Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme
Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
» Caracteristici ale glossinelor


Caracteristici ale glossinelor

loading...

Caracteristici ale glossinelor I.

Reprezentarea schematica a unei glosine vazuta dorsal, aripile departate.



Glossina palpalis si Glossina morsitans

PLANSA   31.

Caracteristici ale glossinelor II.

Cap de glosina (vedere laterala); A: piesele bucale in pozitie de repaus;       B: trompa aplecata; C: piesele bucale indepartate; D: sectiune transversala in regiunea mediana a trompei; E:. 1, 2, 3 articolele antenei.

 

  Glossina sp. – detalii ale capului si piesele bucale

PLANSA   32.

Caracteristici ale glossinelor III.

Vedere laterala a unei larve de glosina; A, in uter;
B, la maturitate dupa larvipozitia de catre femela.

Stadiul pupal si ecloziunea adultului: A, pupa; B, musca tanara (imago)
iesind din pupa, anterior capului se afla ptilinium umflat.

Nervurile alare la glosine.

PLANSA   33.

Raspandirea glossinelor

 

                                                          (dupa Pollock)

Cele cinci regiuni ocupate de catre diferite populatii de glossine si distributia geografica aproximativa a trypanosomiazei Africane la oameni.

Repartitia subspeciilor: A. Glossina fuscipes si B. Glossina  morsitans.

Familia Muscidae (muste, flies, mouches)

Aceste Diptere prezinta urmatoarele caractere generale:

-     ochii foarte apropiati la masculi;

-     fara peri hipopleurali; spinii costali adesea foarte dezvoltati;

-     larve cilindro-conice:

Musca domestica, Musca autumnalis, Muscina stabulans, Stomoxys calcitrans, Fannia canicularis.

Morfologie si ciclul de dezvoltare

Musca domestica Linnaeus (Plansa  34), musca de casa, este o insecta cu un mare areal de raspandire fiind bine cunoscuta ca generatoare de disconfort si ca vector pentru agentii patogeni. Aceasta specie este asociata oamenilor si diferitelor activitati ale acestora. Este cea mai comuna specie ce se intalneste in fermele de animale, in grajduri sau in locuinte.

Adultul la musca de casa are 6-7 mm lungime, femelele fiind de regula mai mari decat masculii. Ochii sunt rosiatici, piesele bucale conformate pentru absorbtia lichidelor (ca un burete). Sexele se disting usor analizand distanta dintre ochi, care la femele este aproape de doua ori mai mica decat la mascul. Musca de casa este confundata adesea cu musca de grajd, Stomoxys calcitrans (Linnaeus) sau cu Muscina stabulans (Germar). Adultii traiesc de regula 15-25 de zile. Potentiala capacitate reproductiva a mustelor este enorma, dar din fericire niciodata nu este realizata. S-a calculat ca o pereche de muste ce isi incepe activitatea in aprilie si o incheie in luna august, ar putea da nastere, daca toti urmasii ar supravietui, la 191.010.000.000.000.000.000 de indivizi. Adultii sug lichidele ce contin substante dulci sau pe cele in descompunere. Desi sunt atrase de o mare varietate de tipuri de hrana, conformatia pieselor bucale nu le permite mustelor decat ingestia materialelor lichide. Materialele solide sunt lichefiate cu ajutorul salivei regurgitate.

Larvele mature au 3-9 mm lungime, de culoare crem alburiu, sunt cilindrice si latite la cap. Capul este prevazut cu o pereche de carlige de culoare inchisa. Spiraculele posterioare au o deschidere sinuoasa si sunt inconjurate complet de o margine ovala neagra. La temperatura ridicata, larvele apode eclozeaza din oua intre 8 si 20 de ore, se hranesc imediat si se dezvolta cu materiile pe care au fost depuse pontele. Larvele se hranesc cu substante umede bogate in materie organica. Larvele trec prin trei stadii de dezvoltare. Atunci cand sunt deplin dezvoltate, lar­vele se retrag intr-o zona mai racoroasa pentru a se transforma in pupa. Umiditatea ridicata a gunoiului de grajd favorizeaza supravietuirea larvelor de muste.

Pupele sunt de culoare intunecata, au 8 mm lungime. Stadiile pupale se formeaza in ultimul invelis al larvei si trec prin mai multe schimbari de culoare. Emerjarea adultilor din pupe se face prin ruperea capsulei pupale cu ajutorul unei formatiuni, ptilinum, situata in zona capului si care actioneaza ca un ciocan pneumatic. Mustele sunt inactive in timpul noptii.

Ponta ouale de culoare alba, de aproximativ 1,2 mm lungime, sunt depuse in mici gramajoare. Fiecare femela poate depune pana la 500 de oua in cateva portii de cate 75-150 de oua, la o perioada de trei, patru zile. Numarul de oua produs, depinde de marimea femelelor, care depinde in principal de cantitatea de hrana pe care au consumat-o larvele.

Ciclul de viata (Plansa  35-37) este o metamorfoza completa cu stadii distincte de: oua, larva, pupa si adult. Musca de casa ierneaza in stadiul de larva sau de pupa sub gramezile de gunoi de grajd sau in alte locuri protejate. Verile calduroase ofera conditii optime pentru dezvoltarea mustelor care isi pot astfel completa ciclul de viata in circa 7-10 zile. Pe parcursul unei veri musca de casa poate avea 10-12 generatii.

Cele mai comune masuri de control folosite impotriva mustei de casa sunt curatenia, utilizarea capcanelor, a insecticidelor sau a unor masuri de control integrat. Folosirea metodelor de control biologic este inca la inceputuri. Omorarea adultilor poate reduce gradul de infestare, dar eliminarea zonelor de reproducere este necesara pentru un bun management.

Importanta medicala

Pe langa disconfortul generat, populatiile de muste sunt implicate in trans­misia a peste 100 de patogeni ce provoaca imbolnaviri la om si la alte animale (febra tifoida, holera, dizenteria bacilara, antraxul, tuberculoza, diareea infantila, precum si o serie de viermi paraziti). Organismele patogene sunt preluate de catre muste din diferite surse (gunoaie, resturi menajere) si transferate prin piesele lor bucale sau alte parti ale corpului sau prin fecale, la om sau la alte animale. Mustele transmit virusuri (polio, Coxackie, hepatita infectioasa), rickettsii (Coxiella burnetii); bacterii (antrax, Campylobacter, Vibrio cholerae), Shigella, Salmonella, Staphylococcus aureus; spirochete; protozoare Entamoeba, Cryptosporidium, Giardia precum si ouale unor helminti (Taenia, Enterobius, Ascaris, Dpylidium) etc.

Sistematica

Sub-Familia Muscinae

Muste ce traiesc adesea in locuinte, aspect foarte omogen; sistematica dificila. Musca domestica „musca domestica” foarte comuna; larve coprofage sau saprofage. Muscina stabulans „musca de grajd” si Fannia canicularis cu larve omnivore ce pot provoca miaze.

Sub-Familia Stomoxynae



Sunt mustele „intepatoare” (Stomoxys Lyperosia) ce transmit trypanosomiaze, dermite la bovide, la cai si om (la Stomoxys inteapa numai femela, iar la Liperosia inteapa ambele sexe). Dipterele hematofage ataca frecvent cirezile de cai si bovidele.

Familia Calliphoridae cuprinde muste mari, de culoare neagra-cenusie, albastru inchis, verde cu reflexe metalice. Speciile mai importante: Calliphora erythrocephala, Calliphora vomitoria, Calliphora vicina, Phaenicia sericata, Phormia regina, Protophormia terrae-novae.

Sunt larve acefale cu armatura bucala si invelisul cuticular mai dezvoltate decat la Muscide, unele ataca animalele producand miaze mai mult sau mai putin grave.

Calliphora „musca albastra sau musca de carne” (sarcofage, creofage)

- Calliphora erythrocephala: pilozitate neagra in partea inferioara a capului (sarcofaga).

- Calliphora vomitoria: pilozitate galbena sau portocalie in partea inferioara a capului (saprofaga si creofaga). Larvele lor pot provoca miaze.

Calliphoride cu larve parazite:

- Protocalliphora caerulea: larve hematofage (capul larvei este dilatat, circular, are crosete bucale in centru: ventuza pentru supt sangele in cuiburile pasarilor!)

- Hypoderma bovis sau „hipoderma vitelor” („varron”): adultul seamana cu un „bondar”; larvele trec prin stadiul de „varron alb” apoi de „varron brun” care se termina cu gaurirea pielii pentru a se metamorfoza in sol.

Lucilia: „musca verde a cadavrelor”

- Lucilia caesar sau „Lucilia imperiala”: larve saprofage, creofage sau sar­cofage; Lucilia sericata sau „Lucilia matasoasa” provoaca miaze in particular la oi.

Sarcophagidae: muste cenusii, cu pete pe abdomen, larvipare, miaze intesti­nale, cutanate, urinare, genitale, nazale etc.

- Sarcophaga carnaria: larve creofage apoi sarcofage;

- Sarcophaga haemorrhoidalis: larve coprofage, saprofage sau creofage

- Ravinia striata, Bellieria melanura.

Familia Oestridae: Gasterophilus intestinalis, Gasterophilus haemorrhoidalis, Hypoderma bovis, Oestrus ovis, Rhinoestrum purpureus.

Oestridele sunt de marime medie sau mare 9-25 mm, au corpul robust. Unele dintre specii sunt paroase si seamana cu albinele sau bondarii. Adultii au piese bucale reduse sau absente deoarece nu se hranesc.

Larvele sunt parazite ale mamiferelor si traiesc in corpul gazdelor alese, sub piele, in cavitatile nazale sau in intestin. Unele sunt daunatori importanti pentru animalele domestice.

Controlul – se realizeaza prin metode fizice, mecanice, masuri de igienizare a mediului si cu ajutorul insecticidelor.

 

PUPIPARELE sau Eproboscidienii

Sunt diptere ectoparazite hematofage pe pasari si mamifere ce traiesc adesea in colonii. Prezinta adaptari morfologice maxime la viata parazitara: corpul este latit si turtit, picioarele sunt lungi, au coxele bine separate si au tarsele cu gheare puternice, dublu dintate (aspect de „muste – paianjen”); morfologia le permite sa se agate sau sa alunece usor si in toate directiile prin blana sau pe sub penele animalelor; nu sunt daunatoare decat in stare adulta deoarece larvele lor (stadiile    1 la 4) se dezvolta in corpul femelei ce are glande speciale sau „glande mamare” a caror secretie serveste la hranirea larvelor. Femela le expulzeaza dupa incheierea dezvoltarii, la momentul in care invelisul lor se rigidizeaza pentru a constitui pupa; este mai potrivit sa fie numite pupipare nu vivipare. Aripile sunt reduse cel mai ades (nu la Treblidae si la unele Hippoboscidae); pot fi diseminate pasiv (foresie) precum Mallophagele si Pediculidele. Unele sunt specifice pentru anumite gazde („musca” randunelelor, „musca” porumbeilor); altele sunt ubiquiste.

Familia Hippoboscidae (Plansa  38)

Membrii acestei familii au corpul aplatizat, antene cu 3 articole (al doilea scobit si al treilea redus); ochii bine dezvoltati si palpii cu 1 articol; se cunosc aproximativ 300 de specii. „Hippoboscinele” sunt parazite pe cai si bovine, „Melofagele” sunt parazite pe oi, „Ornithomyiile” sunt parazite la pasari.

·         Hippobosca equina paraziteaza, de asemenea, bovinele si dromaderele; are 7-8 cm. lungime, torace larg si plat, aripi mari, gheare puternice, ochii compusi, fara oceli; culoare brun-galben; zbor rapid.

·         Melophagus ovinus 6-7 mm, apter, abdomenul larg, aplatizat, de culoare cafenie, usor paros; suge sangele prin lana si poate transmite germeni patogeni.

·         Ornithomyia pallida forma aripata vara traieste pe pasari; toamna, trece pe cerbi, caprioare si isi pierde aripile pentru a deveni o „alta specie”: Leptocera cervi.

·         Ornithomyia avicularia masoara 6 mm, parazite ubicviste pe rapitoare, pasarele, porumbei.

·         Stenopteyx hirundinus sau „musca randunelelor” si Pseudolynchia maura „musca porumbeilor” sunt paraziti specifici. 

Bibliografie

Amano, K. 1985. Breeding of the house fly, Musca domestica, (Diptera; Muscidae) in fresh dung of cattle fed on pasture grass. Applied Entomological Zoology 20: 143-150.

Anderson, J. R., Poorbaugh, J. H. 1964. Observations on the ethology and ecology of various Diptera associated with Northern California poultry ranches. Journal of Medical Entomology 1:131-147.

Axtell, R. C. 1970. Integrated fly-control program for caged-poultry houses. Journal of Economic Entomology 63:400-405.

Hewitt, C. G. 1914. The House-Fly, its Structure, Habits, Development, Relation to Disease Control. University Press, Cambridge England.

Hogsette, J. A., Jacobs, R. D., Miller, R. W. 1993. The sticky card: device for studying the distribution of adult house fly (Diptera: Muscidae) populations in closed poultry houses. Journal of Economic Entomology 86: 540-454.

Imai, C. 1985. A New Method to Control Houseflies, Musca domestica, at waste disposal sites. Research in Population Ecology 27: 111-123.

Koehler, P. G., Short, D. E., Fasulo, T. R. 1998. Pests In and Around the Home. UF/IFAS. SW-126.

Krafsur, E. S., Black, I. V. W. C., Church, C. J., Barnes, D. A. 1985. Age structure and reproductive biology of a natural house fly (Diptera: Muscidae) population. Environmental Entomology 14: 159-164.

Lord, F. T., Boston, M. D. 1904. Flies and tuberculosis. Boston Medical and Surgical Journal 151: 651-654.

Lynsk, T. J. 1993. Adult resting and larval development sites of stable flies and house flies (Diptera: Muscidae) on dairies in Alberta. Journal of Economic Entomology 86: 1746-1753.

MacDonald, R. S., Surgeoner, G. A., Solomon, K. R. 1983. Development of resis­tance to permethrin and dichlorvos by the house fly (Diptera: Muscidae) following continuous and alternating insecticide use on four farms. Canadian Entomologist 115: 1555-1561.

Merchant, M.E., Flanders, R.V., Williams, R.E. - 1987. Seasonal abundance and parasitism of house fly (Diptera: Muscidae) pupae in enclosed, shallow-pit poultry houses in Indiana. Environmental Entomology 16: 716-721.

Morgan, P. B., Weidhaas, D. E., Patterson, R. S. 1981. Programmed releases of Spalangia endius and Muscidifurax raptor (Hymenoptera: Pteromalidae) against estimated populations of Musca domestica (Diptera: Muscidae). Journal of Medical Entomology 18: 158-166.

Rutz, D. A., Axtell, R. C. 1981. House fly (Musca: Muscidae) control in broiler-breeder poultry houses by pupal parasites (Hymenoptera: Pteromalidae): indigenous parasite species and releases of Muscidifurax raptor. Environmental Entomology 10: 343-345.

Seymour, R. C., Campbell, J. B. 1993. Predators and parasitoids of house flies and stable flies (Diptera: Muscidae) in cattle confinements in west central Nebraska. Environmental Entomology 22: 212-219

Savage, E. P., Scoof, H. F. 1955. The species composition of fly population at several types of problem sites in urban areas. Annals of the Entomological Society of America 48: 251-257.

West, L. S. 1951. The Housefly, its Natural History, Medical Importance, and Control. Comstock Publ Co. Ithaca, N. Y. 584 pp.



loading...




Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Biologie


Biochimie
Biofizica
Botanica


Tesutul conjunctiv - Imagini microscopice
Morfologia, nomenclatura si clasificarea cromozomilor umani
BACTERIOLOGIE SPECIALA
Etapele inserarii unui implant autofilentant
Caracteristici ale flebotomilor - Morfologie si ciclul de dezvoltare
Faringele - Raporturile faringelui (exofaringele)
Traseul nervului optic
SANGELE - Leucocitele
JONCTIUNILE CELULARE IN BIOLOGIA CELULARA SI MOLECULARA
LIMFOCITELE – structura, numar, forma












loading...