Particularitatile comunicarii

Particularitatile comunicarii

J.J.Van Cuilenburg, O.Scholten s i G.W.Noomen realizeaza un „model fundamental al procesului de comunicare”:

emitator → codare → canal → decodare → receptor → efect

↑

zgomot

Mesajul elaborat de o Sursa este codificat de un emitator sub forma unor semnale care parcurg un Canal, pe traseul caruia poate sa sufere distorsionari ca urmare a interventiei unei surse de zgomot, dupa care parvin la Receptor care le decodifica si il incredinteaza destinatarului.

Procesul comunicarii

Prin procesul de comunicare incercam sa convingem, sa explicam, sa influentam, sa educam, sa informam sau sa indeplinim orice alt obiectiv.

Scopurile principale ale procesului de comunicare:

• Sa fim receptati
• Sa fim intelesi
• Sa fim acceptati
• Sa provocam o reactie

Cand nici unul dintre aceste obiective nu este atins inseamna ca procesul de comunicare nu s-a realizat. Acest lucru se poate intampla din cauza mai multor factori care apar in proces. Unul din factori il reprezinta intelesul cuvintelor. Individualitatea noastra este principala bariera in calea unei bune comunicari. In cursul procesului de invatare a limbii materne, am atribuit acelasi inteles cuvintelor, insa singura legatura dintre un cuvant si lucrul sau obiectul pe care il reprezinta, este asocierea pe care un grup de oameni a decis sa o faca.

Contextul sau situatia reprezinta un alt factor care influenteaza comunicarea. O persoana poate atribui intelesuri diferite acelorasi cuvinte la momente si in contexte diferite. Esential este sa adaptam sensul cuvintelor fiecarei situatii si sa stapanim bine aceste sensuri pentru a nu crea confuzii.

Elementele procesului de comunicare

existenta a cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabileste o anumita relatie;

capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri (de mentionat faptul ca, in general, in orice proces de comunicare partenerii „joaca” pe rand rolul de emitator si receptor);

existenta unui canal de transmitere a mesajului.

Barierele de comunicare

Filtrele, zgomotele, barierele reprezinta perturbatiile ce pot interveni in procesul de comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate, incat intre acesta si mesajul primit sa existe diferente vizibile.

In procesul de comunicare, „bariera” reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienta transferului de mesaj.

In functie de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi clasificate in bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere datorate pozitiei emitatorului si receptorului, bariere de conceptie.

Bariere de limbaj:

aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;

cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta ;

starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;

ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea;

dificultati de exprimare;

utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

Barierele de mediu sunt reprezentate de:

climat de munca necorespunzator (poluare fonica ridicata );

folosirea de suporti informationali necorespunzatori;

climatul locului de munca poate determina angajatii sa-si ascunda gandurile adevarate pentru ca le este frica sa spuna ceea ce gandesc.

Pozitia emitatorului si receptorului in comunicare poate, de asemenea, constitui o

bariera datorita :

imaginii pe care o are emitatorul sau receptorul despre sine si despre interlocutor;

caracterizarii diferite de catre emitator si receptor a situatiei in care are loc comunicarea;

sentimentelor si intentiilor cu care interlocutorii participa la comunicare.

O ultima categorie o constituie barierele de conceptie, acestea fiind reprezentate de:

existenta presupunerilor;

exprimarea cu stangacie a mesajului de catre emitator;

lipsa de atentie in receptarea mesajului;

concluzii grabite asupra mesajului;

lipsa de interes a receptorului fata de mesaj;

rutina in procesul de comunicare.

Desi imbraca forme diferite, constituind reale probleme in realizarea procesului de

comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existand cateva aspecte ce trebuie luate in

considerare pentru inlaturarea lor:

planificarea comunicarii;

determinarea precisa a scopului fiecarei comunicari;

alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunicarii;

clarificarea ideilor inaintea comunicarii;

folosirea unui limbaj adecvat.

Obstacolele in calea comunicarii le constituie diferenta de perceptie, concluziile grabite, stereotipiile, lipsa de cunoastere, lipsa de interes, dificultatile de exprimare, emotiile si personalitatea.

Diferentele de perceptie reprezinta modul in care noi privim lumea. Acest mod este influentat deexperientele noastre anterioare, astfel ca persoane de diferite varste, nationalitati, culturi, educatie, ocupatie, sex, temperamente vor avea alte perceptii si vor interpreta situatiile in mod diferit.

Concluziile grabite intervin in situatiile in care vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa auzim, evitand sa recunoastem realitatea.

Stereotipiile reprezinta situatiile in care tratam diferite persoane ca si cand ar fi una singura (ex: Daca am cunoscut un miner, i-am cunoscut pe toti).

Lipsa de cunoastere vom intampina intotdeauna dificultati in a comunica cu cineva eficient atunci cand respectivul are o educatie diferita de a noastra sau ale carui cunostinte in legatura cu un anumit subiect de discutie sunt mult mai reduse.

Lipsa de interes – una din cele mai mari bariere in calea comunicarii este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emis. In astfel de situatii, se actioneaza cu abilitate pentru a directiona mesajul astfel incat sa corespunda intereselor celui ce primeste mesajul.

Dificultatile de exprimare apar atunci cand emitatorul are probleme in a gasi cuvintele potrivite pentru a-si exprima ideile. Lipsa de incredere, vocabularul sarac, emotiile pot duce la devierea sensului mesajului.

Personalitatile celor doi factori, Emitatorul si Receptorul, care intervin in procesul comunicarii joaca un rol extrem de important. Trebuie sa ne adaptam propria persoana, sa ne controlam temperamentul si limbajul in functie de personalitatea si de starea de spirit a interlocutorului, asa incat mesajul sa fie receptat in forma pe care noi am dorit sa o transmitem.

Tipurile de limbaj

Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal, noverbal sau paraverbal. Limbajul verbal reprezint limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor. Limbajul nonverbal este limbajul care foloseste alta modalitate de exprimare decat cuvantul (gesturi, mimica etc.). Limbajul paraverbal este o forma a limbajului nonverbal, o forma vocala reprezentata de

tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele

dintre cuvinte, ticurile verbale.

Stil si comunicare

Comunicarea eficienta si eficace depinde in mare masura de felul in care comunicam, adica de stilul comunicarii. Potrivit unei celebre formulari „stilul este omul insusi”, este evident ca fiecarui individ ii este caracteristic un anumit mod de exprimare, un anumit stil, care poarta pecetea propriei personalitai, a culturii, a temperamentului si a mediului social in care acesta traieste. Stilul nu este o proprietate exclusiv a textelor literare, el este specific oricarui act de comunicare.

Calitatile generale ale stilului:

Claritatea

Corectitudinea

Propietatea

Puritatea

Precizia

Concizia

Calitatile particulare ale stilului:

naturaletea

armonia

finetea

demnitate

In comunicare se disting cinci stiluri de transmitere de informatii:

Stilul rece caracterizeaza formele de comunicare necooperativa, in care Emitatorul nu isi cunoaste Receptorul, iar acesta din urma nu e in masura sa influenteze in vreun fel discursul celui dintai. E cazul unor emisiuni de radio sau TV, cu texte atent elaborate tocmai pentru ca se stie ca inexistenta feed-back-ului face imposibila ajustarea lor pe parcurs.

Stilul formal corespunde adresarii catre un auditoriu numeros, ale carui reactii sunt perceptibile pentru vorbitor. Discursul prezinta un nivel inalt de coerenta. Se evita sistematic repetitiile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiare, elipsele si lasarea in suspensie a unor propozitii incepute. Atunci cand destinatarul este un singur individ, folosirea stilului formal corespunde intentiei de a marca o distanta in raport cu persoana acestuia.

Stilul consultativ e cel al discutiilor cu caracter profesional, de afaceri, al negocierilor si tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activa.

Stilul ocazional e specific conversatiilor libere intre prieteni. Dispare aici baza informationala minimala pe care ar urma sa se construiasca dialogul. Participantii trec fara restrictii de la un subiect la altul intr-o maniera decontractata, dar si mai neglijenta. Isi fac aparitia expresiile eliptice, elementele de argou etc.

Stilul intim se caracterizeaza prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci ofera informatii despre starile si trairile intime ale subiectului.