Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme
Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
» Aspecte privitoare la Musca domestica


Aspecte privitoare la Musca domestica


Aspecte privitoare la Musca domestica

Aparatul bucal la Musca domestica (A), sectiune transversala (B).

Ciclul de viata la Musca domestica Linnaeus.



Larve, prepupa si succesiunea de puparii la Musca domestica Linnaeus.

PLANSA   35.

Aspecte privitoare la diferite specii de muste I.

Ciclul de viata la Calliphora vicina.

Adult si larva de Fannia canicularis.

PLANSA   36.

Aspecte privitoare la diferite specii de muste II.

 

    Chrysomya rufifacies     Cochliomyia macellaria       Sarcophaga carnaria

         (Calliphoridae)                (Calliphoridae)                       (Sarcophagidae)                        

  

          Larve de  Oestris ovis         Hypoderma bovis       Hypoderma lineatum

                                    Infestare cu larve de Hypoderma bovis


PLANSA   37.

Ciclul de viata la Gasterophilus intestinalis

Oua de Gasterophilus nasalis (A) si de Gasterophilus intestinalis (B,C).

Larve de Gasterophilus intestinalis


PLANSA   38.

Adulti de Hippoboscidae

   
        
Hippobosca equina                              Ornithomyia avicularia


       
   
            
 Melophagus ovinus                                  Leptocera cervi

        
Nycteribia biarticulata: femela parazit pe lilieci Rhinolophes sp. (Europa)

Ordinul Phthiraptera – paduchii (chewing lice, sucking lice, poux)

(24 familii, cca. 4.900 de specii) ANOPLURA, Siphunculate

Numele deriva din „phthir” = paduche; „aptera” = fara aripi.

Sunt insecte ectoparazite aptere, au trei stadii nimfale, metamorfoza este  simpla, piesele bucale sunt masticatoare sau transformate in stileti la formele sugatoare. Capul este turtit dorso-ventral. Ochii sunt redusi. Antenele sunt capitate, cu 3-5 segmente, reduse la Amblycera, filiforme la Ischnocera, scurte la Anoplura. Acest ordin este impartit traditional in doua grupe in functie de modul de hranire: cele masticatoare sau Mallophaga (Amblycera – pe mamifere si pasari, Ischnocera pe pasari, Rhyncophthirina – pe elefanti) si cele cu aparat bucal pentru intepat si supt – Anoplura.

Mallophaga (Plansa  39, 40) sau paduchi „rozatori” (chewing lice (Tabel  4), sunt ectoparaziti pe mamifere si pasari. Au o dezvoltare simpla, aparat bucal de tipul masticator, cu mandibule robuste si un clypeus mare. Ei rod fire de par, resturi de epiderma, fulgi, sange uscat. Corpul este turtit dorso-ventral, capul mai lat decat corpul, ochii redusi; fara oceli, antene scurte de 3-5 articole.

Protoracele este independent; mezo- si metatoracele sunt sudate (Ischnocera) sau independente (Amblycera), picioarele robuste sunt transformate in crampoane, iar tarsele au 1 sau 2 articole si gheare simple;  tibiile anterioare formeaza o „pensa” opozabila la gheara tarsului. Nu au aripi.

Abdomenul membranos prezinta placi tergale si sternale. Masculii mai mici decat femelele, au corpul acoperit cu  peri mai lungi si mai fini.

Dezvoltarea lor se face fara metamorfoza (tinerii se aseamana cu adultii). Sunt paraziti ai animalelor domestice ce traiesc pe o gazda specifica (in caz de boala a gazdei, se refugiaza pe capul acesteia) si pot fi transportate intre vertebrate prin contact direct sau de catre alte insecte.

Se hranesc rozand produsele epidermice: mancarimile pe care le provoaca se datoreaza taieturilor sau excrementelor, fapt ce impiedica animalele sa se odih­neasca. Phtiriazele gainilor sunt provocate de catre Menoponide.

Clasificarea simplificata a Mallophaga

Familia Goniodidae paraziteaza Gallinaceele: Goniodes pavonia pe pauni, Goniodes gigas pe gaini;

Familia Philopteridae numeroase specii de Philopterus pe pasari: corbi, pasarele; Columbicola columbae pe porumbei;

Familia Trichodectidae: sunt paraziti ai mamiferelor antene din 3 articole; abdomenul oval Trichodectus pe caini, pe vite (boi, cai, oi, capre), vulpi, cerbi, bursuc. Provoaca mallofagoza trichodectica a vitelor.

Familia Menoponidae paraziteaza pasarile (mai putin pe cele alergatoare au capul rotund sau triunghiular; tarsele alungite, nemodificate, terminate cu doua gheare Menopon gallinae: comun pe gaini, dar traieste si pe rate si gaste;

Familia Gyropidae paraziteaza mamiferele – au tarsele 2 si 3 modificate falci­forme, terminate sau nu cu o gheara microscopica Gyropus ovalis: capul in forma de coarne intoarse catre inainte; 0,1 mm; traieste pe cobai.

Pentru genul Haematomyzus s-a facut un alt subordin Rhynchophterina: au un rostru cilindric lung terminat cu gura si mandibulele („paduchii elefantilor”).

Tabel  4.  Caracteristicile generale ale Mallophaga.

Subordinul Ischnocera

Subordinul Amblycera

- antene mai lungi
- fara palpi maxilari
- mandibule ce functioneaza vertical
- torace bisegmentat

- antene mai scurte
- palpii maxilari cu 4 articole
- mandibule mobile orizontal
- toracele trisegmentat

- Familia Gonioidae
- Familia Philopteridae
- Familia Trichodectidae

-Familia Menoponidae
- Familia Gyropidae

- Goniodes
- Philopterus
- Columbicola
- Trichodectes

- Menopon
- Ricinus
- Gyropus






PLANSA   39.

Diferiti reprezentanti ai Mallophaga  I.

Menopon gallinae: aspectul general al unui Mallophag – cap de Menopon:
se vad antenele scurte cu 5 articole si mandibulele (negricioase),
vedere dorsala si ventrala.


 
  

 Mallophag Philopterid: in interiorul unei pene.

 

Columbicola columbae „Paduchele porumbeilor”

PLANSA   40.

Diferiti reprezentanti ai Mallophaga II.

        

Bovivola bovis: femela vedere ventrala

               
         Gyropus ovalis                     Protogyropus sp.
    
(1 = aparat copulator mascul, 2 = extremitatea unui tars)

 

  

Trychodectes canis

Anoplura – paduchii hematofagi (sucking lice, poux).

Au in comun cateva caractere morfologice. Sunt insecte intepatoare de dimensiuni mici (intre 0,4 si 6 mm); de culoare gri sau bruna, aptere, cu corpul turtit dorso-ventral. Ectoparaziti pe mamifere (Plansa  41).

Morfologie si ciclul de viata

Pediculus humanus (paduchele de corp) . In cadrul acestui taxon se recunosc doua forme destul de diferite morfologic si ecologic Pediculus humanus humanus (= P.h. corporis) si Pediculus humanus capitis (paduchele de cap) (Plansa  42).

Adultul: Pediculus humanus capitis are o lungime intre 1,6-2,6 mm masculul si 2,7-3,3 mm femela.

Capul poarta doi ochi simpli sau fara ochi si doua antene scurte din cinci articole sau cu numeroase articole; mai ingust decat corpul, prognat, are piesele bucale vulnerante sau transformate in stileti fiind modificate pentru intepat si supt (stilet dorsal maxilele?, stilet median, conduce saliva - hipofaringe?, stilet ventral labium?), patru glande salivare voluminoase ce secreta principiile anti­coagulante si iritante ale salivei.

Toracele are o segmentare greu de evidentiat; fara aripi; picioarele puternice si robuste, tibiile poarta catre apex un dinte puternic pe marginea interna care impreuna cu gheara formeaza o pensa foarte eficienta, tarse uni-articulate si gheare simple, dar puternice (ca Mallophagele).

Abdomenul este alcatuit din noua segmente, din care doar sapte sunt distincte. De regula, masculul prezinta benzi transversale de culoare inchisa pe partea dorsala a abdomenului ce se termina usor ascutit, abdomenul femelelor este de culoare mai deschisa si se termina cu doi lobi posteriori.

Dezvoltare simpla, paurometabola progresiva generatiile se succed fara intrerupere. Sunt insecte heterometabole, hematofage in toate stadiile si pentru ambele sexe. Viata adultului dureaza 30-40 de zile. In conditii favorabile, o femela poate da nastere in trei luni la 4.000-5.000 de indivizi.

Pediculus humanus humanus are o talie mai mare 2,3-3,3 mm masculul si 2,4-4 mm femela.

Larvele stadiile tinere au – ruptor ovi, prezinta un aspect asemanator adultului, de care difera printr-o talie mai redusa.

Phtirius pubis (Plansa  43) traieste in regiunile piloase non cefalice; lasa urme albastrii datorita intepaturilor (phtiriaze).

Adultul are o lungime de 1,5-2 mm, difera de Pediculus mai ales prin toracele puternic dezvoltat, prin ghearele mult mai puternice si abdomenul mai scurt ce pare alcatuit din 5 segmente.

Ponta ouale au o forma ovala, lungimea de 0,8 mm, oul („lindine”), este fixat pe un suport, fire de par, blana, cu ajutorul unei secretii lipicioase. La polul superior se afla un opercul ce prezinta tuberculi ce au orificii pentru respiratia embrionului. Femela depune de regula, unul cate unul, 200-300 de oua. Incubatia lor dureaza 6 zile la 35°C, 9 zile la 29°C. Stadiile tinere (nimfe) in numar de trei, se deruleaza in 8-12 zile. Intervalul de timp ce separa ecloziunea pontei de generatia urmatoare este in general de 3-4 saptamani, in functie de temperatura.

Toate Anoplurele sunt ectoparazite permanente si obligate ale mamiferelor. Sunt foarte dependente de temperatura si umiditate si sunt foarte sensibile la lipsa hranei, o femela trebuie sa se hraneasca de doua trei ori pe zi.

Sistematica Anoplurele cuprind circa 500 de specii grupate in 15 familii, cele mai importante din punct de vedere medico-veterinar fiind urmatoarele:

Familia Haematopinidae – cuprinde un singur gen, Haematopinus, sunt ecto­parazite ale mamiferelor terestre (bovine, porcine, caini, iepuri), sunt oarbe, au corpul alungit acoperit de peri. Haematopinus suis pe porc si pe mistreti („paduchele” cel mai mare), Haematopinus eurysternus pe bovine, Haematopinus ventricosus pe iepuri.

Familia Linognathidae – cu doua genuri importante Linognathus si Solenopotes, paraziti pe bovine, caini si pe ovine.

Familia Polyplacidae cu un gen important, Polyplax, parazit pe rozatoare;

Familia Hoplopleuridae cu un gen important Hoplopleura, parazit pe rozatoare;

Familia Echinophtiridae sunt ectoparazite ale mamiferelor marine, oarbe, au corpul bondoc solzos sau acoperit cu spini. Echinophtirius (narile focilor, blana otariilor);

Familia Pediculidae – cu doua genuri principale Pediculus si Pthirius, ectoparazite, pe omeni si maimute („paduchii” de cap si de corp si „paduchii pubieni”), au o larga raspandire geografica. Au ochi pigmentati Pediculus humanus, corpul lipsit de spini cu doua 2 forme: Pediculus capitis („paduchele de cap”) si Pediculus corporis („paduchele de corp”); ei provoaca iritatii si mancarimi; „paduchele de corp” transmite tifosul, febre recurente.

Pediculus humanus este vectorul principal pentru Rickettsia prowazekii care cauzeaza tifosul; Bartonella quintana si Borrelia recurrentis care cauzeaza febre epidemice. Infectiile epidemice si cele endemice apar in conditii ce favorizeaza dezvoltarea acestor insecte (in principal lipsa de igiena). Oamenii pot fi infestati cu Pediculus humanus „capitis” sau cu Pthirus pubis (= inguinalis, morpion) care este transmis prin contact sexual.

De asemenea, paduchii sunt daunatori pentru mamiferele si pasarile domestice carora le provoaca phtiriaza hematopinica: prurit, dermatite, leziuni datorate scarpi­natului, slabire si transmit: piroplasmoza, anaplasmoza bovina si tifosul la om.

Importanta medicala

Pediculus humanus este vector pentru tifosul epidemic, febra recurenta epidemica si febra de transee. Desi infestarile cu paduchi erau foarte comune in Europa, odata cu aparitia DDT-ului si a altor insecticide moderne, infestarile cu paduchele de corp si bolile asociate cu aceasta specie au disparut in multe zone. Prezenta persoanelor fara locuinta si cu un grad scazut de igiena personala au favorizat in unele orase mari recrudescenta infestarilor cu paduchi fapt asociat cu reaparitia febrei de transee.

Pediculus capitis nu este vector pentru boli. Infestarile cu acesta sunt foarte comune, in special printre copii de scoala la care paduchii trec foarte usor de la o persoana la alta. Rate de infestare de 10% – 20% sau chiar mai ridicate au fost observate la elevii aceleiasi clase. Pentru controlul acestor insecte se cheltuiesc mari sume de bani si exista sute de preparate insecticide (Gratz, 1997). Aparitia si raspandirea rezistentei fata de unele insecticide, malation, carbaryl si piretroizi influenteaza negativ actiunile de control.

Pthirus pubis, paduchele pubian („crab lice”), nu este vectorul unor boli. O informatie precisa asupra prevalentei acestei specii este greu de obtinut dar se stie ca infestarile sunt destul de comune. De regula, paduchele pubian este intalnit in parul din regiunea pubiana iar transmisia se realizeaza in urma contactului sexual. Infestarea poate produce iritatii si poate fi asociata cu posibila prezenta a unor boli venerice cu transmisie sexuala.

Bibliografie

Alexander, J. O. – 1984. Arthropods and human skin. Berlin and New York, Springer-Verlag,.

Badiaga, S., Brouqui, P., Raoult, D. – 2005. Autochthonous epidemic typhus associated with Bartonella quintana bacteremia in a homeless person. Am J Trop Med Hyg 72(5):638-639.

Brouqui, P., Lascola, B., Roux, V., Raoult, D. – 1999. Chronic Bartonella quintana bacteremia in homeless patients. N Engl J Med. 340:184-9.

Brouqui, P., Stein, A., Dupont, H.T., Gallian, P., Badiaga, S., Rolain, J.M., et al. – 2005. Ectoparasitism and vector-borne diseases in 930 homeless people from Marseilles. Medicine (Baltimore). 84:61-8.

Byam W., Carroll J.H., Churchill J.H., Dimond L., Sorapure V.E., Wilson R.M., et al. – 1916. Trench fever. Oxford (UK): Oxford University Press.

Foucault, C., Ranque, S., Badiaga, S., Rovery, C., Raoult, D., Brouqui, P. – 2006. Oral ivermectin in the treatment of body lice. J Infect Dis.

Houhamdi L., Parola P., Raoult D. – 2005. Lice and lice-borne diseases, in. Med Trop (Mars ) 65(1):13-23.

Karem, K.L., Paddock, C.D., Regnery, R.L. – 2000. Bartonella henselae, B. quintana, and B. bacilliformis: historical pathogens of emerging significance. Microbes Infect. 2:1193-205.

Kostrzewski, J. – 1949. The epidemiology of trench fever. Bull Acad Pol Sci (Med). 7:233-63.

Maunder, J. W. – 1983.The appreciation of lice. Proceedings of the Royal Institute of Great Britain, 55: 1-32.

Ohl, M.E, Spach, D.H. – 2000. Bartonella quintana and urban trench fever. Clin Infect Dis.;31:131-5.

Raoult D., Ndihokubwayo J.B., Tissot-Dupont H., Roux V., Faugere B., Abegbinni R., Birtles R.J. – 1998. Outbreak of epidemic typhus associated with trench fever in Burundi. Lancet 352: 353-358.

Raoult, D., Roux, V. – 1999. The body louse as a vector of reemerging human diseases. Clin Infect Dis. 29:888-911.

Spach, D. H., Kanter, A. S., Dougherty, M. J., Larson, A. M., Coyle, M. B., Brenner D. J., et al. 1995.Bartonella (Rochalimaea) quintana bacteremia in inner-city patients with chronic alcoholism. N Engl J Med. 332:424-8.



loading...




Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Biologie


Biochimie
Biofizica
Botanica


Notiuni de embriologie
ARTERELE SI VENELE
Specii de heteroptere invazive în europa
Sinapsa
Tehnica colorarii : date generale despre coloranți, clasificarea coloranților, mecanisme
Hipofiza
Durerea - mecanismul de producere al durerii
INTESTINUL SUBTIRE
FIBRA NERVOASA
Polenizarea si fecundarea la plante












loading...