Abordarea clasica a functiilor managementului

Abordarea clasica a functiilor managementului

Prima abordare si definire a functiilor managementului ii apartine inginerului francez Henry Fayol, care, in lucrarea sa "Administration industrielle et générale", publicata in anul 1916, prezinta managementul intreprinderii intr-o viziune functional - administrativa. Fayol a incercat sa delimiteze principalele tipuri de activitati din cadrul unei intreprinderi industriale, grupandu-le sub denumirea de functiuni ale intreprinderii.

In categoria activitatilor manageriale, Fayol a identificat si definit cinci functii principale: planificarea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.

Abordarea clasica a functiilor managementului isi pastreaza in mare masura actualitatea si in contextul organizatiilor actuale, din acest motiv este relevanta o trecere in revista a viziunii lui Henry Fayol privitor la aceste functii.

a) Planificarea

In conceptia lui Fayol, a planifica (a prevedea) este un verb care semnifica: a scruta adevarul, a stabili efectiv un program de actiune, considerand planificarea daca nu echivalenta, cel putin o parte principala a managementului. El este de parere ca a planifica inseamna a pregati viitorul, a actiona, considerand ca instrumentul cel mai eficace al planificarii este programul de actiune.

b) Organizarea

Organizarea este principala resursa a dezvoltarii, este activitatea in masura sa angajeze celelalte resurse. Sensul termenului organizare a evoluat putin in timp, etimologic acest provenind din cuvantul grecesc organon, avand sensul de armonie.

Plecand de la aceasta veche semnificatie, Henry Fayol trateaza organizarea in sensul practic al notiunii si o rezuma la constituirea unui organism material si social al unei organizatii sau sistem, aprovizionarea firmei cu tot ce este necesar pentru functionarea ei (materii prime, utilaje, resurse financiare, personal).

c) Comanda

Alt atribut al conducerii este comanda, avand originea in expresia din limba latina mandare in manus, dare, adica a pune in mana, a incredinta, ceea ce semnifica ca managerul are fata de angajati o autoritate care i-a fost delegata sau incredintata.

Comanda se exprima si prin alti termeni, precum dispozitie,  antrenare, ordonare etc., adica dreptul de a dispune initierea, dirijarea si antrenarea personalului in realizarea proceselor de munca dintr-o firma.

Actiunile de "comanda" isi pastreaza valabilitatea si se amplifica  in legatura cu procesele tehnologice, dar oamenii trebuie "antrenati" la conducere prin mijloace de influentare (materiale, morale, psihologice etc.), justificandu-se noua denumire a acestei functii.

d) Coordonarea

Coordonarea a fost considerata cand atribut, asa cum a definit-o Henry Fayol, cand functie sau proces de reglare, ca urmare a modului de definire si interpretare a acestei functii fundamentale a managementului.

Sensul utilizat de Fayol pentru verbul "a coordona" este de a lega, a uni, a armoniza si a regla sau sincroniza actiuni si eforturi, fara a o contopi cu comanda sau cu organizarea. Coordonarea are in vedere oamenii, iar reglarea vizeaza interventia asupra proceselor.

Aceasta functie consta in directionarea si motivarea angajatilor in scopul atingerii obiectivelor organizatiei.

Functia de coordonare consta in ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale, in cadrul previziunilor si sistemului organizatoric stabilite anterior, in consens cu sistemul de comanda sau antrenare adecvat.

Rolul principal al coordonarii il constituie mentinerea, pastrarea si perfectionarea starii de ordonare a sistemului conducator si a celui condus, ca si a tuturor legaturilor dintre ele. Pentru asigurarea unei coordonari eficace este esentiala existenta unei comunicari adecvate la toate nivelurile managementului, prin comunicare intelegand transmiterea de informatii si perceperea integrala a mesajelor continute.

Coordonarea imbraca doua forme:

bilaterala - se deruleaza intre manager si un subordonat; asigura preintampinarea filtrajului si distorsiunii, obtinerea feed-back-ului. Principalul dezavantaj este consumul mare de timp, in special din partea managerilor.

multilaterala - un proces de comunicare concomitent intre un manager si mai multi subordonati; folosit pe scara larga in cadrul sedintelor.

Realizarea coordonarii si finalizarea actiunilor intreprinse sunt posibile nu numai pe calea unor discutii, a dezbaterilor in sedinte, reuniuni, consfatuiri, conferinte, ci si prin crearea unor grupe, echipe, comisii care sa-i sprijine pe manageri in exercitarea coordonarii. Lucrul in echipe s-a dovedit eficient, prin operativitate, flexibilitate si mai bine adaptat cerintelor, pe aceasta cale putandu-se realiza o imbinare intre conducerea strategica, tactica si operativa.

e) Controlul

Controlul (evaluarea) este un atribut al conducerii si consta in activitati operative de verificare si evaluarea a modului in care se desfasoara indeplinirea obiectivelor prevazute.

Controlul ofera posibilitatea conducerii de a tine sub supraveghere evenimentele, a le stapani si a nu fi dominata de ele.