Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Merceologie


Index » business » » economie » Merceologie
» Standardizarea si certificarea marfurilor


Standardizarea si certificarea marfurilor


Standardizarea si certificarea marfurilor

Standardizarea este o activitate de interes general care, prin aplicatiile ei, are un impact important asupra economiei si societatii.

Standarul este un document, stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, in scopul obtinerii unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Standardul nu este obligatoriu, deoarece are la baza un acord liber consimtit al partilor interesate (producatori, distribuitori, consumatori si administratia publica). Standardul este creat de toti cei care il doresc si este aplicat de toti cei care vor. Aplicarea standardelor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinta exclusiva dintr-o reglementare.



Standardul este elaborat de un organism recunoscut care poate fi national, regional sau international.

Standardul este destinat unei aplicari comune si repetate, aceasta conferindu-i o mare eficacitate.

Standardul, prin continutul sau, este un instrument care asigura un grad optim de ordine in mediul de afaceri, acesta incurajand creatia si cresterea economica, in avantajul comunitatii in ansamblul sau.

Avantajelor standardizarii se refera in principal la urmatoarele:

simplificarea diversitatii tot mai mari a produselor si procedurilor din viata oamenilor, deoarece standardizarea contribuie la eliminarea elementelor care complica, ingreuneaza si scumpesc productia si utilizarea produselor, acestea fiind caracterizate prin proprietati esentiale;

compatibilitate si interschimbabilitate, ceea ce inseamna ca standardizarea permite obtinerea unor game tipodimensionale de piese si produse compatibile sub aspectul dimensiunilor, formelor si proprietatilor care permit interschimbabilitatea dimensionala si functionala;

securitate, sanatate, protectia vietii si a mediului, deoarece in standarde sunt inscrise prescriptiile privind functionarea in conditii de siguranta a masinilor, utilajelor, constructiilor si instalatiilor, precum si    prescriptiile care limiteaza sau inlatura nocivitatea unor produse sau procese asupra mediului inconjurator;

asigurarea protectiei    consumatorilor, deoarece produsele care poarta marca de conformitate cu standardele prezinta o garantie ca ele raspund necesitatilor consumatorilor, iar prin nivelul caracteristicilor inscrise in standarde, este garantata calitatea produselor, iar prin prescrierea conditiilor de ambalare, transport, pastrare si depozitare se asigura si mentinerea calitatii pe intreg circuitul tehnico-economic de la producator la consumator;

facilitarea comunicarii dintre producatori si beneficiari aceasta insemnand ca standardizarea asigura un limbaj comun prin intermediul terminologiei, simbolizarilor si codificarilor unice in diferite domenii acceptate pe plan international;

eliminarea barierelor din calea comertului este asigurata prin: trimiterile si referirile la standarde, care se fac in contractele economice si folosirea standardelor internationale sau a celor europene armonizate;

reducerea gradului de incertitudine al pietei, ceea ce inseamna ca existenta unui set corespunzator si stabil de standarde creeaza mai multa transparenta in situatiile concurentiale pe piata si in felul acesta deciziile pentru investitii pe termen scurt sunt mai usor de luat;

utilizarea eficienta a materialelor, energiei si resurselor umane, deoarece standardizarea are la baza rezultatele conjugate ale stiintei, tehnicii si experientei, oferind cele mai bune solutii pentru: valorificarea superioara a resurselor materiale si energetice, folosirea cu maximum de randament a capacitatii de productie, reducerea consumurilor si costurilor de fabricatie, precum si cresterea productivitatii muncii.

Activitatea de standardizare din Romania face parte din infrastructura calitatii, avand la baza un cadru legislativ complet si in deplina concordanta cu principiile si prevederile normative europene si internationale in domeniu.

In Romania, activitatea de standardizare se desfasoara sub conducerea Asociatiei de Standardizare din Romania (ASRO), recunoscuta ca unic organism national de standardizare[1].

Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO) s-a constituit in noiembrie 1998 intr-o asociatie neguvernamentala, persoana juridica de drept privat, fara scop lucrativ si de interes public.

Categoriile de standarde elaborate in Romania sunt: standarde nationale, profesionale si de firma.

"Noua Abordare" in domeniul armonizarii tehnice si al standardizarii este o suma de Directive care definesc o serie de cerinte, denumite cerinte esentiale care sunt concretizate in standardele europene armonizate. Aceste documente prevad in mod obligatoriu aplicarea marcajului CE care exprima faptul ca produsul indeplineste cerintele esentiale respective

Directivele stabilesc numai cerintele esentiale de securitate ale produselor, cerinte care trebuie sa asigure protectia sanatatii, a mediului, securitatea muncii si a persoanelor.

Sistemul international de standardizare este alcatuit din trei organisme principale care se ocupa cu elaborarea standardelor internationale si anume Organizatia Internationala de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnica Internationala (CEI) si Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (UIT).

Activitatea de standardizare europeana reprezinta sarcina a trei organisme independente: Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European pentru Standardizare in Electrotehnica (CENELEC) si Institutul European de Standardizare in Telecomunicatii (ETSI).

Alte organizatii internationale de standardizare mai sunt: Comisia Codex Alimentarius si Federatia Internationala pentru Aplicarea Standardelor.

Comisia Codex Alimentarius

A fost constituita in anul 1962 de catre Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie a Natiunilor Unite (FAO) si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si cuprinde in prezent 173 de state membre, inclusiv o organizatie (Uniunea Europeana).

Misiunea acestei organizatii este de a elabora standarde internationale si texte similare referitoare la securitatea si calitatea alimentelor, cu scopul de a proteja sanatatea consumatorilor si de a asigura practici echitabile in cadrul comertului cu alimente.

Certificarea

Certificarea este o procedura prin care o terta parte da o asigurare in scris ca un produs, proces sau serviciu este conform cu conditiile specificate, iar conform Legii nr. 608/2001, certificarea conformitatii este definita ca reprezentand actiunea unei terte parti care dovedeste existenta increderii adecvate ca un    produs, proces sau serviciu corespunzator identificat este in conformitate cu un standard sau un alt document normativ.

In functie de domeniul de certificare, exista:

certificarea produselor sau serviciilor, care atesta ca proprietatile unui bun sau ale unei prestatii sunt conforme cu specificatiile tehnice;

certificarea sistemelor de management al calitatii, mediului, securitatii alimentare, securitatii ocupationale si securitatii informatiei;

certificarea personalului, care atesta competenta profesionistilor fata de criterii stabilite.

Certificarea conformitatii produselor cu cerintele esentiale (cerinte de securitate) este obligatorie pentru a obtine permisiunea liberei circulatii a marfurilor in spatiul economic european.

Acreditarea este "o procedura prin care un organism autorizat, recunoaste formal ca un organism sau o persoana este competenta sa efectueze sarcini specifice".

Acreditarea se refera la laboratoare, organisme de certificare si inspectie care au fost evaluate si auditate la intervale regulate de catre o terta parte in ceea ce priveste competenta lor tehnica, prin raportare la criterii tehnice publicate.

In tarile Uniunii Europene precum si in Romania, se practica doua tipuri de certificare a produselor: obligatorie si voluntara.

Certificarea obligatorie se refera la "domeniul reglementat", domeniu in care punerea in circulatie, pe piata, a produselor si serviciilor este reglementata de legi si alte acte normative.

Certificarea voluntara se refera la "domeniul nereglementat", domeniu in care punerea in circulatie, pe piata, a produselor si serviciilor nu este reglementata prin legi si alte acte normative.

Certificarea produselor prezinta avantaje si pentru consumator deoarece: orienteaza consumatorul neavizat in alegerea produselor si asigura protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorului, precum si protectia mediului inconjurator.

Romania are in prezent o infrastructura de evaluare si certificare a conformitatii produselor si serviciilor bine dezvoltata si complet aliniata la standardele europene. Organismul recunoscut pentru a valida competenta si caracterul de terta parte pentru organismele si institutiile care evalueaza si certifica aceste performante este Asociatia de Acreditare din Romania (RENAR), ea fiind administratorul unic al marcii nationale de acreditare, produs cu valoare adaugata deosebita, conferind clientilor recunoastere nationala, europeana si mondiala.



H.G. nr. 985/2004, in Monitorul Oficial, Partea I nr. 612/2004





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate