Principii de organizare si functionare a serviciilor publice

PRINCIPII DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A SERVICIILOR PUBLICE

Am precizat deja, ca printr-o serie de decizii ale Consiliului de Stat si ale Tribunalului de conflicte, in Franta s-au construit trei principii ale serviciului public, considerate in literatura de specialitate ca fiind fundamentale.

A. PRINCIPIUL EGALITATII DE TRATAMENT AL UTILIZATORILOR

Deoarece vizeaza satisfacerea unui interes general, un serviciu public trebuie sa asigure un acces egalitar pentru toti utilizatorii, egalitate ce decurge din egalitatea tuturor in fata legii. Totusi, exista si exceptii de la aceasta regula, in cazul in care diferentele de tratament sunt justificate de situatii obiective[1].

Acest principiu are doua consecinte pentru operatorii de servicii:

- obligatia de a asigura serviciul pentru toti utilizatorii sau pentru un numar cat mai mare;

- obligatia de a practica un pret de baza uniform si rezonabil pentru a se asigura accesul tuturor.

B. PRINCIPIUL CONTINUITATII SERVICIULUI PUBLIC

Serviciul public, fiind considerat indispensabil pentru colectivitate, trebuie sa functioneze fara intrerupere. Trebuie asigurat in mod constant si sa functioneze regulat, astfel ca operatorul are obligatia de a-si organiza activitatea astfel incat sa nu existe intreruperi.

Acest principiu a reprezentat multa vreme justificarea interzicerii sau limitarii dreptului la greva in serviciul public.

In Marea Britanie nu exista nici o reglementare referitoare la nivelul minim in serviciile publice, singurul mijloc de a asigura continuitatea acestora fiind limitarea legala generala a recurgerii la greva si rechizitia.

Tribunalul Federal al Muncii din Germania apreciaza ca, spre deosebire de functionarii publici care nu au drept la greva, salariatii din serviciile cu impact asupra publicului, sub contract de munca de drept privat, pot face greva "cu conditia sa nu lezeze nejustificat interesele vitale ale populatiei si sa vegheze, pentru ca masurile de protectie indispensabile sa fie asigurate".

Constitutia Spaniei impune, in caz de greva, mentinerea de "servicii publice esentiale pentru comunitate".

In Italia, Legea nr. 146 din 12 iunie 1990 are ca obiectiv concilierea intre exercitarea dreptului la greva in serviciile publice esentiale si ocrotirea drepturilor persoanelor protejate prin Constitutie. In acest scop, in aceasta lege sunt enuntate regulile ce trebuie respectate in caz de conflict colectiv pentru "a asigura realitatea continutului esential al drepturilor stabilite".

Legea din Portugalia din 1977 asupra dreptului de greva a modificat regimul acesteia si in particular a instituit masuri specifice in serviciile care "asigura nevoile sociale absolut necesare".

C. PRINCIPIUL MUTABILITATII (adaptabilitatea) SERVICIULUI PUBLIC

Un serviciu public, creat pentru a satisface o nevoie de interes general, trebuie sa se adapteze la evolutia acestei nevoi si, eventual, sa dispara odata cu aceasta nevoie. Daca definirea interesului general si infiintarea unui serviciu public reprezinta atributul autoritatii publice, in mod unilateral, aceasta este cea care poate decide modificarea regulilor de organizare si functionare ca si desfiintarea acestuia, daca se considera ca nu mai este necesar.

Aplicarea acestui principiu conduce la doua obligatii pentru operatori:

- identificarea asteptarilor utilizatorilor;

- imbunatatirea continua a calitatii serviciului.

Acest principiu presupune si adaptarea serviciului public la evolutia tehnologica. Din punct de vedere al tehnologiei, sunt doua aspecte care ne retin atentia in mod deosebit: in ce masura sunt incorporate noile tehnologii in furnizarea serviciului public in vederea cresterii performantelor acestora? si in ce masura noile tehnologii determina aparitia unor servicii publice?

In literatura de specialitate regasim raspunsul la prima intrebare, raspuns ce isi regaseste reprezentarea exacta in viata reala: viteza de insertie a noilor tehnologii este mai mica in sectorul public decat in cel privat, dar logica interesului general permite accesul egalitar al tuturor la "modernitate"[2]. Explicatia acestui fapt o regasim in rigiditatea reglementarilor, capacitate de adaptare redusa, lipsa de flexibilitate sau limitarea resurselor in sectorul public.

Progresul tehnic a facut sa apara noi tehnologii si, de asemenea, noi nevoi publice, astfel ca statele si colectivitatile locale au fost adesea obligate sa organizeze ca servicii publice, activitati create de progresul tehnic, in scopul intaririi propriilor autoritati si pentru a asigura dezvoltarea economica.

Aparitia unei noi tehnologii a condus de foarte multe ori la asigurarea unei gestiuni publice: caile ferate, telefonia, televiziunea etc.

In etapa actuala de dezvoltare, progresul tehnic permite consumatorilor sa se elibereze de puterea publica pentru anumite tipuri de prestatii deoarece anumite servicii, create ca urmare a progreselor tehnice si dezvoltate ca servicii publice, pot sa iasa treptat de sub tutela publica pentru a fi furnizate intr-un univers concurential. Apare, astfel, o schema de felul urmator:

Fig. 3. Schema procesului de iesire a unor servicii de sub puterea publica.

Aceasta schema conduce la urmatoarea concluzie: anumite bunuri si servicii noi, aparute ca rezultat al progresului tehnic, furnizate mai intai de catre puterea publica, sub un regim de servicii publice, trec intr-un regim de gestiune concurentiala in care caracterul de serviciu public se diminueaza sau chiar dispare complet. Ilustrarea acestei evolutii se reflecta cel mai clar in cazul transporturilor aeriene, televiziunii, telecomunicatiilor.

*

In afara acestor principii fundamentale, in literatura de specialitate regasim si altele, cum sunt: principiul eficientei si eficacitatii, al descentralizarii, al neutralitatii sau al cuantificarii.

Principiul eficientei si eficacitatii

Presupune asigurarea eficientei si eficacitatii in furnizarea serviciului public. Eficienta unui serviciu are in vedere obtinerea de rezultate maxime cu eforturi minime, iar eficacitatea presupune obtinerea de rezultate cat mai apropiate de obiectivele propuse. Cele trei elemente amintite - obiective, mijloace, rezultate, constituie triunghiul performantei.

Principiul descentralizarii serviciilor publice

Consta in "transferarea serviciilor de la "centru" spre comunitatile locale, cu scopul satisfacerii nevoilor sociale."[3]

In sens formal, descentralizarea permite serviciilor publice sa se administreze ele insele, sub controlul statului, care le confera personalitate juridica, le permite constituirea unor autoritati proprii si le doteaza cu resursele necesare[4].

Literatura de specialitate apreciaza ca este vorba de o "descentralizare tehnica"[5], prin care i se confera serviciului public personalitate juridica.

In unele studii de specialitate[6], pe langa descentralizarea politica, administrativa si bugetara, se vorbeste despre dezangajare sau descentralizare prin recurgerea la piata.

Dezangajarea sau descentralizarea prin recurgerea la piata consta in incredintarea anumitor functii ale unei persoane publice, unor institutii private sau non-guvernamentale, in interesul public si cu participarea persoanei publice. Acest procedeu reprezinta subcontractarea  serviciilor, dereglementarea sau privatizarea integrala.

Gradul de descentralizare difera considerabil de la o zona la alta, fiind determinat de evolutii istorice si de evolutia politica din tara respectiva. In America Latina si in numeroase tari in curs de dezvoltare, centralismul este o traditie care isi gaseste radacinile in lunga perioada de administratie coloniala[7]. In cea mai mare parte a Africii si in alte regiuni confruntate cu o sub-dezvoltare a sectorului privat, statul si-a asumat importante sarcini de orientare a economiei si de asigurare de servicii publice, aspect criticat in anii '80 de Banca Mondiala si FMI, deoarece se considera ca gestiunea deficitara si coruptia se datoreaza acestui centralism excesiv si concentrarea puterii de catre o mica elita urbana.

Originile descentralizarii difera in functie de regiune si sectorul de activitate.

Daca avem in vedere sectorul educatiei, tendinta descentralizarii deciziilor in materie de proces educativ, control financiar sau perspectiva organizatorica s-a accentuat progresiv in intreaga lume in ultimii 25 de ani. Ritmul schimbarii a fost insa inegal de la un continent la altul si aceasta chiar in cadrul unor grupuri de tari cu sisteme economice si de guvernare similare.

Transformarea a fost perceputa indeosebi in cadrul sistemelor educative puternic centralizate, din Europa Centrala si de Est si Asia Centrala.[8]

Potrivit principiului neutralitatii, serviciul public trebuie sa functioneze pentru a satisface interesul general si nu un interes particular. Acest principiu decurge din necesitatea de a asigura accesul tuturor la servicii publice si din caracterul egalitar al administratiei publice, in sensul ca ea furnizeaza servicii tuturor, fara a face distinctie de origine, de rasa, de partide politice, principiu care nu este intotdeauna si pretutindeni aplicabil[9].

Aplicarea principiului cuantificarii prezinta o dubla semnificatie. In primul rand introduce o evaluare obiectiva a masurii in care serviciul public satisface necesitatile beneficiarilor, permitand astfel o evaluare rapida a activitatii serviciului, iar in al doilea rand asigura transparenta fata de cetateni si echitatea in furnizare.

In unele lucrari de specialitate, transparenta, in sensul dreptului la informare asupra serviciilor publice, apare ca un principiu distinct[10].

Putem, de asemenea, preciza principiul legalitatii[11] sau cel al dezvoltarii durabile[12].