Eficienta si eficacitatea managementului organizatiei

Eficienta si eficacitatea managementului organizatiei

Unul din domeniile delicate ale teoriei economice si manageriale il reprezinta eficienta si eficacitatea, pe de o parte, datorita complexitatii celor doua categorii economice si pe de alta parte, datorita greutatilor reale inregistrate in comensurarea lor.

Eficienta economico-sociala este definita prin ansamblul efectelor economico-sociale utile inregistrate la toate nivelurile societatii, in raport cauzal cu eforturile depuse pentru obtinerea lor.

Caracterul deosebit de complex si sistemic al acesteia este evidentiat de multidimensionalitatea sa, situatie ce reclama o abordare profunda a eficientei economico-sociale, in contextul luarii in considerare a rolului determinant al managementului in amplificarea nivelului sau.

La randul sau, eficacitatea consta in realizarea obiectivelor si sarcinilor ce revin managementului in conditiile temporale si calitative prestabilite.

De precizat ca eficacitatea - ca o a doua finalitate a managementului - nu se suprapune tot timpul cu eficienta. Managementul performant, cu adevarat profesionist, are ca principala caracteristica realizarea corelativa si concomitenta a eficientei si eficacitatii.

Eficienta si eficacitatea constituie scopul si criteriul fundamental de evaluare a managementului. Contributia acestuia la sporirea eficientei si eficacitatii economico-sociale este, in ultimele decenii, unanim recunoscuta, mai mult decat atat, rolul sau este unui decisiv, determinant. In acest context, semnalam, ca mai importante urmatoarele modalitati:

• potentarea muncii de executie la nivelul fiecarui loc de munca, concretizata in cresterea productivitatii muncii, prin decizii si actiuni corespunzatoare;
• amplificarea functionalitatii globale a firmei, data de rationalizarea ansamblului de conexiuni decizionale, informationale si organizationale;
• integrarea la un nivel superior a activitatilor firmei in cadrul pietei si economiei nationale, pe baza de criterii economice, cu urmari nemijlocite asupra economisirii de munca vie si materializata.

Plecand de la aceste trei modalitati de amplificare a eficientei economice a

firmei, in care managementul este factorul decisiv, semnalam unele mutatii de esenta si de mare actualitate:

• impactul major al managementului asupra eficientei sociale, ce vizeaza cu prioritate aspecte necuantificabile, dar cu consecinte multiple asupra factorilor implicati in activitatile firmei, in special factorul uman;
• abordarea contextuala a eficientei, bazata pe conceperea firmei ca sistem deschis, componenta a macro si mondosistemului;
• situarea pe primul plan a potentialului firmei si componentelor sale, cu diminuarea corespunzatoare a ponderii acordate rezultatelor obtinute;
• evidentierea contributiei majore a managementului la eficacitatea organizatiei.

Pentru aceasta, managementul in sine trebuie sa fie eficace, adica sa permita

realizarea obiectivelor si sarcinilor in conditii de calitate si timp prestabilite.

Din succinta trecere in revista a aspectelor referitoare la implicarea managementului in eficienta si eficacitatea organizatiei rezulta necesitatea abordarii bidimensionale a acestuia, prin prisma eficientei si eficacitatii proprii.