Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata. comunicarea intre oameni, transmiterea de mesaje, știri, semne, texte scrise

Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Comunicare


Index » business » » marketing » Comunicare
» Obligatiile autoritatilor publice, privind dreptul la informatie, in legislatia Romaniei


Obligatiile autoritatilor publice, privind dreptul la informatie, in legislatia Romaniei



Obligatiile autoritatilor publice, privind dreptul la informatie, in legislatia Romaniei

1 Consideratii generale

Spre deosebire de constitutiile altor state, in art. 31 pct. 2 din Constitutia Romaniei se prevede: «Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal». Aceasta dispozitie constitutionala obliga in primul rand Parlamentul sa emita legi care sa reglementeze obligatiile autoritatilor publice si sa stabileasca faptele de incalcare a acestora care atrag raspunderea administrativa, civila si penala, dupa caz a autoritatilor sau functionarilor lor. In art. 52 din Constitutia Romaniei, se prevede «Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.» O astfel de dispozitie constitutionala este o garantie deosebita pentru orice persoana care isi poate apara dreptul la informatie, pe calea prevazuta de acest articol. Sintagma «nesolutionare in termenul legal a unei cereri» este de fapt un “act administrativ”, prin care se vatama un drept sau un interes legitim al petentului. Prin «solutionare» nu trebuie sa intelegem numai rezolvarea pozitiva a cererii ci si respingerea corecta sau chiar incorecta a cererii, aspect ce rezulta din motivarea sau nemotivarea respingerii, pentru ca petentul, daca i s-a comunicat in termen, sa se poata adresa instantei. Or, necomunicarea in termenul legal a modului de solutionare a cererii, il priveaza pe autorul cererii de exercitarea dreptului fundamental de acces liber la justitie (drept garantie), pentru a-si realiza dreptul la informatie.In art. 51 pct. 4 din Constitutia Romaniei se instituie o alta obligatie a autoritatii publice astfel: «Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.» Or prin petitii se pot solicita de la autoritati si informatii potrivit legii. Dat fiind ca de regula aceste obligatii ale autoritatilor publice, corelative dreptului la informatie se executa de functionarii publici, in Constitutia Romaniei la art. 54 pct. 2 se dispune: «Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop vor depune juramantul cerut de lege.» Or, cei care isi incalca atributiile functiei publice sunt pasibili de raspundere juridica, special prevazuta de lege, inclusiv in cazul cand nu comunica informatiile solicitate, desi erau obligati.

In art. 9 al Rezolutiei nr. 1003(1993) cu privire la etica ziaristica, adoptata prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 25/1994 se dispune: «Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei».  Ele nu pot dispune de informatii in mod discretionar, ci in scopul servirii interesului public si privat potrivit legii. In art. 58-63 din Legea presei nr. 3/1974 erau prevazute obligatiile autoritatilor publice, institutiilor si organizatiilor obstesti de a furniza presei, in conditiile legii, informatii de interes public cu privire la activitatea lor, in realizarea drepturilor ziaristului prevazute in art. 41 (din aceasta lege), dupa cum urmeaza:

a) - sa solicite si sa primeasca informatii din partea organelor si organizatiilor de stat si obstesti, a unitatilor economice si socialculturale, din partea persoanelor juridice, in conditiile legii;

b) - sa asiste prin acreditare la sedintele de lucru ale organelor de conducere din cadrul ministerelor si celorlalte organe centrale si locale ale administratiei de stat, ale organizatiilor de masa si obstesti,

ale unitatilor economice si social-culturale;

c) - sa asiste la manifestari si adunari ale oamenilor muncii in care se dezbat probleme de interes obstesc;

d) - sa aiba acces la sursele de documentare si informare, in conditiile legii;

e) - sa primeasca sprijinul organelor competente atunci cand realizarea sarcinilor de serviciu impun acest lucru.”

Revenind la art. 31 pct. 2 din Constitutia Romaniei prin autoritati publice intelegem acele autoritati prevazute in titlul III din Constitutie, respectiv: Parlamentul, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, ministerele si serviciile acestora, organele administratiei publice centrale, sau locale, inclusiv cele autonome.

2 Obligatiile autoritatilor publice pentru realizarea dreptului persoanei la liberul acces la informatiile de interes public

Conform art. 2 lit. “a” din Legea nr. 544/2002 prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei. Cu privire la aceasta definitie credem ca nu este la adapost de critica, in sensul ca limitind sfera entitatilor care intra in conceptele de autoritate publica si institutie publica, se reduce si sfera informatiilor ce pot fi considerate de interes public.

In acest sens, vom face urmatoarele reflectii :

- exprimarea “definitorie” cum ca “prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica” folosita in art. 2 lit. “a” din Legea nr. 544/2001 este o “definitie” discutabila care nu raspunde cerintelor unei definitii pe baza de gen proxim si diferenta specifica;

- introducerea in conceptul de “autoritati si institutii publice” a oricarei “regii autonome care utilizeaza resurse financiare publice” in sensul Legii nr. 544/2001 este incorecta dar insuficienta prin implicatiile pe care le are asupra sferei informatiilor de interes public;

- de pilda, credem ca informatii de interes public sunt si acele informatii referitoare la activitatile sau inactivitatile unei societati nationale sau alte societati la care statul este actionar, aspect ce nu este avut in vedere in art. 2 lit. “a” din Legea nr. 544/2001;

- definitia din art. 2 lit. “a” din Legea nr. 544/2001 scapa din vedere informatiile referitoare la bunurile si valorile din proprietatea privata a statului, care evident sunt tot de interes public.

In art. 2 din Ordonanta nr. 27/30.01.2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, aprobata prin Legea nr. 233 din 23 aprilie 2002, se arata ca prin autoritati si institutii publice se inteleg autoritatile si institutiile publice centrale si locale, serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, companiilor si societatilor nationale,societatilor comerciale de inters judetean sau local, precum si regiilor autonome.”

Potrivit doctrinei, prin autoritate publica se intelege “toate strucurile statului inzestrate cu putere publica in domeniile legiferarii, adminsitratiei publice, judecatoresc si constitutional.

Aceste autoritati au competenta de a exercita puterea poporului prin mijloace specifice domeniului rezervat acestora si in limitele si cu procedurile prevazute de Constitutie si legile date in baza acesteia. Activitatea acestora este preponderent normativa in domeniul constitutional, legislativ si administrativ, iar in domeniul judecatoresc, actele juridice individuale, de aplicare a legii la cazuri concrete.De asemenea, institutiile publice sunt anumite organe, inzestrate de stat cu competente, personal, mijloace materiale, financiare si personalitate juridica, in scopul satisfacerii unor interese publice fara a putea uza de mijloace legale de constringere (Academia Romana; Institutele de Cercetare ale Statului etc.). Institutiile publice (in sens restrans) desfasoara activitati preponderent de prestatie in interes public. In procesul comunicarii informatiilor de interes public si privat, autoritatile si institutiile publice au obligatii prevazute de lege de a comunica numai in anumite conditii si numai anumite informatii de interes public sau privat.Astfel, interesul public, precum si drepturile si libertatile omului, presupun o reglementare precisa a informatiilor, a caracterului acestora, a conditiilor de timp, loc, spatiu, persoana etc., respectiv cand, cum, cat, cui si in ce conditii pot fi communicate. Ca urmare, comunicarea de catre o autoritate publica, a informatiei nu este discretionara, iar aceasta se face in limitele unei legi legitime, respectiv, Legea privind liberul acces la informatiile de interes public, care constituie dreptul comun in materie. De pilda, putem distinge, ca obligatii ale autoritatii publice, obligatii de a comunica neconditionat; obligatii de a comunica conditionat; obligatii de a nu comunica; obligatii de comunicare autorizata. Avand in vedere ca, necomunicarea sau comunicarea informatiei pot cauza importante prejudicii interesului public si privat, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, atat individuale cat si colective si in mod deosebit dreptului la informatie, a fost necesara reglementarea cat mai precisa a obligatiilor autoritatilor publice privind comunicarea informatiilor de interes public sau privat, cunoasterea si respectarea stricta a acestora.

Ca urmare, legiuitorul a intervenit reglementand relatiile dintre autoritatea si institutia publica pe de o parte, iar pe de alta parte persoana, prin ridicarea la nivel de principiu fundamental de drept, a liberului acces si neingradit al persoanei la orice informatie de interes public, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei. Potrivit principiului fundamental al liberului acces al persoanei la informatiile de interes public, legiuitorul a prevazut pentru autoritatile si institutiile publice urmatoarele obligatii:

a)Asigurarea efectiva a accesului la informatii prin masuri organizatorice, materiale, financiare si umane. In acest sens, autoritatile si institutiile publice, vor organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau vor desemna pesoane cu atributii in acest domeniu dupa caz. Aceasta presupune functii speciale in organigrama, spatiul necesar, aparatura de comunicare, inregistrare, copiere etc. Atributiile, organizarea si functionarea compartimentului de informatii si relatii publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor Legii privind liberul acces la informatiile de interes public, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective. Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public, autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice. Informatiile de interes public solicitate verbal, se comunica in cadrul unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii obisnuite, incluzand si o zi pe saptamana, dupa programul de functionare.

b)Obligatia inregistrarii cererilor de informatii de interes public. Atat cererile verbale sau scrise trebuie inregistrate in ziua cand au fost facute pentru ca in raport de acestea sunt anumite efecte juridice, drepturi si obligatii. Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara separat, potrivit legii.

c)Obligatia de a raspunde celor care au solicitat informatia de interes public presupune:

informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa, vor fi communicate, de regula imediat sau in cel mult 24 de ore; la solicitarea scrisa a informatiilor de interes public se raspunde in termen de 10 zile sau cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt, in termen de 10 zile. In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii; daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in termenul prevazut de lege, care curge de la data inregistrarii noii cereri; obligatia de a raspunde solicitantului nu inseamna si solutionarea pozitiva adica, furnizarea informatiei solicitate; raspunsul poate sa includa si refuzul satisfacerii cererii.

d)Obligatia motivarii refuzului comunicarii informatiilor solicitate, presupune:

• intrucat refuzul poate afecta dreptul la informatie, acesta trebuie motivat, motivatie care trebuie sa se fundamenteze pe lege, Constitutie si documentele internationale la care Romania a aderat;

• cunoasterea motivelor refuzului de catre solicitant ii permite acestuia sa aprecieze daca refuzul este legal sau ilegal si ca urmare il ataca in raport de starea de echilibru intre interesul legitim al

divulgarii si interesul legitim al nedivulgarii;

• refuzul trebuie sa fie semnat numai de cei indreptatiti de lege sa reprezinte autoritatea sau institutia publica;

• refuzul motivat se comunica solicitantului in termen de 5 zile de a primirea petitiilor.

e)Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul si in raport de acestea, poate furniza pe loc sau ulterior, in scris, conform precedurii obisnuite.

f)Obligatia de a organiza periodic, de regula o data pe luna, conferinte de presa, pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public. In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la orice informatii de interes public (bineinteles cu exceptiile

prevazute de lege).

g)Autoritatile publice au obligatia sa acorde, fara discriminare, acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa. Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist in conditiile si in limitele legii. Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.

h)Autoritatile publice si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util, mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea.

i)Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la acele activitati in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi, urmand sa se tina seama doar de deontologia profesionala.

j)Conducatorii autoritatilor sau ai institutiilor publice in cazul reclamatiei contra refuzului de a furniza informatia de interes public, au obligatia sa efectueze cercetarea administrativa, iar daca reclamatia se dovedeste intemeiata sa comunice raspunsul persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiilor care va contine: informatia de interes public solicitata initial, cat si sanctiunile disciplinare aplicate celor vinovati.

k)Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa nu permita accesul liber la urmatoarele informatii:

• informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;

• informatiile privind deliberarile  autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;

• informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii;

• informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

• informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca pericliteaza rezultatul anchetei sau se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;

• informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;

• informatiile a caror publicitate prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.

Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor din categoria celor mai sus aratate, revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii, precum si institutiile publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor.

l)Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public:

-        actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice;

-        structura organizatorica, atributiile departamenteor, programul de functionare, programul de audienta al autoritatii sau institutiei publice;

-        numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;

-        coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii pe Internet;

-        sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;

-        programele si strategiile proprii;

-        lista cuprinzand documentele de interes public;

-        lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii; modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate.

m)Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informatiile de interes public ce se comunica din oficiu.

n)Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei.

o)Autoritatile si institutiile publice sunt obligate ca informatiile de interes public ce se comunica din oficiu sa le afiseze la sediul lor sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina proprie de Internet.

In cazul in care  o persoana se considera vatamata in drepturilesale, prevazute in Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, poate face plangere la Sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plangerea se face  in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de 30 de zile in care trebuia sa se comunice. Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate, inclusiv sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale dupa caz. Hotararea tribunalului este supusa recursului. Decizia Curtii de Apel este definitiva si irevocabila. Atat plangerea¸cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.Conducatorul autoritatii sau institutiei publice este obligat sa dispuna efectuarea cercetarii administrative conform Legii nr. 188/1999 sau codului muncii dupa cum cel reclamat este sau nu functionar public. Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatii de interes public solicitate initial, cat si sanctiunea disciplinara aplicata celui vinovat.

3 Obligatii ale autoritatilor publice in realizarea dreptului la informatie in cadrul comunicarii audiovizuale.

In domeniul comunicarii audiovizuale principalele autoritati publice autonome sunt Consiliul National al Audiovizualului si Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii. Consiliul cat si Autoritatea de Reglementare au atributii in domeniul exercitarii dreptului de difuzare si dreptului de retransmisie, al oricarei persoane fizice sau juridice.

Prin difuzare se intelege transmisia initiala prin fir sau prin unde radio electrice, inclusiv prin saltelit, in forma codata sau necodata, a serviciilor de programe destinate publicului; difuzarea include si comunicarea programelor intre persoanele fizice sau juridice detinatoare de licenta audiovizuala sau aviz de retransmisie, in scopul redifuzarii catre public fara a cuprinde serviciile de comunicatii care furnizeaza informatii ori alte mesaje pe baza de cerere individuala, cum ar fi: telecopierea, bazele de date electronice si alte servicii similare. Prin retransmisie se intelege captarea si transmiterea simultana a serviciilor de programe sau a unor parti importante din asemenea servicii, prin orice mijloace tehnice, in integralitatea lor si fara nici o modificare, difuzate de radiodifuzori si destinate receptionarii de catre public. De asemenea, prin radiodifuzor se intelege orice persoana fizica sau juridica avand responsabilitatea editoriala pentru alcatuirea serviciilor de programe destinate receptionarii de catre public si care asigura difuzarea acestora direct sau prin intermediul unui tert. Prin distribuitor de servicii se intelege orice persoana care constituie si pune la dispozitia publicului o oferta de servicii de programe pe cale radioelectrica terestra sau prin satelit, prin orice mijloc de comunicatie electronica, inclusiv prin satelit, pe baza de relatii contractuale cu radiodifuzorii ori cu alti distribuitori.Consiliul National al Audiovizualului, in calitate de garant al interesului public in domeniul comunicarii audivizuale are obligatia sa asigure:

• respectarea exprimarii pluraliste de idei si de opinii in cadrul continutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflati sub jurisdictia Romaniei;

• pluralismul surselor de informare a publicului;

• incurajarea liberei concurente;

• un raport echilibrat intre serviciile nationale de radiodifuziune si servicii locale, regionale ori tematice;

• protejarea demnitatii umane si protejarea minorilor;

• protejarea culturii si a limbii romane, a culturii si limbilor minoritatilor nationale;

transparenta mijloacelor de comunicare in masa din sectorul audiovizual;

transparenta activitatii proprii.

In executarea acestei obligatii Consiliul National al Audiovizualului isi exercita dreptul de control asupra continutului programelor oferite de radiodifuzori numai dupa comunicarea publica a acestor programe.Consiliul National al Audiovizualului est obligat sa sesizeze autoritatile competente cu privire la aparitia sau existenta unor practici restrictive de concurenta, a abuzului de pozitie dominanta sau a concentrarilor economice, precum si cu privire la orice alte incalcari ale prevederilor legale care nu intra in competenta sa. Se considera ca un radiodifuzor detine o pozitie dominanta in formarea opiniei publice, la nivelul regional sau local, in cazul in care cota de piata cumulata a serviciilor de programe de televiziune si/sau, dupa caz, de radiodifuziune difuzate in zona respectiva depaseste 25%, cumulat, din piata serviciilor de programe de televiziune si de radiodifuziune difuzata la nivelul regional sau local.Se considera ca un radiodifuzor detine o pozitie dominanta in informarea opiniei publice, la nivelul national, in cazul in care cota sa de piata depaseste 30% din piata serviciilor de programe difuzate la nivel national.

4 Obligatiile autoritatilor si institutiilor publice in procesul realizarii dreptului la petitie in comunicarea sociala.

In realizarea dreptului la petitie, prevazut Constitutie, a fost elaborata Ordonanta nr.27 din 30 ianuarie 2002 aprobata prin Legea nr.233 din 23 aprilie 200 Art.51 din Constitutie: «1.Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor.

Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta.

3.Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.

4.Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.»

Prin aceste dispoztii legale, sunt reglementate drepturile si obligatiile autoritatilor si institutiilor publice in procesul realizarii dreptului la petitie in comunicarea dintre orice persoana si acestea in probleme legate de serviciul desfasurat de acestea, prin cereri, reclamatii, sesizari sau propuneri. Astfel autoritatile si institutiile publice potrivit art.6 din lege sunt obligate sa isi organizeze un compartiment distinct pentru relatii cu publicul, incadrat cu personalul necesar, care va avea pregatirea corespunzatoare si care va primi, va inregistra si se va ingriji de rezolvarea petitiilor. Acest compartiment este obligat sa urmareasca solutionarea si redactarea in termenul de 30 de zile de la data inregistrarii petitiei, raspunsul, indiferent daca solutia este favorabila sau nu.

Expedierea raspunsului catre petitionar se va face numai prin intermediul compartimentului care a inregistrat petitia, acesta ingrijindu-se si de clasare si arhivare.Petitiile gresit indreptate vor fi trimise in termen de 5 zile de la inregistrare de catre compartimentul pentru relatii cu publicul, autoritatilor sau institutiilor publice in ale caror atributii intra rezolvarea problemelor semnalate in petitie.Petitiile anonime sau cele in care nu sunt trecute datele de identificare a petitionarului nu se iau in considerare si vor fi clasate. Autoritatile si institutiile publice sesizate au obligatia sa comunice petitionarului, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii petitiei, raspunsul, indiferent daca solutia este favorabila sau nefavorabila. Pentru solutionarea petitiilor primite de la o alta autoritate sau institutie publica, curge un nou termen de 30 de zile. In situatia in care aspectele sesizate prin petitie necesita o cercetare mai amanuntita, conducatorul autoritatii sau institutiei publice poate prelungi termenul de 30 de zile cu cel mult 15 zile. In cazul in care un petitionar adreseaza mai multe petitii, sesizind aceeasi problema, acestea se vor conexa, petentul urmind sa primeasca un singur raspuns. Daca dupa trimiterea raspunsului se primeste o noua petitie cu acelasi continut, aceasta se claseaza la numarul initial, facindu-se mentiune despre faptul ca s-a raspuns. (art. 10 pct.2 din Legea nr.233/2002) Aceasta dispozitie legala necesita unele observatii.

Astfel credem ca in situatia cand se repeta petitia, aceasta trebuie adresata organului ierarhic superior, care in virtutea dreptului de control verifica legalitatea si realitatea modului de solutionare a petitiei. De aceea credem ca in lege trebuia prevazuta o astfel de ipoteza. Faptul ca petitia are «acelasi continut», credem ca nu este un suficient temei pentru clasare. Pe de alta parte Legea nr.233/2002 nu precizeaza cine solutioneaza o noua petitie care desi se refera la aceiasi fapta, aduce elemente noi in sustinerea acesteia. Credem ca o astfel de petitie presupune o noua verificare si evident un nou raspuns.Functionarii publici si persoanele incadrate cu contract individual de munca, sunt obligate sa rezolve numai petitiile care le sunt repartizate, fiindu- le interzis sa le primeasca direct de la petenti, sa intervina sau sa depuna staruinta pentru solutionarea acestora in afara cadrului legal.Raspunsul se semneaza de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice ori de persoana imputernicita de acesta, precum si de seful compartimentului care a solicitat petitia.

In raspuns, se va indica in mod obligatoriu, temeiul legal al solutiei adoptate. (art.13 din Legea nr.233/2002). Constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici sau, dupa caz, potrivit legislatiei numai urmatoarele fapte :

a) nerespectarea termenelor de solutionare a petitiilor prevazute in Ordonanta nr.27/2002;

b) interventiile sau staruintele pentru rezolvarea unor petitii in afara cadrului legal;

c) primirea direct de la petitionar a unei petitii, in vederea rezolvarii, fara sa fie inregistrata si fara sa fie repartizata de seful compartimentului de specialitate.

In domeniul comunicarii sociale, autoritatile si institutiile publice au si alte obligatii corelative dreptului persoanei la informare. De pilda, conform art.25 pct.3 din Legea nr.188/1999 autoritatile publice si institutiile publice, sunt obligate sa elibereze, la cerere, copie de pe actele existente in dosarul sau profesional. Aceasta ii permite functionarului public sa cunoasca actele din dosarul personal si sa se apere, inlaturand orice informatie neadevarata.De asemenea, autoritatilor si institutiilor publice li s-au instituit obligatii potrivit Legii nr.188/1999 privind accesul la propriul dosar intocmit de organele de securitate.



Comunicare


Comunicare

CARACTERISTICI ALE PROCESULUI DE COMUNICARE
ANALIZA DE DISCURS POLITIC - Analiza comunicarii in spatiul public
CORESPONDENTA OFICIALA
Zvonul, o arma nimicitoare
REGULILE CONSTITUTIVE ALE COMUNICARII
RETEA SOCIALA, RETEA ORGANIZATIONALA
COMUNICAREA INTERPERSONALA
O EXPLICITARE A CONCEPTULUI DE ACTIUNE (COMUNICATIVA)
Comunicarea verbala
Strategii de legitimare in societatea postindustriala

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate