Descrierea unei tranzactii de finantare a proiectelor

Descrierea unei tranzactii de finantare a proiectelor

Drept o introducere in finantarea internationala a proiectelor, prezentǎm mai jos o descriere a unei tranzactii de finantare a unui proiect CDE- Construieste, Detine, Opereaza (BOO - Build, Own, Operate) - de infrastructura peste granita.

Abordarea pas-cu-pas este prezentata doar din motive educationale si nu este presupusa a se aplica rigid fiecarei tranzactii de finantare a proiectelor. In realitate, multi din pasii prezentati fie se intampla concomitent unul cu altul, fie sunt in ordine diferita, fie nu sunt prezenti deloc. Cu toate acestea, acesti pasi sunt in mare masura aplicati celor mai multor proiecte de FP.

1. Proiectul

Un proiect care genereaza venituri pe o baza proprie, de orice fel, care este solid din punct de vedere tehnic, financiar si economic (numit in continuare "proiect") este propus spre constructie, mentinere si exploatare intr-o anumita tara gazda (numita "tara gazda").

Proiectul este apoi prezentat partenerilor ofertanti (numiti "ofertanti") care depun ofertele lor intr-un proces de licitatie organizat de guvernul tarii gazda (numit "guvern").

2. Concesiunea si Firma Proiect

O concesiune sau licenta (numita "concesiune") pentru constructia, mentinerea si operarea proiectului este in mod uzual acordata de guvern ofertantilor sau unei entitati legale special create pentru dezvoltarea proiectului ( "firma proiect").

Determinarea celui mai bun tip de entitate legala pentru proiect (de ex. corporatie, firma cu raspundere limitata, asociere, joint-venture, concern, etc) este de obicei dependenta de factori cum ar fi: proportia capital propriu - capital extern, implicatii legale, contabilitate, impactul creditului, transferabilitatea capitalului propriu al proiectului, conditii contractuale si aspecte din partea autoritatilor. In general, sponsorul alege drept firma proiect o companie cu scop predeterminat sau o firma cu raspundere limitata pentru a isi limita responsabilitatea in relatiile cu asemenea proiecte. Cu toate acestea, depinzand de legea si jurisdictia aplicabila fiecarui caz particular, sponsorii pot fi tinuti raspunzatori pentru obligatiile firmei proiect in cazul in unei eventuale fraude sau reprezentare incorecta.

3. Sponsorii

Actionarii majoritari ai firmei proiect pot fi firmele mame ale dezvoltatorilor proiectului (numiti "sponsori" sau "dezvoltatori") sau filialele acestora special constituite ( "holdinguri"), (fie in jurisdictia tarii gazda sau off-shore) numai pentru a se comporta drept o veriga de legatura intre sponsorul respectiv si firma proiect.

Sponsorii sunt reprezentati de una sau mai multe corporatii cu anumite interese in dezvoltarea proiectului, bazat pe aria fiecaruia de specializare sau strategie de afaceri. Sponsorii unui proiect pot fi (i) o firma interesata in constructia si obtinerea facilitatilor proiectului; (ii) o firma interesata de exploatarea proiectului; (iii) o firma interesata de oferirea anumitor materii prime si materiale sau de achizitionarea output-ului proiectului; (iv) investitori institutionali pasivi dispusi sa faca o investitie minoritara de capital cu randament mare; (v) banci si alte institutii financiare interesate in a fi numite drept consilieri financiari pentru proiect si in aranjarea acoperirii nevoii de finantare.

Prezenta partenerilor locali este de dorit pentru a usura relatiile cu guvernele locale si alti participanti pe piata interna, precum si cunostinte de management local, precum si o cale de a reduce riscurile politice. In anumite domenii strategice (resurse naturale, energie, servicii publice) prezenta sau controlul firmei proiect de catre parteneri locali este impusa de lege.

4. Studiile proiectului

Dezvoltatorii sau firma proiect de obicei pregatesc la demararea proiectului un studiu de fezabilitate tehnic, economic si financiar (numit "studiu de fezabilitate"). Scopul principal al acestuia este sa determine, intr-un stadiu incipient, daca proiectul este fezabil din punct de vedere tehnic, economic si financiar, si prin urmare, daca exista suficiente motive pentru a continua mai departe analiza proiectului si punerea acestuia in aplicare.

Daca un proiect prezinta aspecte semnificative din punct de vedere al mediului si social, dezvoltatorii proiectului sau firma proiect poate intocmi si un studiu al mediului si social (numit "studiu de mediu si social"), constand in principal din informatii referitoare la, printre altele, cerintele statutare privind mediul inconjurator, permisele si autorizatiile necesare, elementele de mediu si sociale afectate de proiect si pericolele asupra mediului.

5. Analiza proiectului

Firma proiect de obicei angajeaza unul sau mai multi consilieri financiari cu reputatie recunoscuta in domeniul respectiv (numiti "consilieri financiari") care vor o vor asista pe parcursul diferitelor etape in dezvoltarea proiectului. Bancile comerciale, banci de investitii, firme financiare si consultanti independenti cu renume in domeniu sunt de obicei numiti drept consilieri financiari pentru tranzactiile de finantare a proiectului respectiv. Acestia vor asista firma proiect in determinarea fezabilitatii proiectului, in alegerea celei mai bune structuri a proiectului si in sindicalizarea acoperirii nevoii de finantare.

Firma proiect de obicei colaboreaza cu consilieri pe probleme legale relative la organizarea/aranjarea tranzactiei ("Consiliul pe probleme tranzactii"), precum si o directie locala pentru toate problemele legale cu privire la legile tarii gazda ("Consiliul pe probleme locale").

Creditorii de asemenea au consilieri financiari pentru organizarea acoperirii nevoii de finantare ("Consiliul pe probleme de creditare") si un consiliu local pe probleme de legi interne (" Consiliul pe probleme legale").

In cele mai multe cazuri de tranzactii de finantare a proiectelor, consiliul de tranzactii al creditorilor si al firmei proiect sunt firme internationale reputabile pe probleme de drept, cu vasta experienta in domeniu.

Firma proiect de obicei angajeaza o firma de ingineri care o va asista in toate problemele tehnice legate de designul, proiectarea, constructia, demararea si operarea proiectului. O alta firma de ingineri este de obicei numita de catre creditori pentru a le servi drept consultanti independenti pe toate problemele tehnice. In final, firma proiect de obicei numeste un broker de asigurari sau consultant pe probleme de managementul riscurilor, care se va ocupa de pachetul de asigurari pentru firma proiect, care va fi apoi revazut si aprobat de catre consilierul pe probleme de asigurari al creditorilor.

6. Raportul Informational (Documentatia tehnicǎ)

Firma proiect, cu asistenta consilierilor financiari si legali, de obicei pregateste un raport informational ("information memorandum) relativ la sindicalizarea acoperirii nevoii de finantare ( "raport informational").

Acest raport de obicei este elaborat pe baza datelor continute in studiile de fezabilitate si cele de mediu. Raportul include toate aspectele relevante legate de proiect, cum ar fi :

(i) descrierea proiectului (ii) planul de operare si financiar (iii) detalierea costurilor, aici intrand costurile legate de constructie si demarare, cele de operare, financiare, si taxele (iv) informatii legate de firma proiect si capitalul acesteia (v) structura de proprietate a firmei proiect, incluzand informatii legate de sponsori (vi) descrierea echipei de management (vii) descrierea produsului final si pietele de desfacere, strategiile de marketing si analiza concurentilor (viii) descrierea tehnologiei si analiza proceselor de productie (ix) gradul de disponibilitate si pretul materiilor prime principale (x) descrierea tuturor contractelor importante si cadrul legal (xi) descrierea pachetului de asigurari (xii) implicatii asupra mediului (xiii) analiza riscurilor materiale, comerciale si politice asociate proiectului; si (xiv) informatii financiare impreuna cu proiectiile financiare si diferite strategii posibile.

7. Amplasamentul proiectului

Firma proiect determina cea mai buna locatie (loc, suprafata geografica) pe care facilitatile si serviciile proiectului vor fi amplasate si procedeaza la cumpararea sau inchirierea unui asemenea teren, pentru a asigura accesul adecvat la premisele proiectului.

Este intotdeauna preferabil ca firma proiect sa cumpere si sa detina titlu de proprietate asupra terenului si toate permisele si autorizatiile. Cu toate acestea, firma proiect poate alege inchirierea terenului.

8. Permisele si autorizatiile

Odata locatia stabilita, firma proiect demareaza procesul de obtinere al tuturor permiselor si autorizatiilor necesare (guvernamentale, private, etc.), licente, aprobari, consimtiri, tarife, decizii , etc necesare constructiei, demararii si operarii proiectului (numite "permisii si autorizatii").

In masura in care este posibil, permisele si autorizatiile trebuie sa fie permanente si irevocabile; daca nu sunt permanente, sau sunt reinnoibile, sau sunt revocabile sau conditionate de anumite conditii sau cerinte, atunci fac munca de structurare si aranjare a proiectului mai dificila, si in unele cazuri, atrag dupa sine garantarea creditului de catre sponsori sau alte parti interesate.

9. Contractele proiectului

Firma proiect incheie contracte cu diferiti contractanti in scopul dezvoltarii proiectului, cum ar fi contracte de preluare, de constructie, de furnizare, si de operare si mentinere. Contractele proiectului reprezinta fundatia succesului unei finantari a proiectului si cele mai multe dintre problemele legate de organizarea unei tranzactii de FP sunt de obicei rezolvate prin asemenea contracte (de ex, contractele proiectului sunt importante pentru a determina daca un anumit risc este asumat sau impartit de catre sponsori, creditori, sau parti terte cu un interes special in proiect).

Contractele proiectului trebuie sa fie coerente si sa lucreze impreuna. Creditorii trebuie sa se inteleaga asupra relatiilor complexe si variate dintre contractele proiectului pentru a avea o vedere generala asupra riscului asumat de fiecare fin parti. Golurile in documentatia proiectului pot fi rezolvate prin : (i) garantie de terminare a proiectului (completion guarantee), daca obligatiile constructorului nu confera suficienta securitate creditorilor (ii) o alternativa la contractul de furnizare, in caz ca acesta nu este suficient (iii) o suma de rezerva pentru mentinere si operare, sau o garantie impotriva riscului de neincasare, daca costurile de operare si mentinere sunt greu de previzionat sau nu sunt preluate de operator sau de cel care preia proiectul (iv) o suma importanta reprezentand o rezerva pentru rambursarea datoriei, daca fluxul de incasari nu poate fi prevazut sau poate fi intrerupt in anumite perioade, cum ar fi forta majora.

10. Contract de Preluare (Off-take agreement) (Contract de vanzari )

In cele mai multe proiecte capital-intensive, firma proiect de obicei intra intr-un contract pe termen lung de vanzare-cumparare cu o agentie guvernamentala sau firma privata (numita " cumparator"), cu privire la output-ul proiectului (contract numit "contract de preluare"). Cumparatorul consimte sa preia/cumpere o anumita cantitate din produsul final al proiectului, pentru o anumita perioada de timp si la un anumit nivel al pretului. Prin urmare, un astfel de contract ofera siguranta ca un proiect va genera un cash-flow suficient pentru a acoperi serviciul datoriei si costurile de operare, si sa ofere o rata rezonabila de rentabilitate. Este contractul ce asigurǎ piata de desfacere a produselor proiectului pe termen lung .

Contractul de preluare consista din clauze referitoare la probleme cum ar fi cantitatea si calitatea produsului final, pretul de vanzare si orarul livrarilor, formule de ajustare a pretului cu anumiti indici, cum ar fi ratele de schimb si inflatia; in unele cazuri, formule desemnate sa compenseze firma proiect pentru cresterea costurilor, incluzand taxe, costurile de adaptare la modificarile legilor si ratelor dobanzii; plati de motivare precum si penalitati in cazul performantei slabe, pentru a incuraja proiectul sa opereze eficient; o definitie a fortei majore, incluzand uneori si riscul unor evenimente politice. In unele cazuri, contractul de preluare contine obligatia celui care preia sa continue sa faca anumite plati limita, chiar si in eventualitatea evenimentelor de forta majora; clauze de incetare a contractului, cum ar fi falimentul firmei proiect sau al cumparatorului; imposibilitatea platii si alte situatii exceptionale. De asemenea, mecanisme de notificare a partilor despre incetarea contractului; clauze ce privesc daunele si prevederi privind solutionarea disputelor.

In cazul in care output-ul proiectului este o marfa, cum ar fi petrol, aur sau bronz, si daca exista o piata dezvoltata si eficienta pentru aceasta, proiectul poate fi elaborat fara un asemenea contract de preluare, fiind bazat doar pe siguranta oferita de desfacerea pe piata. Cu toate acestea, cand cash-flow-ul unui proiect este bazat exclusiv pe pretul marfii pe piata, firma proiect poate considera necesar sa intre intr-un aranjament de hedging, cum ar fi un contract swap de marfa pe termen lung, in scopul reducerii riscului fluctuatiei pretului si pentru a da o anumita siguranta asupra veniturilor proiectului.

11. Contractul de Aprovizionare / Furnizare

Firma proiect incheie un contract de aprovizionare pe termen lung (numit "contract de aprovizionare" - supply agreement) cu unul sau mai multi furnizori (numiti "furnizori") pentru aprovizionarea cu materialele necesare pentru demararea si operarea proiectului (ex, materiale brute, gaz, carbune, stocuri de alimente, combustibil, etc). Aceste contracte ofera siguranta in ceea ce priveste disponibilitatea si pretul acestor materiale necesare pentru producerea si oferirea output-ului proiectului respectand termenii si conditiile contractului de preluare.

Clauzele contractului de preluare variaza inevitabil in functie de tipul de materiale necesare operarii proiectului, dar de obicei un contract de aprovizionare, incheiat pe un termen cel putin egal cu cel pe care se finanteaza proiectul, este deja terminat inainte de inchiderea finantarii.

Aceste contracte de aprovizionare de obicei contin clauze relative la, printre altele, la obligatia ferma, cvasi-ferma a furnizorului de a furniza proiectului o cantitate suficienta din proviziile necesare continuarii operarii proiectului si sa ii permita indeplinirea obligatiilor relative la contractul de preluare; obligatia furnizorului de a asigura o calitate a proviziilor compatibila cu specificatiile si cerintele contractului de preluare; clauze de pret, clauze de transport care sa ii permita firmei proiect sa cumpere pe o baza de livrare la poarta fabricii sale, evitand astfel transportul acestora; clauze ce se refera la locul de livrare si orarul livrarilor; clauze care cer furnizorului sa plateasca daune in cazul in care nu se conformeaza cu obligatiile sale de livrare; evenimente care duc la terminarea contractului, cum ar fi falimentul firmei proiect sau al furnizorului; imposibilitatea de plata, imposibilitatea livrarii. Mai contine si clauze privind situatiile de forta majora prin care furnizorul este exonerat de obligatiile sale, mecanisme privind solutionarea disputelor.

12. Contractul de constructie

Designul, proiectarea, constructia, asamblarea, achizitia, instalarea si plata facilitatilor proiectului ("faza de constructie") sunt de obicei incredintate de firma proiect cu unul sau mai multi constructori sau/si furnizori de echipamente ("constructorii") care respecta termenii unui contract de proiectare, achizitie si constructie ("contract de constructie"). Un astfel de contract de obicei obliga constructorul sa construiasca si sa furnizeze facilitatile proiectului pe o baza fixa (sa termine facilitatile proiectului la preturi fixe predeterminate, pana la o anumita data, cu respectarea anumitor specificatii si cu anumite garantii de performanta). Este de regulǎ un contract ferm privind stadiile fizice si preturile de deviz. Contractul de executie al proiectului este contractul realizarii obiectivului de investitii - firma proiect cu toate facilitatile ei de productie.

Termenul de contract la cheie (turnkey contract) provine din faptul ca, cel putin teoretic, cand fabrica este terminata de catre constructor, firma proiect nu trebuie sa faca altceva decat sa intoarca o cheie, pentru a incepe operarea proiectului. Prin urmare, un astfel de contract la cheie in general contine toate operatiunile de proiectare, achizitie si constructie necesare pentru a termina facilitatea.

Contractul de constructie la cheie contine, printre altele, clauze referitoare la : (i) descrierea serviciilor ce vor fi efectuate de catre constructor, cum ar fi designul si proiectarea, achizitia tuturor materialelor, echipamentelor, masinilor, uneltelor si utilitatilor; administrarea si managementul serviciilor de constructie; activitatile de constructie, personalul calificat; importul si transportul materialelor, echipamentelor si masinilor; controlul calitatii; (ii) un pret fix, platit in transe la anumite stari intermediare in constructie (stadii fizice); (iii) in anumite cazuri, bonus-uri platite constructorului pentru terminarea inainte de timp; (iv) garantia constructorului ca facilitatile proiectului vor fi terminate pana la o data fixata, cu daune platite de catre constructor pentru fiecare zi de intarziere, care sa compenseze firma proiect pentru costurile asociate respectivei intarzieri, cum ar fi dobanda asupra creditului si alte costuri fixe; (v) o obligatie de performanta, care garanteaza ca facilitatile proiectului se vor comporta respectand anumite specificatii, cu daune platite de constructor in caz de neconformitate; (vi) un titlu de valoare care garanteaza buna performanta (performance bond), un inscris care atesta plata in avans (advance payment bond), garantii de custodie, toate acestea pentru a intari performanta constructorului sub contractul la cheie, toate fiind acordate de catre firme garanti cu bonitate financiara pentru creditori si in numele constructorilor; (viii) clauze de limitare a raspunderii in favoarea constructorului, care in general echivaleaza cu 100 % din pretul la cheie; (ix) terminarea inainte de termen si clauze de incetare a contractului, cum ar fi falimentul firmei proiect sau al constructorului, incapacitatea de plata, etc; (x) clauze de asigurare care cer constructorului sa contracteze un pachet de asigurare care sa acopere toate riscurile asigurabile relativ la faza de constructie a proiectului; (xi) mecanisme de solutionare a disputelor intre partile contractate.

13. Contractul de Exploatare Intretinere si Asistenta tehnica (O&M-Operate & Maintenance)

In cele mai multe cazuri, firma delega operarea, intretinerea si managementul proiectului ("faza de operare") unui operator cu experienta in domeniu ("operatorul"), incheind un contract de operare si intretinere ("contractul O & M"), pentru a se asigura ca proiectul va fi exploatat, administrat si intretinut in conformitate cu practica prudenta din domeniu.

Operatorului i se da autoritate exclusiva in administrarea, operarea si intretinerea facilitatilor proiectului, iar operatorul consimte sa efectueze aceste servicii in schimbul unui comision. Operatorul de obicei isi asuma riscurile reziduale ale fazei de operare a proiectului , pe langa cele de forta majora, riscuri politice, riscuri tehnice, de piata si riscul indisponibilitatii si fluctuatiei preturilor materiilor prime.

Un contract O&M de obicei are un termen cel putin egal cu cel al finantarii si in general contine, printre altele, clauze referitoare la : (i) descrierea serviciilor generale care vor fi prestate de operator ( operarea zilnica, conducere si managementul activitatilor, relatiile cu ceilalti parteneri ai proiectului); (ii) intocmirea unui buget anual pentru operarea si mentinerea proiectului; (iii) administrarea contractelor proiectului, incluzand, dar nu limitat la, coordonarea aprovizionarilor; (iv) o fixare initiala a tuturor costurilor ce se afla sub controlul operatorului; (v) clauze privind compensarea sau penalizarea operatorului, in functie de performanta sa; (vi) limitarea responsabilitatii operatorului; (vii) clauze referitoare la obligativitatea constructorului de a contracta un pachet de asigurare pentru faza de operare; (viii) situatii de forta majora; (ix) garantii comerciale sau private de buna performanta care sa acopere obligatiile de performanta ale operatorului; (x) terminarea inainte de termen si clauze de incetare a contractului, cum ar fi falimentul firmei proiect sau al operatorului, incapacitatea de plata a firmei proiect, incapacitatea de performanta a operatorului; (xi) solutionarea disputelor.

In alte cazuri, firma proiect poate efectua ea operarea si intretinerea proiectului, si eventual poate incheia doar un contract de asistenta tehnica cu o firma experimentata.

14. Cadrul legal

Sponsorii, precum si bancile, institutii financiare, investitori institutionali, agentii bilaterale, regionale si multilaterale, agentii "exportatoare" de credite, investitori pe piata de capital si alti investitori (numiti generic "creditori") care ofera finantare proiectului ( "creditul", "datoria", "acoperirea nevoii de finantare") trebuie sa se asigure ca toate aspectele legale ("cadrul legal") referitoare la investitia de capital si investitia in datoria proiectului, cum ar fi taxe, legi privind investitiile straine si reglementari privind schimbul ii satisfac.

Problemele legate de legile locale pot fi abordate de guvernele tarii gazda pe diferite cai, cum ar fi: (i) legile si reglementarile referitoare la investitiile straine; (ii) contracte de concesiune sau alte tipuri de aranjamente guvernamentale; (iii) prin legi sau reglementari special infiintate pentru acest proiect; (iv) prin mijloace de asigurare special acordate de catre guvern sponsorilor sau creditorilor relativ la proiect si finantarea sa.

15. Finantare prin capital propriu (Equity Financing)

Creditorii de obicei cer sponsorilor sa aiba o contributie minima de capital in firma proiect ("capital propriu" - equity). Suma si momentul in timp al unei asemenea contributii depind de multi factori.

In aceasta idee, proportia adecvata resurse externe - capital propriu pentru o tranzactie de finantare a proiectelor este o problema de negociere intre sponsori si creditori si este in esenta dependenta de factori precum practica in domeniul respectiv, conditiile pietei, caracteristicile proiectului si configuratia suportului de credit. Ratele acceptabile resurse externe -capital propriu in finantarea proiectelor sunt de obicei mai mari decat cele cerute pentru imprumuturile traditionale. Acest raport este de obicei intre 70/30 si 80/20, si, in cazuri exceptionale, poate fi si mai mare. In general, creditorii cer un anumit suport pentru credit din partea partilor cu bonitate financiara daca contributia de capital propriu scade sub un anumit nivel. Cel putin in teorie, cu cat capitalul propriu al sponsorilor este mai mare, cu atat acestia sunt mai legati de proiect, si cu atat mai putin probabil un abandon din partea acestora, iar proiectul are sanse mai mari de succes.

Cerintele de capital propriu pentru un proiect pot fi asigurate prin diferite aranjamente din partea sponsorilor, cum ar fi (i) un acord de subscriptie, care administreaza subscriptia de actiuni ale firmei proiect de catre diferiti sponsori ("contractul de subscriptie"); (ii) un aranjament intre actionari, care se refera la problemele actionarilor cu privire la proiect (" contractul actionarilor"); sau (iii) orice alte aranjamente prin care sponsorii isi asuma obligatia de a contribui periodic cu capital la proiect.

in functie de circumstante, creditorii pot cere ca tot capitalul propriu sa fie varsat inainte de orice plata privind finantarea, sau macar acesta sa fie varsat in proiect in acelasi timp. Cu toate acestea insa, cand un sponsor cu bonitate financiara a oferit o garantie directa, neconditionata si completa, capitalul propriu poate fi varsat dupa eliberarea sumelor de catre creditori.

16. Terminarea proiectului (investitiei)

Este foarte important pentru succesul proiectului ca facilitatile acestuia sa fie terminate (i) in timp util, fara intarzieri; (ii) la pretul convenit de catre parti in contractul de constructie, fara cresterea semnificativa a costurilor; (iii) respectand specificatiile tehnice originale. Cele de mai sus vor permite firmei proiect sa inceapa operarea proiectului ce va genera cash-flow-ul necesar serviciului datoriei.

Pentru a asigura terminarea cu succes a proiectului, sponsorilor li se cere de obicei sa intre intr-un acord cu firma proiect, prin care sponsorii isi asuma obligatia sa contribuie din timp in timp cu fonduri aditionale necesare suportarii depasirii costurilor sau lipsurilor temporare de numerar ne-prevazute in planul financiar ("acordul de contribuire cu numerar" - the cash contribution agreement). Acest contract prevede in eventualitatea in care exista motive suficiente sa presupunem ca fondurile necesare nu vor fi disponibile pentru incadrarea in data terminarii, sponsorii vor fi obligati sa le furnizeze.

Uneori, sponsorii acorda creditorilor o garantie irevocabila, neconditionata, si absoluta privind terminarea proiectului (" garantia de terminare" - completion guarantee) care transfera tot riscul de neterminare de la creditori la sponsori. O astfel de garantie este de obicei o obligatie directa, absoluta, neconditionata, continua si irevocabila a sponsorilor pentru a garanta plata completa a tuturor obligatiilor de plata a firmei proiect catre creditori cu privire la contractul de finantare pana la terminarea proiectului. Prin acest tip de garantie, garantii accepta sa plateasca la cererea creditorilor, in fonduri imediat disponibile, in aceeasi moneda si in aceeasi maniera ceruta pentru a respecta aranjamentul financiar, toate obligatiile de plata garantate, atunci cand exista o imposibilitate de plata sau cand momentul terminarii nu se intampla pana sau la o data anume. O astfel de garantie poate de asemenea consista dintr-o garantie de performanta prin care sponsorii isi asuma cauza ca proiectul sa fie terminat pana la o data anume si sa furnizeze fonduri aditionale pentru a acoperi depasirile de costuri, incluzand aici si costul finantarii.

In general, data completarii proiectului se presupune a fi indeplinita numai atunci cand atat completarea fizica a proiectului , cat si cea financiara s-au executat intr-o maniera satisfacatoare pentru creditori.

Data completarii financiare este uneori definita ca ultima zi a lunii in care toate cerintele urmatoare au fost indeplinite:

(i) firma proiect a trimis o nota creditorilor, certificand ca:

a.      nu s-a intamplat nici un eveniment de imposibilitate de plata;

b.      in timpul unei perioade rezonabile de testare dupa data terminarii fizice, firma proiect s-a mentinut intre anumite limite predeterminate minime sau maxime ale indicatorilor financiari, cum ar fi rata de rentabilitate curenta, raportul resurse externe-capital propriu si serviciul datoriei curente (o asemenea nota este de obicei insotita de nota de audit certificand conformitatea cu acesti indicatori).

(ii) creditorii au certificat firma proiect ca nota respectiva este acceptata de ei si prin urmare se poate declara terminarea financiara si data terminarii proiectului.

Pe de alta parte, data completarii fizice este uneori definita ca ultima zi a lunii calendaristice in care urmatoarele cerinte au fost satisfacute : (i) facilitatile proiectului au fost bine construite, inaltate, instalate, pregatite si completate respectand specificatiile; (ii) proiectul a trecut de o perioada rezonabila de test; (iii) toate permisele si autorizatiile cerute pentru operarea normala au fost obtinute si raman in forta si in efect; (iv) toate facilitatile fizice ale proiectului au fost construite, instalate, platite si opereaza cu respectarea legilor privind mediul, sanatatea, securitatea, etc; (v) pretul la cheie (turnkey price) a fost platit integral; (vi) toate contractele proiectului si acordurile de garantare au devenit efective si sunt in forta si efect; (vii) firma proiect a trimis notificarea creditorilor; si (viii) creditorii au notificat firma proiect despre acceptarea acesteia si prin urmare terminarea fizica a proiectului a avut loc.

17. Acoperirea Nevoii de Finantare in faza de operare a proiectului

Firma proiect isi asigura acoperirea nevoii de finantare necesare pentru proiect printr-unul sau mai multe aranjamente financiare ("aranjamente financiare") incheiate cu unul sau mai multi creditori sau investitori pe o baza fara recurs sau cu recurs limitat (sursa primara de rambursare a finantarii va fi reprezentata de veniturile firmei proiect, activele reprezentand garantie ale firmei proiect, precum si diferite garantii de credit acordate de sponsori si alti participanti in proiect).

Finantarea proiectelor in general consta in :

(i) un credit pentru finantarea constructiilor (a investitiilor), care este folosit pentru construirea facilitatilor si pentru costurile legate de demararea proiectului

(ii) creditele pe termen scurt de finantare a activitatii de operare, de exploatare a proiectului (a investitiei).

Creditorii pentru finantarea constructiilor si cei pentru creditul pe termen pot sau nu sa fie acelasi, acest lucru depinzand de structura planului financiar.

Mai mult, finantarea poate consta din credit principal (senior debt) sau o combinatie de credit principal (care se referǎ la creditul pentru constructia proiectului si a facilitatilor aferente) si credit secundar sau credit intermediar destinat finantarii operarii investitiei efectuate (mezzanine debt).

Finantarea prin credit principal este de obicei oferita de banci comerciale, agentii exportatoare de credit sau guvernamentale, agentii multilaterale, bilaterale si regionale precum si o multitudine de instrumente financiare, cum ar fi inscrisuri pe termen mediu si lung, obligatiuni negarantate, obligatiuni, titluri de valoare cu dobanda variabila, efecte comerciale si substituirea imprumuturilor bancare cu titlurile de valoare. Cu toate ca folosirea pietelor financiare si de credit pentru finantarea unui proiect prin oferta publica sau plasament privat de titluri de debit (de obicei numite "obligatiunile proiectului") a crescut in ultimii ani, asemenea alternative de finantare inca ridica probleme care nu se regasesc in creditarea traditionala.

In primul rand, folosirea pietelor de capital se preteaza la finantarea constructiei si demararii proiectului numai daca un garant cu bonitate financiara suporta firma proiect, deoarece investitorii nu sunt in general pregatiti sa suporte riscurile privind constructia si demararea proiectului. Pe de alta parte, aceasta forma de finantare poate deveni adecvata dupa o perioada rezonabila de testare (de obicei unul sau doi ani), dupa care investitorii pot fi pregatiti sa cumpere obligatiunile proiectului pentru refinantarea creditului de constructie, la un cost mai mic.

In al doilea rand, veniturile provenind din vanzarea de obligatiuni sunt de obicei incasate de emitent intr-o singura transa. Cu toate acestea, proiectele de obicei cer flexibilitatea unor incasari multiple si consistente in conformitate cu bugetul proiectului. Prin urmare, daca se foloseste un instrument de capital, proiectul trebuie sa retina un stoc negativ, rezultat din diferenta dintre profitul titlurilor de debit pe termen lung, si profitul titlurilor de valoare pe termen scurt in care firma proiect trebuie sa investeasca acest surplus de fonduri, cat timp nu sunt folosite pentru un scop anume. Este o operatiune de hedging care protejeaza cash-flow-ul.

In al treilea rand, bancile comerciale, creditul de export sau creditul multilateral ofera mai mare flexibilitate proiectului cu privire la amendamente, drepturi de renuntare la contract si conformitatea cu documentatia proiectului, decat facilitatile pietei de capital. In timp ce un sindicat de banci, o agentie sau o institutie multilaterala se poate mobiliza in timp scurt in eventualitatea producerii unui fapt neprevazut, nu se pot spune aceleasi lucruri despre investitorii de pe piata de capital sau despre cei care reprezinta interesele obligatarilor. De asemenea, procesul prin care se convoaca o sedinta a obligatarilor nu este numai problematic, dar si mare consumator de timp si fonduri, insa nici nu garanteaza un rezultat satisfacator deoarece obligatarii sunt investitori pasivi, prin natura lor.

In al patrulea rand, obligatiunile proiectului necesita un rating adecvat din partea unei agentii de rating recunoscute, pentru a se putea folosi fie de publicul general sau de investitorii institutionali, si in general, doar proiectele care primesc un astfel de rating se pot prezenta pe piata de capital. De fapt, firmele de asigurari si fonduri de pensii sunt reticente, sau nu li se permite prin lege, sa investeasca in titluri care nu poseda un astfel de rating.

In al cincilea rand, facilitatile pe care le ofera piata de capital nu pot fi usor integrate intr-un plan de finantare care contine si alti creditori. De fapt, negocierea pe problemele inter-creditorilor, cum ar fi impartirea garantiilor dintre banci comerciale, agentii si institutii multilaterale, pe de o parte, si cei care, pe de alta parte aranjeaza imprumutul obligatar este uneori problematica si consumatoare de timp.

In al saselea rand, legile pietei de capital cer prezentarea (transparenta) unor informatii senzitive catre investitori. In scopul vinderii unei obligatiuni a proiectului pe piata de capital, firma proiect trebuie sa pregateasca un document in care sa prezinte investitorilor toate faptele materiale si riscurile asociate investitiei. Dezvoltatorii proiectului pot avea retineri in a prezenta informatii sensibile publicului larg si prefera sa le tina confidentiale.

Cu toate acestea, finantarea prin piata de capital se poate dovedi intr-adevar o alternativa viabila pentru FP, deoarece ofera o finantare cu rata fixa, la un cost mai mic si pe un termen mai lung. Mai mult, facilitatile pietei de capital in general cuprind un proces de organizare mai simplu si mai rapid, conditii mai usor de indeplinit, reprezentari si garantii precum si evenimente de incapacitate de plata.

In final, cand procesul economic al proiectului este suficient de matur pentru a acoperi serviciul datoriei la creditul principal precum si a tuturor costurilor de intretinere, firma proiect poate aranja un credit intermediar. Creditul intermediar ofera investitorilor o rata de rentabilitate cuprinsa intre cea pentru creditul principal si cea pentru investitia de capital, si cuprinde un risc corespunzator. Creditul intermediar poate fi folositor in completarea structurii traditionale pe doua niveluri (capital propriu si surse externe) a finantarii proiectelor, adaugand un al treilea nivel (intermediar) de capital intre acestea. Poate fi folosit pentru a reduce expunerea la risc a creditorilor principali, investitorilor de capital, sau amandoura. Cu toate acestea, acest tip de finantare poate ridica anumite probleme complexe intre creditorii principali si cei intermediari, cum ar fi, printre altele: (i) cresterea gardului de indatorare a proiectului; (ii) folosirea veniturilor proiectului; (iii) amendamente, drepturi de renuntare si acorduri; (iv) blocarea platilor catre investitorii intermediari; (v) drepturi de accelerare si implementarea garantiilor si (vi) impartirea platilor.

Creditele secundare sunt de obicei metoda obisnuita pentru finantarea intermediara. Vanzatorii, sponsorii precum si alte parti interesate in general ofera astfel de credite.

18. Acorduri de garantare a creditelor in finantarea proiectelor

Principalul (creditul), dobanda, precum si alte obligatii de plata care privesc finantarea sunt in general garantate de diferite acorduri/ contracte acordate firmei proiect sau sponsorilor, dupa caz, in favoarea si pentru creditori (" acorduri de garantare"). Atat cat permite legea, aceste acorduri trebuie sa nasca si sa dezvolte urmatoarele tipuri de garantii ("garantii") :

O ipoteca asupra terenului si activelor imobile ale proiectului ("ipoteca");

Un gaj asupra activelor mobile principale, cum ar fi echipament greu si masinarii, alte active mobile, cum ar fi echipament, inventarul si materiile prime, precum si asupra activelor intangibile, cum ar fi patente si marci de fabricatie ("gajul");

O obligatie/masuri de garantare asupra (a) contractelor proiectului (b) creantele proiectului (c) politele de asigurare (d) conturile proiectului la banci (e) drepturile contractuale ale firmei proiect cu privire la contractul de plata numerar precum si cu privire la celelalte garantii pentru credit oferite firmei proiect (f) diferitele inscrisuri/titluri de valoare acordate firmei proiect de catre contractori - (performance bond) (g) permisele si autorizatiile necesare constructiei, demararii si operarii proiectului si (h) contractul de concesiune.

Un pachet tipic de garantie (tipycal securitty packege) va include toate contractele si documentatia oferita de diferite parti implicate in proiect pentru a asigura creditorii ca fondurile lor vor fi folosite in proiect in scopul pentru care au fost acordate. Acest pachet asigura creditorii si de cazul in care, daca ceva merge prost, ei vor putea totusi sa recupereze fondurile.

Un pachet de garantii va include o ipoteca asupra terenului si a activelor fixe; suportul sponsorilor, aici incluzand un acord prin care se va mentine partea acestora in capitalul firmei proiect si un acord de plata numerar; garantarea tuturor contractelor proiectului, acorduri financiare asigurand un management prudent si profesional al proiectului; asigurarea veniturilor in caz de faliment al proiectului. Calitatea pachetului este foarte importanta pentru investitorii pasivi (obligatari), in cazul in care ei ofera majoritatea fondurilor, dar nu au un cuvant de spus asupra operarii proiectului si prin urmare, nu sunt dispusi sa suporte riscuri. Puterea acestui pachet, judecata dupa tipul si calitatea garantiilor disponibile, are un cuvant de spus asupra bonitatii financiare a firmei proiect, crescand parte din costurile proiectului care trebuie finantata prin imprumuturi. Cheltuieli semnificative pot fi implicate de identificarea si aranjarea acestor garantii, care vor cere de asemenea documentatie legala, pentru a el asigura eficienta.

In mod ideal, un astfel de pachet trebuie sa permita creditorilor, in eventualitatea in care proiectul esueaza, sa "intre in pantofii proiectului", cu alte cuvinte sa administreze si sa opereze temporar proiectul, pana se gaseste o solutie. Contractorii proiectului, precum si cei care au acordat permisele si autorizatiile sunt de obicei de acord sa isi dea consimtamantul in scris asupra termenilor si conditiilor din acordurile de garantie.

Suplimentar, sponsorilor li se cere uneori sa creeze in favoarea creditorilor un gaj continand toate sau o parte din actiunile detinute in proiect ("gajul de actiuni") pentru a oferi flexibilitate creditorilor in a isi exercita managementul in caz de faliment al proiectului fie direct, fie prin controlul oferit detinerea majoritatii actiunilor. In timp ce un gaj de actiuni ofera creditorilor dreptul a prelua proiectul si intr-o maniera simpla chiar de a il inchide, acest tip de garantie are si dezavantajul ca sunt preluate si datoriile existente, obligatiile si raspunderile contractuale.

Ca o alternativa, creditorii pot cere sponsorilor sa mentina controlul firmei proiect pana creditul este rambursat.

19. Acorduri inter-creditori

In final, creditorii de obicei intra intr-unul sau mai multe aranjamente inter-creditori ("acorduri inter-creditori") pentru a controla - normaliza relatiile creditorilor firmei proiect, pentru a defini regulile pentru administrarea aranjamentelor financiare, in cazul inchiderii proiectului, pentru a imparti gajul de actiuni intre ei.

Scopul principal al unui asemenea acord este sa previna disputele intre creditori, care pot pune in pericol interesul tuturor creditorilor. Acordurile inter-creditori se pot referi, printre altele, la una sau mai multe din urmatoarele probleme : (i) numirea unui agent administrativ care sa reprezinte creditorii in toate problemele legate de administrarea creditelor, si obligatia creditorilor de a opera numai prin acest agent (ii) numirea unui agent de garantie, care sa aiba rolul de a pastra garantiile in numele si pentru beneficiul creditorilor (iii) ordinea in care vor fi trase fondurile sub contractul de finantare (iv) maturitatea diferitelor credite ce intra in finantare (v) folosirea veniturilor proiectului pentru amortizarea diferitelor credite (vi) dreptul creditorilor de a amana sau suspenda facilitatile de credit, numai cu acordul celorlalti creditori reprezentand cel putin majoritatea finantarii (intre 51 % si 75 %, de obicei) (vii) dreptul creditorilor de a determina conformitatea cu conditiile initiale si intermediare pentru creditare, numai cu acordul celorlalti creditori reprezentand cel putin majoritatea finantarii (intre 51 % si 75 %, de obicei) (viii) perioadele in care un creditor nu poate declara imposibilitatea de plata, sa mareasca viteza de rambursare (accelerate a loan) sau sa execute o garantie, fara acordul celorlalti creditori reprezentand cel putin majoritatea finantarii (intre 51 % si 75 %, de obicei) (ix) dreptul creditorilor de a acorda drepturi de renuntare la contract, sa acorde aprobari pentru anumite actiuni ale imprumutatorului, si sa modifice aranjamentele financiare, numai cu acordul celorlalti creditori reprezentand cel putin majoritatea finantarii (intre 51 % si 75 %, de obicei) (x) dreptul creditorilor de a modifica sau schimba termenii si conditiile contractelor lor de creditare, numai cu acordul celorlalti creditori reprezentand cel putin majoritatea finantarii (intre 51 % si 75 %, de obicei) (xi) regulile si procedurile pentru accelerarea unui imprumut si executarea garantiilor (xii) o clauza de impartire a platii, prin care creditorii accepta o impartire pro-rata a tuturor platilor voluntare primite de la creditori, prin exercitarea dreptului bancilor de incepere a executarii silite, a falimentului sau a procedurii de lichidare, impotriva debitorului, sau prin alte mijloace.

Cand finantarea unui proiect este oferita de mai multi creditori, cum ar fi un sindicat de banci, sau o agentie, creditorii uneori consimt sa incheie un acord comun ("common terms agreement"). In termeni simpli, acest acord este un contract intre firma proiect, diferitii creditori, agentii creditorilor, garantii sau agentii de garantie (daca exista) si agentul intercreditor (daca exista), care stabileste clauze comune care se aplica diferitelor aranjamente financiare relative la proiect, cum ar fi definitii, conditii pentru tragerea sumelor, orarul tragerilor si mecanismele de eliberare a sumelor, reprezentari, clauze si evenimente de imposibilitate de plata, contracte/acorduri de informare, previziuni bugetare si financiare, cerinte de asigurare, conturile bancare ale proiectului si fluxurile de numerar, clauze intre creditori, etc.

Cu toate acestea, fiecare creditor trebuie sa incheie cu firma proiect un contract de imprumut care sa cuprinda aspectele specifice ale facilitatii de credit oferite de creditor, cum ar fi suma, orarul rambursarilor, comisioane si dobanzi, etc.

Urmatoarea figura (Figura nr 7.)prezinta elementele care compun o tranzactie de finantare a proiectelor.