Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
» Chelicerata


Chelicerata




Chelicerata

Cheliceratele includ toate celelelte tipuri de arahnate cu exceptia trilobitomorfelor. Grupul, chiar daca morfologia externa este foarte eterogena, prezinta trasaturi caracteristice - lipsa antenelor, prezenta pedipalpilor si a chelicerelor. In plus, prezenta unor forme foarte primitive, cum sunt xifosurele - aparute in paleozoic si practic nemodificate pana in prezent - ofera o imagine de ansamblu asupra evolutiei altor grupe de artropode, la care astfel de forme primitive nu s-au pastrat sau lipsesc chiar si ca forme fosile (cazul insectelor de exemplu).

Clasa Merostomata

Este un grup primitiv de chelicerate, in declin in prezent, alcatuit dintr-un singur ordin - Xiphosura - reprezentat doar prin cateva specii - la care se adauga cateva grupe fosile.

Ordinul Xiphosura




Xifosurele reprezinta un grup ce include in prezent numai 5 specii, ultimele ramasite ale unui grup taxonomic mult mai bogat, care a cunoscut apogeul in paleozoic, in special in carbonifer. La sfarsitul carboniferului, cheliceratele xifosure dispar in cea mai mare parte, fiind inlocuite de forme mai evoluate - cheliceratele arahnomorfe.

Cel mai cunoscut reprezentant actual al xifosurelor este Limulus polyphemus - crabul-potcoava, specie raspandita in unele regiuni ale coastei atlantice si caraibe ale Americii de Nord si care atinge pana la 60 cm lungime.

Morfologie externa

Corpul este impartit in doua zone: un cefalotorace masiv (prosoma) protejat de o carapace puternica, sudata, elipsoidala, si un abdomen (opistosoma) terminat cu un tep codal lung.

- Prosoma prezinta dorsal doi ochi situati in pozitie laterala, iar central si anterior doi oceli. Anterior si lateral, carapacea prezinta expansiuni laterale ca niste lame taioase, care permit animalului sa se infunde ­in sediment si sa-si caute astfel hrana. Ventral, in pozitie centrala se deschide orificiul bucal inconjurat de sase perechi de apendice uniramate. La nivelul prosomei segmentatia nu se distinge.

Apendicele. Prima pereche - chelicerele - sunt formate din trei articole terminate cu chela; acestea au rol in perforarea si maruntirea prazii. Cele cinci perechi de apendice sunt subtiri, servind la deplasare. Perechea a doua de apendice a fost echivalata cu pedipalpii. Cu exceptia ultimei perechi, toate se termina cu chela. Coxele lor prezinta margini zimtate, ce au rol in maruntirea hranei. In spatele gurii se gaseste o pereche de picioare modificate, transformate in buza inferioara (chilariu).

- Opistosoma este nesegmentata, prezentand lateral tepi caracteristici. Ventral exista sase perechi de apendice latite, foliacee. Prima pereche de apendice este masiva, latita, cu rol de opercul. Celelalte sunt formate dintr-o parte bazala, pe care se prind doua ramuri pluriarticulate - una interna subtire si alta externa, lata, pe care sunt dispuse circa 180 de lamele branhiale.

- Tepul codal este rezultatul concresterii mai multor segmente somatice. La baza lui, inferior, se deschide orificiul anal.

Organizarea interna

- Tegumentul este protejat de o cuticula chitinoasa. Musculatura este fasciculata, dezvoltata mai ales la nivelul apendicilor.

- Tubul digestiv are o forma particulara datorita pozitiei orificiului bucal. Esofagul are traseu anterior, deschizandu-se i­ntr-un stomac masticator la nivelul caruia se gasesc denticuli chitinosi. De la stomac porneste posterior unintestin mediu endodermic, care se deschide posterior intr-un mic intestin posterior ectodermic. La nivelul intestinului mediu se deschid canalele glandei hepatice, care este masiva si ramificata in prosoma. Digestia se realizeaza atat in intestinul mediu cat si in glanda hepatica, ca si la crustacee.

- Aparatul respirator este reprezentat de branhiile de pe apendicele biramate ale opistosomei.

- Aparatul circulator. Inima este tubulara, intinzandu-se din prosoma pana in opistosoma. Este invelita in pericard si prezinta 8 perechi de ostiole. Anterior se continua cu o aorta mediana, iar lateral pornesc o serie de vase care se ramifica bogat la nivelul prosomei si opistosomei. Sangele venos se aduna in sinusurile ventrale longitudinale si in sinusul periintestinal. De la aceste sinusuri sangele este transportat la branhii si de aici la pericard prin vase branhiopericardice.

- Sistemul excretor al xifosurelor este reprezentat de cele doua glande coxale rosii, situate de-o parte si de alta a stomacului masticator. Exista patru lobi excretori la fiecare glanda rosie, care se deschid ­intr-un sacul comun (rest de celom) care se continua cu un canal excretor lung si intortocheat. Orificiul excretor se deschidela baza coxelor ultimei perechi de apendice.

- Sistemul nervos. Anterior este prezent un creier care inerveaza ochii si primele perechi de apendice, creier legat printr-o comisura circumesofagiana cu ganglionii lantului ventral. Ganglionii ventrali ai prosomei si primul ganglion al opistosomei sunt fuzionati in vreme ce ganglionii opistosomei sunt liberi. Xifosurele prezinta de asemenea si un sistem nervos simpatic, reprezentat de nervul cardiac. Interesant este si faptul ca la acest grup de vietuitoare sistemul nervos este cuprins aproape in intregime in sistemul arterial.




- Organele de simt sunt reprezentate de cei doi ochi si cei doi oceli. Ventral, inaintea gurii se gaseste un organ frontal cu functie olfactiva.

- Xifosurele au sexele separate. Gonadele sunt perechi, situate in cea mai mare parte in prosoma; sunt reunite in cea mai mare parte intr-o retea de la care pleaca cele doua gonoducte care se deschid separat pe fata posterioara a operculului.

Xifosurele sunt vietuitoare bentale intalnite in zonele litorale. Sunt foarte rezistente la conditiile de mediu, grupul reusind sa treaca nevatamat prin toate perioadele de masive extinctii paleozoice si mezozoice care au dus la disparitia unor grupe intregi de animale si plante. Hrana lor este reprezentata de mici moluste si viermi, capturati pe sol sau dezgropati din sedimente - mod de hranire foarte asemanator cu cel al trilobitilor. Actualmente, grupul se afla in declin; in tertiar sunt cunoscute mult mai multe fosile decat cele cateva specii actuale. In plus, modificarile la care sunt supuse plajele de pe coasta atlantica a Americii de Nord (la care se adauga vanarea lor excesiva) sau betonarea plajelor japoneze pentru construirea de porturi face ca unele specii sa fie in pragul extinctiei, fiindu-le afectat habitatul unde se reproduc. In Japonia de exemplu mai exista cateva mii de exemplare intr-un parc natural unde plajele au fost refacute artificial.

Limulus polyphemus - coastele americane ale Atlanticului si Golful Mexic; Tachypleus tridentatus, T. hoeveni - in Extremul Orient; T. gigas - in Malaezia; Carcinoscorpius rotundicaudatus - in Japonia.

Merostomate fosile

Ca si in cazul trilobitomorfelor, merostomatele au reprezentat in paleozoic un grup infloritor. Pe baza fosilelor au fost descrise forme apartinand mai multor ordine - sau clase dupa alte opinii, majoritatea stinse la sfarsitul erei primare. Primele specii erau marunte, de doar cativa centimetri, pentru ca mai apoi, in carbonifer sa apara forme gigantice de peste 2 metri lungime - considerati a fi gigantii artropodelor din toate timpurile.

Synziphozura

Cuprinde cateva tipuri din silurian si devonian, caracterizate prin prosoma masiva, semicirculara si opistosoma segmentata, terminata cu un tep codal scurt. Talia lor era doar de cativa cm, iar apendicele ambulatoare sunt identice intre ele si nu prezina clesti terminali.

Aglaspida

Cele 11 genuri cambriene incluse in acest grup se caracterizau de asemenea prin talie mica - cel mult 20 de cm - speciile cunoscute apropiindu-se morfologic de gigantostracee. Prosoma era tot de tip semicircular, insa de dimensiuni reduse, in vreme ce opistosoma era foarte dezvoltata, incepand deja procesul de diferentiere in cele doua zone distincte. Telsonul era scurt. Apendicele erau de asemenea lipsite de clesti, insa cele posterioare erau mai mari.

Chasmatapsida

Include forme marunte, de circa 5 cm, datand din ordovician. Prosoma lor prezenta o pereche de ochi compusi, un tubercul central si semana destul de mult cu cea a xifosurelor actuale. Opistosoma era divizata in preabdomen, format din trei segmente articulate mobil si acoperite cu placi si postabdomen, format din 9 segmente mult mai inguste prevazute lateral cu expansiuni spiniforme late. Corpul se termina cu un telson destul de lung. Apendicele prezentaucleste terminal, care impreuna cu cei doi oceli de pe tuberculul central al prosomei reprezinta achizitii noi fata de grupele precedente.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Biologie


Biochimie
Biofizica
Botanica


TESUTUL OSOS
LUCRARI PRACTICE MICROBIOLOGIE
ARTICULATIILE
Clasa Eurypterida (Gigantostracea)
MADUVA OSOASA HEMATOGENA
Ordinul Schizomida
Increngatura ARTHROPODA
LIMFOCITELE - functii
Clasa Polyplacophora
Sisteme de inserare paralela a implanturilor orale