Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme
Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
» Diferiti reprezentanti ai Anoplura - Pediculus humanus


Diferiti reprezentanti ai Anoplura - Pediculus humanus


Diferiti reprezentanti ai Anoplura I.

                                   Haematopinus eurysternus – acuplarea

            

Haematopinus asini             Echinophtirius horridus

                        ectoparazit pe Ecvide               ectoparazit al focilor


   

Haematopinus suis  porc si mistreti

Pediculus humanus

            
        Pediculus humanus :     „paduchele de corp” si        „paduchele de cap”
      (1 = extremitate picior 1, 2 = stigmat,  3 =  antena dupa E. Seguy)

    

Pediculus humanus capitis diferite stadii

PLANSA   43.

Phtirius pubis

 

(Sursa Internet)

Diferite detalii ale morfologiei externe

Adulti si oul fixat pe un fir de par, diferite detalii
(gheare, capul, zona orificiului bucal).

Ordinul Hemiptera  plosnite  (140 familii, cca.
55.000 de specii) Rhynchota

Numele deriva de la „hemisys” – jumatate si ptera, cu referire la forma si structura aripilor anterioare (hemielitre).

Dintre cele 30.000 de specii de plosnite din subordinul Heteroptera, doua familii au importanta medicala datorita activitatilor lor periodice de hranire cu sange, fapt ce le permite transmisia unor patogeni (Tabel 5): Reduviidae (plosnitele pradatoare) ce includ Triatominae (kissing bugs) cu aripi si Cimicidae (plosnita de pat), fara aripi (Plansa  44-46).

Tabel  5.  Cateva specii de plosnite parazite

Familia/Specia

Lungime (mm)

Gazde

Patogenii transmisi

Reduviidae

Rhodnius prolixius

30

omul, unele animale

[Trypanosoma cruzi]

Triatoma infestans

30

omul, unele animale

Trypanosoma cruzi

Panstrongylus megistus

30

omul, unele animale

Trypanosoma cruzi

Reduvius personatus

18

insectele, omul

            

Cimicidae

Cimex lectularius

5-6

omul, mamifere, pasari

(Eventual transmisie mecanica)

Cimex hemipterus

6-7

omul, mamifere, pasari

(Eventual transmisie mecanica)

Oeciacus hirundinis

2-3

randunele, omul

(Eventual transmisie mecanica)

Leptocimex boueti

3-4

lilieci, omul

(Eventual transmisie mecanica)

Heteropterele sunt caracterizate prin prezenta a doua perechi de aripi, cele anterioare fiind diferite de cele posterioare de unde si numele de hemiptere si o dezvoltare simpla (metamorfoza graduala) sau incompleta (heterometabola), in general cu cinci naparliri. Caracterul lor cel mai remarcabil il reprezinta prezenta unui aparat bucal (rostru) particular adaptat pentru intepat si supt. Ansamblul pieselor bucale prezinta o organizare total diferita de cele ale altor insecte intepatoare; sunt prezente doar trei tipuri de piese; un labium ce inconjoara o pereche de mandibule si una de maxile modificate de asa natura incat sa realizeze canalele alimentar si salivar (structuri realizate la diptere de catre labru si hipofaringe). In pozitie de repaus rostrul se afla sub corp, indreptat posterior. In principal sunt pradatoare dar se hranesc si cu plante sau cu sange (parazitand animalele superioare). Aripile mezotoracice – hemielitre, au o zona perga­mentoasa (corium) si una membranoasa.

Importanta: principale familii de interes medical sunt: Cimicidae Cimex lectularius, Reduviidae Reduvius personatus, Triatomidae Triatoma infestans. Aceste insecte provoaca numeroase neplaceri datorita intepaturilor dureroase si faptului ca formele hematofage transfera agenti patogeni ce cauzeaza imbolnavirea si chiar moartea (Trypanosoma cruzi) oamenilor sau a mamiferele domestice.

Familia Cimicidae (plosnita de pat, bedbug, punaise du lit)

Doua specii de plosnita de pat se hranesc pe oameni: cea comuna Cimex lectularius, ce este intalnita aproape peste tot in lume si Cimex hemipterus, ce traieste in principal in zonele tropicale. In Africa de Vest este cunoscuta si Leptocimex boueti parazita la om si la lilieci. Ele reprezinta o sursa de disconfort atunci cand realizeaza mari densitati, fiind comune in locuintele modeste cu conditii precare. Nu sunt importante in transmisia unor boli, totusi sunt suspectate ca jucand un posibil rol ca vectori pentru virusul hepatitei B.

Morfologie si ciclul de dezvoltare

Adultul. In conditii optime (temperatura, hrana) acest stadiu este atins in 6-9 saptamani. Cimicidele au un corp turtit dorso-ventral, de forma ovala fara aripi, in lungime de 4-7 mm. Au o culoare bruna. Ambele sexe sunt hematofage nocturne. In absenta omului ele se hranesc pe soareci, sobolani, gaini si alte animale. Hranirea dureaza 10-15 minute la adulti, mai putin la nimfe si este repetata la fiecare 3 zile. Durata medie de viata a adultilor in conditii favorabile este intre 9 si 18 luni, dar adultii pot supravietui cativa ani fara hrana. Gazdele lor naturale sunt intotdeauna vertebratele cu sange cald. Capul este foarte turtit dorso-ventral, poarta o pereche de ochi compusi proeminenti, iar in fata acestora se afla o pereche de antene lungi (4 articole) si fine. Piesele bucale sunt grupate in rostrum. Toracele doar primul segment (pronotum) este mai puternic dezvoltat, iar din cel de al doilea se vede doar scutellumul triunghiular. Al treilea segment este ascuns sub vestigiile aripilor. Prima pereche de aripi este redusa la simpli solzi, cea de a doua a disparut total. Picioarele mai mult sau mai putin lungi (in functie de specie) au tarsele formate din 3 articole terminate cu o pereche de gheare.

Abdomenul este oval si este alcatuit din 11 segmente dintre care 8 sunt vizibile; aparatul genital masculin este asimetric, constituit dintr-un spicul rasucit spre stanga; la femela, pe partea ventrala in general pe partea dreapta se gaseste un sac in care masculul depune sperma dupa perforarea peretelui abdominal: organul Ribaga-Berlese.

Se cunosc 91 de specii (RYCKMAN et al. – 1981). Principalele caractere folosite in taxonomie sunt: forma femurului, lungimea relativa a diferitelor articole antenare, importanta pronotumului in raport cu capul etc.

Nimfele (larve) seamana cu adultii dar sunt mai mici. Se succeda cinci stadii larvare separate prin naparliri ce sunt distantate la circa 8 zile in conditii favorabile de temperatura si hrana. Talia lor variaza intre 1,5-3,5 mm, dupa specie. Toate stadiile sunt hematofage si nocturne, fiecare trebuind sa se hraneasca cel putin o data cu sange. Dezvoltarea completa de la ou la adult dureaza intre 6 saptamani si cateva luni, in functie de temperatura si de hrana.

Ponta: ouale sunt albe si au o lungime de 1 mm. Sunt depuse in pachete de cate 10-50 de oua iar o femela poate depune in total intre 200 si 500 de oua. Ele sunt lipite pe substrat in zonele adapostite (fisuri si crevase din sol, pereti etc.). Durata lor de viata poate varia de la o luna la un an dar incubatia normala este de 9-10 zile in conditii normale de temperatura; sub 14°C ecloziunea nu se produce, peste 27°C dezvoltarea se scurteaza cu cel putin o saptamana.

Ciclul de viata al Cimicidelor are trei stadii: ou, nimfa si adult (Plansa  45).

Raspandirea. Datorita faptului ca nu are aripi, plosnita de pat calatoreste numai pe distante scurte, fiind transportata de catre oameni si de alte gazde.

Importanta medicala. Cimicidele au fost adesea suspectate pentru trans­misia unor agenti patogeni la om (41 de boli – printre care: hepatita B, tifos exantematic, lepra, febre recurente, leishmanioze etc.) dar nu a fost obtinuta nicio proba convingatoare in acest sens deci, plosnitele de pat nu sunt considerate ca vectori ai unor agenti patogeni. Ele sunt importante prin disconfortul produs de intepaturi. Unele persoane, in special cele expuse timp indelungat, sunt mai putin afectate de intepaturi. Cei care nu au mai fost intepati pot prezenta inflamatii locale, mancarimi intense si nu pot dormi noaptea. In cazuri mai grave pot sa apara tulburari nervoase si digestive. Copiii sunt mai sensibili si uneori pot manifesta semne de oboseala. Scarpinatul poate provoca infectii secundare.

In cazul unor infestari ridicate, atunci cand oamenii sunt supusi la sute de intepaturi pe noapte, pierderea sangelui poate cauza anemii.

Masuri de Control. Plosnitele se misca foarte repede daca sunt perturbate si nu sunt usor de detectat atunci cand inteapa. Masurile de control se iau atunci cand este evidenta prezenta insectelor. Nu exista tratament impotriva intepaturilor de Cimicide, singura masura de prevenire a acestora consta in distrugerea insectelor.

Metodelor simple ce constau in transformarea mediului de dezvoltare a plosnitelor intr-un mediu defavorabil (prin supra incalzire sau prin racire), prin astuparea fisurilor in care se adapostesc, li se asociaza metode chimice care folosesc diferite tipuri de insecticide. In acest caz trebuie sa se tina cont de posibila rezistenta. In diferite zone ale lumii Cimicidele sunt rezistente la insecticidele organoclorurate si la unele organofosforice. OMS recomanda utilizarea stropirii repetate cu piretrine sau diclorvos.


PLANSA   44.

Aspecte privitoare la reprezentantii Hemiptera

Piesele bucale (tipul intepat si supt) la Hemiptera (plosnite):
capul (A), rostrul (B), sectiune prin rostru (C).

Dezvoltarea hemimetabola la Rhynchota include cinci stadii nimfale.

PLANSA   45.

Cimex lectularius

Cimex lectularius capul, vazut din profil si dorsal.

(Sursa Internet)

Familia Reduviidae (barbeiros, vinchucas, pitos, chinches)

 

In familia Reduviidae numai subfamilia Triatominae cuprinde specii hema­tofage cu importanta in medicina umana si cea veterinara. Acestea sunt plosnite de talie mare, de culoare bruna sau neagra cu ornamentatie de culoare rosie, galbena sau portocalie la nivelul abdomenului. Au un aspect longilin datorita alungirii capului si a abdomenului (Plansa  46).

Vectorii bolii Chagas, plosnitele Triatomine, traiesc in America Latina si in sudul USA. Cateva specii s-au adaptat la viata din locuinte si din jurul acestora si sunt importante pentru transmisia la om a parazitului Trypanosoma cruzi ce cauzeaza boala Chagas (tripanosomiaza Americana). Aceasta boala este incurabila iar in faza cronica provoaca vatamari cardiace, intestinale si chiar moartea.

Morfologie si ciclul de dezvoltare

Adultul Capul este alungit, poarta lateral o pereche de ochi compusi, voluminosi si o pereche de antene lungi formate din 4 articole, inserate inaintea ochilor la distante variabile (caracter sistematic); au oceli. Piesele bucale formeaza rostrul recurbat si puternic alcatuit din 3 segmente. Toracele are primul segment vizibil dorsal, cu un pronotum de forma trapezoidala, urmat de sutellumul triunghiular; celelalte segmente sunt ascunse de cele doua perechi de aripi ce acopera partea dorsala a insectei. Perechea anterioara (hemielitre) are o structura coriacee in partea sa bazala si protejeaza cea de a doua pereche care este membranoasa, specializata pentru zbor. Picioarele lungi (insecte alergatoare) au tarsele formate din 2 articole si se termina cu gheare.

Abdomenul este alungit iar la indivizii ce nu s-au hranit este foarte aplatizat si este vizibil dorsal; la insectele hranite aspectul acestuia se schimba datorita dilatarii.

Stadiile larvare seamana cu adultul, mai putin aripile, au o talie de 2-3 mm si nu parasesc locul de ponta, decat dupa cateva zile cand pleaca in cautarea hranei.

Ponta ouale masoara 1,5-2,5 mm lungime, au culoare roz, galbena sau alb; sunt depuse in loturi de 10-20 la Rhodnius si izolat la Triatoma (total/femela      20-200). Sunt ovale si se inchid printr-un opercul la una din extremitati. In conditii favorabile embriogeneza dureaza 10 zile, in medie.

Ciclul de viata durata totala a ciclului de viata a triatominelor de la ou la adult variaza intre 4 si 24 de luni, in functie de specie si de conditiile de mediu.

Speciile vectoare cele mai importante au de regula doua cicluri pe an. Adultii difera de stadiile imature (nimfe) prin prezenta aripilor si a genitaliilor complet dezvoltate.

La scurt timp de la emergenta se produce acuplarea intre masculi si femele iar la 10-14 zile are loc depunerea primei ponte. Ovipozitia se intinde pe parcursul catorva zile si fiecare depunere de ponta este precedata de hranirea cu sange. Adultii si juvenilii ocupa habitate similare si au un comportament de hranire asemanator.

Plosnitele traiesc in zonele impadurite si in cele aride din America de Sud si Centrala. Adultii si stadiile imature traiesc in adaposturile si cuiburile animalelor salbatice (pasari, lilieci, veverite, opossum si armadillos) pe care se hranesc in timpul noptii. Unele specii s-au adaptat la viata din apropierea locuintelor si se hranesc pe oameni si pe animalele domestice (gaini, vite, capre, pisici si caini). Hranirea poate dura 10-25 de minute. In timpul zilei triatominele se adapostesc in crapaturile intunecoase din apropierea surselor de hrana. Aceste adaposturi sunt numeroase in peretii din lut si caramizi din lut. Alte locuri preferate sunt in spatele tablourilor, boxe si adaposturile pentru animalele domestice (porci).

Rhodnius prolixus intalnit in Columbia, Venezuela si America Centrala, se ascunde printre radacinile de palmier.

Triatoma infestans cel mai important vector din America de Sud, se ascunde prin­tre radacinile arborilor si in sol. La fel si Triatoma dimidiata, din America Centrala.

Diferitele specii de Triatoma ce apar in zonele de risc sunt asemanatoare si au cicluri de viata similare, fiind usor de deosebit de alte insecte.

Sistematica Subfamilia Triatominae este subdivizata in cinci triburi, 14 genuri si 111 specii (Lent si Wygodzinsky 1979). Principalele triburi Triatomini si Rhodniini regrupeaza peste 100 de specii, aici intalnindu-se speciile vectoare pentru trypanosomiaza americana ce apartin genurilor Panstrongylus, Triatoma si Rhodnius. Acestea se diferentiaza usor printr-o serie de caractere morfologice: lungimea capului, distanta dintre ochi si locul de insertie al antenelor, iar pentru separarea speciilor sunt utilizate caractere ale organelor genitale.

Importanta medicala

Disconfortul. Intepatura este de regula nedureroasa si de aceea trece adesea neobservata. In unele cazuri pot sa apara mancarimi puternice ale pielii, celelalte simptome aparand mult mai tarziu. Populatiile mari de triatomine pot provoca anemia cronica datorita pierderii de sange (1, 2).

Bolile. Trypanosomiaza americana sau boala lui Chagas, este cauzata de catre protozoarul parazit, Trypanosoma cruzi. Boala este asociata cu saracia din zonele rurale din America Centrala si de Sud.

Prevenire si control

Nu exista medicamente satisfacatoare pentru tratamentul fazei cronice a bolii Chagas. Pentru infectiile timpurii, care sunt dificil de diagnosticat, pot fi folosite nifurtimox si benznidazol dar ele pot cauza efecte colaterale. Pentru imbunatatirea diagnosticarii s-au constituit retele de laboratoare in zonele endemice ce facili­teaza colectarea din teren a probelor de sange si asigura criteriile standard pentru diagnoza.

Cele mai importante metode pentru controlul populatiilor de triatomine sunt:

- stropirea peretilor si a fundatiilor locuintelor cu insecticide; este metoda preferata in majoritatea zonelor endemice pentru boala Chagas;

- imbunatatirea locuintelor pentru a reduce sau elimina locurile de adapostire; este metoda cea mai potrivita pentru self-protectia individuala si are o importanta particulara pentru prevenirea reinfestarii acolo unde stropirea cu insecticide a eliminat plosnitele.

Transmiterea bolii Chagas prin transfuzii este prevenita prin dezvoltarea si implementarea unor teste speciale de control al sangelui.

Bibliografie

Aukema, B., Rieger, C. 1996. Catalogue of the Heteroptera of the Palaearctic Region, Cimicomorpha I, Volume 2, p. 1-361.

Aukema, B.,  Rieger, C. 1999. Catalogue of the Heteroptera of the Palaearctic Region, Cimicomorpha II, Volume 3, p. 1-577.

Brumpt, I, 1980. Epidémiologie de la maladie de Chagas. Bull. Acad. Nat. Méd., 164, (8), 782-785.

Jupp, P. G, McElligott, S. E., Lecatsas, G. 1983. The mechanical transmission of hepatitis B virus by the common bedbug (Cimex lectularis) in South Africa. South African medical journal, 63: 77–81.

Lent, H., Wygodzinsky, P. 1979. Revision of the Triatominae (Hemiptera, Reduviidae) and their significance as vectors of Chagas disease. Bulletin of the American Museum of Natural History, 163: 125-520.

Maymans, M. V., et al. 1994. Do bedbugs transmit hepatitis B? Lancet, 343: 761–763.

Miles, M. A. et al. 1981. Do radically dissimilar Trypanosoma cruzi strains (zymodemes) cause venezuelan and brazilian forms of Chagas disease? Lancet, (June 20) 1338-1340.

Noireau, F., Rojas Cortez, M. G., Carbajal de la Fuente, A. L., Dias-Lima, A. G. 2004. The silvatic life of Triatominae, with special reference to Triatoma pseudomaculata and Triatoma infestans. IX European multicolloquium of Parasitology, Valencia, Spain, 18-23 July 2004. Résumé 233, p. 183.

O.M.S. – 1982. VI. Bed Bugs. Document WHO?VBC/82.857.

PAHO. 1984. Status of Chagas disease in the Region of the Americas. Epidemiological Bulletin, 5, 5-9.

Péricart, J. 1972.  Hémiptères Anthocoridae, Cimicidae et Microphysidae de l’Ouest-Paléarctique. Faune de l’Europe et du Bassin méditerranéen 7, Masson & Cie éditeurs, Paris. 402 p.

Zeledon, R., Rabinovich, J. E. 1981. Chagas disease: an ecological appraisal with special emphasis o n its insect vectors. Annual Review of Entomology, 26: 101-133.







Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Biologie


Biochimie
Biofizica
Botanica


Ordinul Ricinulei
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A PIELII
Prepararea omogenatelor celulare, alegerea mediului de suspendare, notiuni despre centrifugare – criterii de apreciere a puritatii fractiilor celulare
Mecanismul auzului
Chelicerata
Nevertebrate
Subincrengatura Arachnata
ARMELE BIOLOGICE – IMPACTUL ASUPRA SANATATII POPULATIEI IN SECOLUL XXI
MECANISMELE INTEGRARII ORGANISMULUI PLURICELULAR
Muschii mimicii