Ce sunt relatiile publice?

Ce sunt relatiile publice? *

Prima aparitie a notiunii de "relatii publice" s-a petrecut la jumatatea secolului al XIX‑lea in S.U.A., cand, din motive practice, s-a conturat o noua optica privind stabilirea si mentinerea relatiilor intreprinderilor producatoare cu publicul consumator.

Noua conceptie despre relatia consumator-producator si-a dovedit eficienta si s-a consolidat in sec. XX, materializandu-se in numeroase "oficii de consilieri" in relatii publice precum si in servicii de relatii publice. Pe la mijlocul secolului XX, conceptia si serviciile de relatii publice au patruns in Europa (prin mijlocire franceza). In prezent, nu exista institutie, intreprindere sau firma (care se respecta) sa nu aiba propriul serviciu de "relatii publice" ("PUBLIC RELATIONS").

Definirea termenului de "relatii publice" a fost influentata de pozitia pe care s-au situat diferiti teoreticieni. Relatiile publice au fost privite de catre unii, din punct de vedere sociologic, filozofic, teoretic sau aplicativ ori din punct de vedere psihologic.

In mod frecvent, sintagma de "relatii publice" este utilizata in sens impropriu de persoane care nu inteleg, sau inteleg foarte putin semnificatia ei. Mai grav este ca, de nenumarate ori, expresia  "relatii cu publicul" apare sinonima cu "relatii publice", desi se refera si exprima activitati total diferite.

In alte cazuri, relatiile publice sunt confundate cu marketingul, cu publicitatea, cu propaganda, cu manipularea. De exemplu, publicitatea urmareste, in mod expres, formarea, mentinerea si dezvoltarea unei "clientele", pe cand relatiile publice vizeaza crearea unui climat de incredere in randul publicului si al propriului personal, precum si sustinerea propriei activitati in vederea dezvoltarii (respectivei intreprinderi, firme sau institutii).

In activitatea relatiilor publice se doreste informarea obiectiva a publicului si nu sugestionarea lui. Din acest motiv spunem ca, prin relatiile publice se popularizeaza o firma iar prin publicitate, un produs al firmei respective.

[Deci, prin continutul lor, relatiile publice sunt mai ales sociale, iar cele publicitare sunt mai ales comerciale].

Exista un numar foarte mare de definitii (peste 1000) date notiunii de "relatii publice", pentru ca exista o mare varietate de moduri de a intelege si explica domeniul relatiilor publice. Aceasta pentru ca activitatile de relatii publice se desfasoara in domenii foarte diverse, care implica modalitati de lucru diversificate si obiective dintre cele mai diferite. Astfel, relatiile publice sunt practicate in si pentru institutii guvernamentale, dar si pentru organizatii neguvernamentale; pentru institutii bancare, pentru institutii educationale, pentru institutii culturale etc.; pentru institutii care urmaresc profitul dar si pentru organizatii non‑profit. Toate aceste institutii si organizatii pot avea obiective diferite: de la persuadare publicului in favoarea unei organizatii, pana la fortarea organizatiei sa isi schimbe atitudinea fata de public; de la sprijinirea functionarii democratice a unei societati, pana la promovarea intereselor unei firme sau a unei personalitati.

Selectand si sintetizand numeroasele definitii care au fost date sintagmei de "relatii publice" specialistii in domeniu au emis in anul 1976, urmatoarea sinteza:

Relatiile publice

1) sunt functia manageriala distinctiva, care ajuta la:

. stabilirea si mentinerea unor limite reciproce de comunicare;

. la acceptarea reciproca;

. la cooperarea dintre o organizatie si publicul ei.

2) implicamanagementul problemelor ajutand managerii sa fie informati asupra opiniei publice si sa raspunda cererilor opiniei publice;

3) definesc si accentueaza obligatiile conducatorilor (managerilor) de a servi interesului public;

4) servesc ca sistem de avertizare care ajuta  managerii sa anticipeze tendintele mediului;

5) folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea si comunicarea, bazate pe principii etice.

Concluzionand si aceasta sinteza spunem ca "relatiile publice" exprima in maniere diferite, o conceptie noua despre modul in care, o institutie sau o intreprindere trebuie sa‑si creeze relatii cu oamenii, sa le mentina si sa le dezvolte. Privite cu precadere dintr-un punct de vedere psihologic (adica asemanatoare unor mecanisme de stabilire a legaturilor intre institutii, ori intre institutii si oameni), relatiile publice pot fi definite ca fiind ansamblul de mijloace folosite de catre institutii si intreprinderi (organizatii - la modul general) pentru a crea un climat de incredere si simpatie in randul propriului personal, precum si in randul publicului.

Doi ani mai tarziu, 1n 1978, in cadrul primului Congres Mondial al Asociatiilor de Relatii Publice si al primului Forum Mondial al Relatiilor Publice, care au avut loc in Mexico-City, una dintr definitiile atribuite relatiilor publice a fost adoptata si acceptata in unanimitate si anume: "practicarea relatiilor publice este arta si stiinta analizarii tendintelor, prezicerii consecintelor acestora, indrumarii conducatorilor de organizatii si punerii in aplicare a unor programe de actiune planificate, care slujesc atat interesul organizatiilor respective, cat si pe cel al publicului".

Din aceasta definitie sesizam de fapt, care sunt principalele atributii ale specialistului in relatii publice (analiza tendintelor, prezicerea consecintelor acestora si indrumarea conducatorilor de organizatii). Prin intermediul compartimentului (departamentului sau serviciului) de relatii publice, o firma actioneaza cu responsabilitate si receptivitate (din punctul de vedere al politicii aplicate si al informarii) in interesul ei si al publicului. Pentru a‑si face bine treaba, specialistul in relatii publice trebuie sa aiba o cultura bogata, sa fie competent in cat mai multe domenii, dar, in primul rand sa aiba discernamant. Spre deosebire de un consilier juridic sau de un economist, specialistul in relatii publice nu are la dispozitie un sistem de legi sau proceduri dupa care se ghideaza intr-o situatie sau alta. Cel care lucreaza in relatiile publice trebuie in schimb, sa cunoasca foarte bine comportamentul uman si sa combine aceasta cunoastere cu informatiile specifice despre persoanele din cadrul organizatiei (institutiei) si despre persoanele din afara cu care organizatia are relatii. De exemplu: directorul de Relatii Publice al unei banci trebuie sa ia in considerare atat punctele de vedere ale functionarilor bancii, cat si pe cele ale clientilor, comunitatii, organismelor legislative si agentiilor de control guvernamentale.

Totodata, pe langa analizarea publicului si informarea conducerii in privinta efectelor politicii aplicate, specialistul in relatii publice trebuie sa fie atent la semnalele de schimbare. Nu este obligatoriu ca politica aplicata azi sa functioneze si maine.

Atitudinea si opiniile oamenilor evolueaza, iarstructura publicului se modifica. Un bun specialist in relatii publice este atent la/si constient de curentele de opinie ale publicului si prevede efectele acestor curente asupra organizatiei sale.

De obicei, directorul de relatii publice este purtatorul de cuvant al organizatiei si persoana * care conduce intregul program de relatii publice.