Comunicare nonverbala

FACULTATEA DE COMUNICARE SI RELATII PUBLICE

COMUNICARE NONVERBALA

CUPRINS

1. Cand a fost utilizat pentru prima data termenul de comunicare nonverbala in titlul unei lucrari stiintifice?

2.De ce comunicarea nonverbala este considerata primordiala?

3.Care este sistemul conceptual al kinezicii?

4.Zambesc mai mult femeile decat barbatii? De ce?

5.De ce merita sa fie elogiate mainile?

6. Prin ce se deosebeste dermatoglifia de chiromantie?

7. Prin ce se deosebesc emblemele de ilustratori?

8.Ce este inteligenta emotionala?

9.Cum intervine "efectul Pygmalion " in "profetia autorealizatoare"?

10.Ce semnale cu valoare psihosociologica transmite postura?

1.Cand a fost utilizat pentru prima data termenul de comunicare nonverbala in titlul unei lucrari stiintifice?

In procesul comunicarii oamenii folosesc multiple si variate modalitati de comunicare, unele neverbale, precum : comunicare prin gesture, comunicare afectiv - expresiva (mimica, pantomima), comunicare practice - operatorie (de efectuare concreta a unor actiuni cui obiecte) etc., altele verbale, prin intermediul semnelor si limbajului sonor sau limbajului grafic. Toate aceste mijloace au ca trasatura esentiala si definitorie calitatea lor de a realiza un schimb de semnificatii, ele functionand numai pe baza acelor elemente cognitive generalizatoare pe care le percep si le inteleg la fel toti indivizii care comunica intre ei.Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.

Jurgen Ruesch si Weldon Kees au fost cei dintai care au inclus termenul de "comunicare nonverbala" in titlul unei carti (Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perceprtion of Human Relations, 1956), chiar daca lucrarea lui Charles Darwin Expression of Emotions in Man and Animals constitue primul reper in istoria propriu-zisa a cercetarii comunicarii nonverbale.

Cei doi autori au aratat ca in comunicare umana sunt implicate sapte sisteme diferite: 1) prezenta fizica si imbracamintea 2) gesturile sau miscarile voluntare 3) actiunile intamplatoare 4) urmele actiunilor 5) sunetele vocale 6) cuvintele rostite 7) cuvintele scrise (apud M.L. Knapp, 1990, 51). De remarcat este faptul ca in conceptia celor doi autori cinci din cele sapte sisteme implicate in comunicarea umana sunt de natura nonverbala.

In literature de specialitate se aminteste gruparea comunicarii nonverbale in trei categorii, propusa de J. Ruesch si W. Kess:

limbajul semnelor incluzand gesturile

limbajul actiunilor incluzand miscarile corpului implicate in diferite activitati

limbajul obiectelor care incorporeaza dispunerea intentionata sau neintentionata a obiectelor in spatiu in vederea utilizarii lor

2.De ce comunicarea nonverbala este considerata primordiala?

In comunicarea nonverbala este important faptul ca unul si acelasi mesaj poate fi transmis concomitent prin mai multe canale senzoriale si anume prin felul de a privi (contact vizual), prin tremurul vocii, prin atingeri corporale si chiar prin semnale chimice.

2. Este primordiala in sens filogenetic pentru ca precede limbajul verbal.
3. In sens ontogenetic, este stiuta inca de la nastere (transmiterea semnalelor catre mama)
4. Comunicarea nonverbala este omniprezenta, insotind-o in permanenta pe cea verbala
5. Poate forma un sistem lingvistic universal
6. Poate duce atat la intelegerea cat si neintelegerea situatiilor
7. Este primordiala in interactiunile umane; comunicam inainte de a spune ceva prin canale nonverbale (postura, distanta, gesturi)
8. Poate exprima ceea ce prin cuvinte nu se poate exprima
9. Este de multe ori mai de incredere decat comunicarea verbala

Aceste concepte sunt desprinse din lucrarea Dialogul nevorbit (The Unspoken Dialogue) scrisa de Judee K. Burgoon, David B. Buller si W.Gill Woodall.

Spre deosebire de comunicarea verbala, cea nonverbala nu este limitata de analfabetitism.

Recent, s-a demonstrate ca gesturile (parte a limbajului nonverbal)sunt esentiale pentru limbajul verbal. In realitate, gesturile si cuvintele sunt inseparabile.

3.Care este sistemul conceptual al kinezicii?

Termenul "kinesics", derivate de la cuvantul din limba greaca ce desemneaza miscarea , este o inventie lingvistica datorata antropologului american Ray L. Birwhistell, care l-a utilizat prima data in Introduction to Kinetics si apoi in Kinetics and Context pentru a studia miscarile corpului in relatie cu aspectele nonverbale ale comunicarii interpersonale.

In teoria lui Ray L. Birwhistell comunicarea prin miscarile corpului este sistemica si invatata social si imparte kinezica in pre-kinezica , micro-kinezica si kinezica sociala.Totodata a identificat cele mai mici unitati de semnifictie ale miscarilor corpului pe care le-a numit "kineme", demonstand ca diferentele culturale in comunicarea nonverbala constau in variatia interna a kinemelor, nu in utilizarea unor kineme diferite si ca nici un semnal corporal nu are semnificatie separate de alte semnale si de context., comunicarea prin miscarile corpului fiind sistemica, iar descrierea ei se face independent de comportamentul particular al fiecarei personae.

Ray L. Birwhistell a imaginat un sistem de pictograme cu ajutorul caruia pot fi descrise miscarile corpului. Prin combinarea simbolurilor kinemelor in kinemorfeme (similare cuvintelor) apare descrierea miscarilor (formarea propozitiilor).

Sistemul de notare a miscarilor corpului imaginat de Ray L. Birdwhistell mai cuprinde: "marcatori kinezici" (kinesic markers), care au rolul de a arata aranjamentul sintactic al kinemelor in vorbire, desemnand pronumele, pluralul, forma verbelor, propozitiile si adverbele; "stres kinezic" (kinesic stress), cu functia de organizare a diferitelor combinatii lingvistice, precum frazele; "semne de legatura" (kinesic junctures), care servesc la conectarea kinemelor separate. Din cele aratate s-a putut remarca, pe de o parte, efortul autorului de a pune la punct un sistem de cuantificare a comportamentelor expresive si, pe de alta parte, dificultatea de a opera cu el.

Kinezica, putem spune reprezinta o pagina din istoria studiului comunicarii nonverbale.

4.Zambesc mai mult femeile decat barbatii? De ce?

Se pare ca femeile au o capacitate superioara de codificare a diferitelor tipuri de emotii. Conform unui studiu al ui S.F. Zaidel si Albert Mehrabian (1969) femeile transmit preponderent semnalele emotiilor negative, in timp ce barbatii transmit semnale despre emotiile positive.Acest lucru este, fara indoiala, un rezultat al socializarii.

L.R. Brody a constatat ca fetitele sunt incurajate sa exprime emotiile pozitive (happiness expression), baietii, pe cele negative (anger expression).

Prin profesiile practicate (vanzatoare, educatoare, stewardese, coafeze, asistente medicale etc.), chiar li se impune femeilor sa zambeasca. Zambind mereu, vor dobandi o fata prietenoasa, ceea ce le va ajuta in activitatea lor.

Pentru femei, zambetul este un fenomen interactional, in timp ce pentru barbati este o expresie emotionala - sunt de parere M. LaFrance si C. Mayo (1979). Probabil ca din aceasta cauza multi nu se incred in zambetele femeilor .

S. Beekman a descoperit ca zambetul femeilor este asociat sentimentelor de anxietate, disconfort, stinghereala, spre deosebire de zambetul barbatilor, care este corelat cu dorinta de afiliere si cu sociabilitatea. Diferentele privind semnificatia zambetului la femei si la barbati se datoreaza modului in care acestia au fost socializati: femeile, sa utilizeze zambetul pentru a interactiona; barbatii, pentru a-si exprima sentimentele de prietenie si bucurie.

T.L. Davis a ajuns la concluzia ca femeile mascheaza cu o expresie faciala pozitiva mai bine decat barbatii starile de nemultumire.

5.De ce merita sa fie elogiate mainile?

Henri Focillon spunea candva ca mainile "sunt aproape niste fiinte animate inzestrate cu duh energic si liber, cu o fizionomie - fete fara ochi si fara glas, dar care vad si vorbesc".

Mainile sunt parte a personalitatii, arata aptitudinile, poti chiar intuit ce gest urmeaza sa faci.

Mari personalitati, artisti si chiar personaje biblice sunt representative prin ceea ce faceau cu mainile, prin abilitatile acestora, mainile lor lasand umanitatii scrieri, tablouri, opere de arta. Artisti ai tuturor timpurilor au intuit ca mainile sunt "aproape fiinte vii".

Mana este actiune: ea creeaza si, uneori, ai zice ca gandeste.

In repaus, nu-i o unealta fara suflet, parasita pe masa ori spanzurand de-a lungul trupului.

Nicolae Vaschide; psihologul care a scris un tratat despre maini spune: "Mana defineste fiinta umana mai mult decat ochiul, mai mult decat oricare alt domeniu sensorial si fazele vietii noastre lasa in aceasta mai multe trasaturi decat in alte parti".

Sufletul se reflecta in structura fiintei noastre, in fizionomia, trasaturile fetei si configuratia mainilor. Miscarile mainii traduc in mod fidel miscarile sufletului.

Fiziologia a putut sa stabileasca, prin observatii minutioase si precise, ca fiecare emotie are ecou asupra muschilor mainii si ca framantarile aproape imperceptibile ale degetelor tradeaza agitatia interioara.

Nu in ultimul rand, mana vorbeste despre starea psihica a persoanei.

6. Prin ce se deosebeste dermatoglifia de chiromantie?

Psihologii au incercat de-a lungul timpului sa faca anumite corelatii intre tipul personei, starea psihica si anumite configuratii ale mainilor si a intregului comportament nonverbal. Astfel a luat nastere dermatoglifia care trebuie specificat ca este o disciplina stiintifica care incearca sa stabileasca corelatii intre anumite caracteristici epidermice si starea de sanatate. Dermatoglifele sunt desene papilare intens studiate de catre antropologi pentru a vedea daca aceste desene papilare de un anumit tip sunt comune unor grupuri umane. Amprentele digitale sunt o clasa speciala de dermatoglife.

Dermatoglifele, dupa tipul desenelor si dupa dimensiuni sunt mostenite genetic, transmise in cadrulu aceleiasi familii, avand caracteristici transmise ereditar. S-au stabilit corelatii statistice intre tabloul lor si anumite boli genetice, demonstandu-se legaturi intre diverse maladii si anumite configuratii ale desenului epidermic. Exemple de boli care sunt asociate cu modificari ale dermatoglifelor: "sindromul Down" sau mongoloismul, trisomia18, "sindromul Klinefelter", anumite boli cardiace congenitale, etc.

Dermatoglifia nu dezvaluie caracteristici psiho-morale, fiziologice, nu prezice evedimente din viata omului, spre deosebire de chiromantie.

Observatiile din dermatoglifie au o baza statistica verificata si au rationament de tip probabilist, pornindu-se de la observatii asupra liniilor de la nivelul flexiunilor mainii si degetelor si facand corelatii cu anomalii genetice si de altfel, au o marja de incertitudine calculata.

Spre deosebire de dermatoglifie, chiromantia poate oferii informatii dupa liniile din palma despre psihologia persoanei, tendintele afective, calitatile si defectele psihomorale; nu face corelatii medicale, fiind doar in aparenta o stiinta oculta si practicata de multe ori de impostori. Cerceterea dermatoglifelor(sub forma de bucla, arc,spirala) nu are nimic de a face cu chiromantia. In chiromantie se iau in considerare alte semne de pe epiderma mainii: cruci, stele, raze, carora le atribuie semnificatii diverse dupa degetul sau falanga pe care se afla, putand astfel furniza informatii despre personalitatea individului, statusul lui psiho-moral si pot chiar prezice evenimente. Au rol central liniile palmei, linia capului, linia vietii, a inimii, centura lui Venus.

7. Prin ce se deosebesc emblemele de ilustratori?

Elementele comunicarii nonverbale sunt clasificate in:embleme, ilustratori, expresii faciale, reglatori si adaptori.

Emblemele sunt gesturi substitutive, tin loc de cuvinte, pot alcatui un limbaj, reprezinta o traducere directa a cuvintelor, propozitiilor si frazelor in semne, fiind folosite mai ales cand comunicarea verbala nu este posibila. Sunt utilizate insa si in cadrul convorbirilor obisnuite cand doresti sa te asiguri ca interlocutorul a inteles exact ce doresti sa spui.

In comunicarea nonverbala, emblemele subliniaza si dubleaza cuvintele. Intelesul lor este cunoscut de majoritatea membrilor grupului si sunt folosite intentional pentru a transmite anumite mesaje. Au caracter intentionat ce este perceput de receptor care atribuie emitatorului responsabilitatea pentru cele transmise. Exista un control aproape deplin asupra utilizarii emblemelor. Sunt putin dependente de contex si isi mentin semnificatia indiferent de variatiile acestuia.

Semnificatia emblemelor este arbitrara si poate fi diferita de la o cultura la alta sau chiar de la o perioada la alta in cadrul aceleiasi culture.

Sunt utilizate cand distanta dintre emitator si destinatar este mare, cand exista bruiaj puternic, in cadrul necunoasterii limbii celeilalte personae, in conventiile artistice.

Emblemele sunt utilizate de obicei in pauzele dintre conversatii, la inceputul sau la sfarsitul unei exprimari sau insotind anumite cuvinte pentru a le accentua. Pot fi folosite atat de persoana care vorbeste cat si de cea care asculta.

Unele grupuri pot sa-si dezvolte propriile embleme care le faciliteaza comunicarea si care contribuie la construirea identitatii membrilor grupului.

Limbajul emblemelor se invata mai rapid decat limbajul verbal.

Ilustratorii sunt elemente nonverbale care insotesc si completeaza mesajul verbal. Asupra lor exista un bun control ca si in cazul emblemelor.

Spre deosebire de embleme, suntem doar partial constienti de ilustratori, ei par naturali, universali si au o semnificatie mai putin flexibila.

Nu sunt folositi independent de limbajul verbal, fiind elemente care unesc comunicarea verbala de cea nonverbala.

8.Ce este inteligenta emotionala?

Termenul de "inteligenta emotionala" a fost lansat de psihologul american Wayne Leon Payne in 1985 si abordeaza emotiile dintr-o maniera ontogenica si adaptativa, aratand ca exista anumite etape ale dezvoltarii competentei emotionale a individului.

Individual poate deveni emotional inteligent prin asimilari si acomodari successive, fiind necesara atingerii succesului, dupa cum afirma Daniel Goleman in lucrarea Emotional Intelligence.

Aceasta stare necesita abilitatea de a mentine si stabili relatii cu ceilalti, empatie, abilitatea de constientiza si de a stapani propriile emotii, flexibilitatea, responsivitatea, cooperativitatea.

In tot acest proces trebuie sa codificam si sa decodificam mesajele nonverbale, adica sa fim competenti la nivelul comunicarii nonverbale. Mentinerea relatiilor cu ceilalti, empatia, capacitatea de a interpreta emotiile celorlalti, de a ne cunoaste propriile emotii si de a ni le controla uzeaza de elemente nonverbale.

9.Cum intervine "efectul Pygmalion " in "profetia autorealizatoare"?

Efectul Pygmalion are consecinte asupra ambelor tipuri de elevi, a celor buni si a celor mai putin buni, influentandu-i in sensuri diferite.

In functie de imaginea creata initial sau de cea preexistenta, profesorii se pot comporta diferential fata de elevi, neluand in considerare comportamentul efectiv al elevilor, formandu-si uneori idei relative fixe si pe care treptat ii transforma si ii formeaza dupa aceasta idee.

Astfel, profesorii indreapta mai multe semnale "pozitive" catre elevul pe care il considera ca fiind bun, ii zambesc, dau aprobator din cap, ii lauda mai intens, le acorda mai multa laude si asistenta , chiar ii stimuleaza sa raspunda mai des in timpul orelor, le dau probleme mai grele de rezolvat, le acorda mai mult timp pentru raspuns, ii ajuta sa gaseasca solutia corecta, crescand foarte mult stima de sine a acestot copii, se cred mai importanti, ca pot rezolva lucruri mai grele se simt privilegiati si randamentul lor este posibil sa creasca, sa fie canalizat dupa ideea profesorului si chiar sad ea rezultate bune.

Elevii mai putini buni pot avea parte de critici mai aspre sau sa sesizeze diferentele care se fac intre elevi, poate sa le scada stima de sine, sa se simta neglijati sau inferiori colegilor si asfel sa le fie influent in mod negative performantele scolare.

Prin limbajul corporal, in mod constient sau inconstient, dupa idei preformate, bazate pe empatii sau antipatii, ne aratam preferinta pentru anumite persone si in mod voluntar sau involuntar facilitam "existenta" acelor persone sau o influentam dupa propriile pareri sau aspiratii.

10.Ce semnale cu valoare psihosociologica transmite postura?

Postura este un "gest incremenit", se raporteaza la o pozitie fixa fata de repere determinate si are rol in functie de orientarea corpului in comunicarea interpersonala. Edward Hall o clasifica dupa criterii geometrice in: fata catre fata, profil catre profil si spate catre spate. Orientarea corpului transmite semnale ce trebuie interpretate in functie de tipul de interactiune, de apartenenta la gen si la cultura. Astfel, stau "fata in fata"la o masa dreptunghiulara persoanele care se opun unele altora, nu cei care coopereaza. Contactul vizulal are un rol determinant in aceasta orientare a corpului in timpul conversatiei.

Sommer afirma ca pozitionarea persoanelor la o masa se face in functie sarcina ce trebuir rezolvata, astfel, cei care vor sa lucreze impreuna se aseaza alaturat, iar in cazuri de competitie distanta se mareste, devenind maxima.

Orientarea frontala si uneori cea laterala este adesea semnalul agresivitatii, al fortei si puterii, in timp ce orienterea posterioara este este simbolul urmaririi interlocutorului sau al diminuarii ostilitatii

In interactiunile umane se pot identifica posturi care care sa exprime dominatia -capul pe spate, pieptul bombat,mainile in sold- postura care exprima seductia feminine - picioare incrucisate ("picior peste picior"), capul lasat pe spate.

Filozoful William James a identificat patru posturi fundamentale: atitudinea de apropiere, de respingere,de expansiune care exprima aroganta, agresivitate si atitudinea de contractie caracteristica dezamagirii, starilor depressive. Inclinarea spre interlocutor denota atentie, retragerea, denota refuz, expansiunea, ingamfare.

Albert Schefler identifica doua moduri de plasre a indivizilor in spatiu: pozitia vizavi si pozitia paralela. In cadrul primei pozitii comunicarea este directa si reciproca. Intr-un grup de trei personae, pozitia vis-à-vis semnaleaza simpatia, interesul,pentru persoana in fata careia te asezi si neglijarea celeilalte. In postura paralela cei doi interlocutori se indreapta spre un al treilea cu care vor sa impartaseasca informatiile.

Postura mixta denota intentia de a mentine unitatea grupului, tendinta de a nu face abstractie de nimeni, iar absenta congruentei indica diferenta de staus sau opinii,

Postura este un fel de "semnatura" caracteristica fiecarui individ.