment se afla patru perechi de cheti - doua latero-dorsale si doua latero-ventrale. Chetii sunt mici, fixati intr-o formatiune tegumentare numita sac chetiger, iar varfurile sunt recurbate inapoi. Incepand cu al 2-lea segment, fiecare segment prezinta dorsal cate un orificiu numit por dorsal, prin care animalul elimina la exterior lichid celomic. Acesta are rolul de a mentine tegumentul umed, favorizand astfel schimburile de gaze respiratorii, indeparteaza de pe tegument factorii iritanti si are si un rol antimicrobian.

Intre segmentele 9 -10 ; 10 11 se deschid la exterior 2 perechi de orificii ce apartin receptaculelor seminale. Pe segmetul 14 se gasesc orificiile genitale femele, iar pe segmentul 15, orificiile genitale mascule. Intre segmentele 32 37 pe partile latero-dorsale ale corpului exista o ingrosare a tegumentului cu aspect de samar, numita clitelum. Pe partea ventrala a clitelumului se gasesc 2 formatiuni ce poarta numele de crestele pubertatii. Intre segmentul 15 si segmentul 32, pe partea ventrala a corpului pot fi observate 2 santuri seminale.

Toate segmentele corpului, cu exceptia primelor 3 - 4 si a ultimului prezinta latero-ventral cate o pereche de orificii excretoare.

Organizatie interna

Cavitatea celomica a fiecarui segment este izolata de cea a segmentelor vecine prin disepimente.

Aparatul digestiv este complet; orificiul bucal se continua cu un faringe foarte musculos, ce se intinde in primele 7 segmente, apoi cu un esofag lung si mai ingust, ce ocupa segmentele 8 13. La nivelul esofagului, intre segmentele 11 12 se deschid trei perechi de glande, numite glandele calcifere sau glandele lui Morren. Unii autori sustin ca rolul acestor glande este de a fixa bioxidul de carbon din aerul din galerii, in acest mod evitandu-se intoxicarea corpului, dar sunt si pareri conform carora, secretia acestor glande ar neutraliza aciditatea acizilor humici din sol. Esofagul se continua cu un stomac glandular, situat intre segmentele 14 - 15 apoi cu un stomac musculos numit si ranza, intre segmentele 16 - 18. Dupa stomac urmeaza un intestin lung, cu lumenul mai ingust decat stomacul, prevazut dorsal cu un pliu adanc, denumit tiflosolis. Aceasta formatiune are rolul de a mari suprafata de absorbtie a intestinului.

Aparatul respirator - lipseste la L. terrestris, schimbul de gaze respiratorii, realizandu-se la nivelul tegumentului. Exista insa specii de oligochete acvatice care prezinta branhii.



Aparatul circulator este inchis, alcatuit ca si in cazul polichetelor dintr-un vas sangvin dorsal si unul ventral, la care se mai adauga inca 3 vase sangvine longitudinale (2 latero-neurale si unul subneural). Intre segmentele 7 11, vasul sangvin dorsal se leaga de vasul sangvin ventral prin cinci vase circulare cu peretii foarte musculosi, a caror contractie ritmica asigura circulatia sangelui.

Aparatul excretor este de tip metanefridian, pavilionul ciliat deschizandu-se intr-un segment iar orificiul excretor in segmentul imediat urmator. Rol in excretie au si celulele cloragogene situate in jurul intestinului.

Sistemul nervos este de tip scalariform, dar spre deosebire de cel de la polichete, este mai slab dezvoltat, aspect aflat in stransa legatura cu modul de viata al oligochetelor. Ganglionii cerebroizi se afla la nivelul segmentului 3.

Aparatul reproducator : Oligochetele sunt animale hermafrodite, proterandrice, cu fecundare incrucisata.

Aparatul reproducator femel este reprezentat de o pereche de ovare situate pe disepimentul anterior al segmentului 13. Fiecare ovar se continua cu un oviduct ce comunica cu exteriorul prin cate un orificiu genital femel. Orificiile genitale femele sunt situate pe segmetul 14. De aparatul reproducator femel apartin si receptaculele seminale (o pereche in segmentul 9 si o pereche in segmentul 10), ce au rolul de a inmagazina sperma provenita de la partener.

Aparatul reproducator mascul este reprezentat prin 2 perechi de testicule o pereche in segmentul 10 si o pereche in segmentul 11. de la fiecare testicul pleaca cate un scurt canal eferent. Canalele eferente de pe aceeasi parte a corpului se unesc in 2 canale deferente, ce se deschid la exterior prin orificiile genitale mascule situate pe segmentul 15. De aparatul reproducator mascul apartine si vezicula seminala trilobata. Aceasta joaca un rol important in maturarea spermatozoizilor si in depozitarea spermatozoizilor proprii.

In perioada de reproducere, 2 indivizi se aprropie unul de celalalt, astfel incat regiunea clitelumului la un individ sa fie in dreptul regiunii receptaculelor seminale la celalalt individ. Cei 2 indivizi astfel acuplati sunt legati unul de altul prin 2 centuri secretate de glandele din regiunea celor 2 clitelumuri. Intre cele 2 centuri, corpul fiecarui individ este izolat intr-un manson propriu. In aceasta situatie, cei 2 indivizi fac schimb de lichid spermatic. Dupa ce schimbul de sperma a luat sfarsit, cei 2 indivizi se desrin unul de celalalt.

In momentul in care oualele ajung la maturitate, glandele din zona clitelumului secreta un cocon plin cu substante albuminoide. Acest cocon este apoi impins spre partea anterioara a corpului. In momentul in care coconul ajunge in dreptul orificiilor genitale femele (segmentul 14), in cocon sunt deversate ovulele. Coconul isi continua deplasarea spre partea anterioara a corpului, iar cand ajunge in dreptul receptaculelor seminale (segmentele 9 -11), in cocon sunt varsati spermatozoizii ce provin de la partener. Apoi, rama isi retrage corpul din cocon, care se inchide la ambele capate si se intareste. In interiorul coconului are loc fecundatia. Din oua ies larve care dupa ce consuma substantele albuminoide se vor manca intre ele, la rama, dintr-un cocon iese la exterior o singura rama tanara.

Sistematica: dupa pozitia orificiilor genitale mascule in raport cu segmentul testicular, oligochetele se impart in urmatoarele ordine:

1. Ordinul Prosopora cuprinde specii la care orificiile genitale mascule sunt situate inaintea sau pe segmentul testicular. Ex. Branchiobdella parasita traieste parazita pe branhiile de la raci. Modul de viata parazit determina o serie de convergente cu lipitorile.

2. Ordinul Plesiopora cuprinde specii la care orificiile genitale mascule se gasesc pe segmentul imediat urmator segmentului testicular. Ex. Tubifex tubifex - specie comuna in apele dulci poluate cu substante organice. Sta cu partea anterioara a corpului infipta in mal, iar partea posterioara libera in masa apei in continua agitatie.

3. Ordinul Opisthopora cuprinde specii la care orificiile genitale mascule se deschid mult in urma segmentului testicular. Ex. Lumbricus terrestris.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Biologie


Biochimie
Biofizica
Botanica


Vascularizatia muschiului. Inervatia muschiului. Proprietatile fizice ale muschiului: contractibilitatea, elasticitatea, tonicitatea. Inima : situatie
CORIONUL
GLANDELE SUDORIPARE
BIOLOGIE CELULARA, FORME CELULARE
Acarina
NUCLEUL
PANCREASUL ENDOCRIN
DIAGNOSTICUL INFECTIILOR PRODUSE DE ENTEROBACTERII COMENSALE
Ordinul Palpigradi
REFERAT- NEUROBIOLOGIE NEURONUL