Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale. stabiliare calitatii marfurilo, conditii de pastrare a marfurilor, produse

Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Merceologie


Index » business » » economie » Merceologie
» Ambalarea si etichetarea marfurilor


Ambalarea si etichetarea marfurilor


Ambalarea si etichetarea marfurilor

Ambalajul(definitie) :mijloc sau ansamblu de mijloace destinat sa cuprinda sau sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse ,pentru a le asigura protectia in scopul mentinerii calitatii si integritatii.

Ambalarea(definitie) :operatia,procedeul sau prin care se asigura protectia temporara a produsului.

Criterii de clasificare a ambalajelor :

Dupa natura materialelor din care sunt constituite :Ambalaje din hartie-carton,sticla,metal,materialele plastice,lemn,materiale textile,materiale complexe.

Dupa sistemul de confectionare: ambalaje fixe,demontabile,pliabile)

Dupa tipul ambalajului :lazi,cutii flacoane,pungi)

Dupa domeniul de utilizare : (Ambalaje de transport,de prezentare,de desfacere)

Dupa gradul de rigiditate :ambalaje semirigide,rigide ,suple)

Functiile ambalajelor.

Functia de conservare si protectie-functie elementara a ambalajelor consta in protejarea continutului de efectele mediului extern,impotriva :factorilor fizici(actiuni mecanice,lumina,temperatura) :factorilor chimici si fizico-chimici ;factorilor biologici(microorganisme,insecte}

  • Functia de manipulare,transport si depozitare :functia de manipulare consta in facilitarea manevrarii produsului,functia de transport se refera la necesitatea adaptarii ambalajului la normele de transport,functia de depozitare se refera cerinta ambalajului de a fi usor de aranjat in stiva,sa reziste la variatii de temperatura si umiditate,etc.
  • Functia de informare si promovare a marfurilor se refera la :identificarea si prezentarea produsului,informarea cumparatorilor,crearea unei atitudini pozitive fata de produs.

Materialele de baza din care se obtin ambalajele sunt :materialele celulozice(hartia si cartonul)

Metode de ambalare a marfurilor.Principalele metode de ambalare a marfurilor sunt :ambalarea tip aerosol,in folii contractibile,in vid,in atmosfera modificata,aseptica.Ambalarea aseptica consta in introducerea unui produs sterilizat intr-un vas sterilizat in conditii aseptice,astfel incat sa fie prevenita contaminarea produsului cu microorganisme.Sterilizarea UHT a produselor lichide consta in incalzirea rapida a produsului la temperatura de 1350 -1500 C,urmata de racire brusca.

Pentru a evalua caracterul antipoluant al unui material de ambalare s-au stabilit o serie de criterii ca: consum minim de material; posibilitatea de distrugere a ambalajului dupa utilizare; lipsa de nocivitate prin distrugerea materialului si posibilitatea de reutilizare a materialului.

 Ambalarea marfurilor

Definirea ambalajului si a operatiei de ambalare a marfurilor

Dezvoltarea si diversificarea productiei si a consumului de bunuri, inovarea formelor eficiente de comert au determinat evolutii spectaculoase in domeniul ambalajelor.

Ambalajul insoteste produsul in fiecare etapa a circulatiei sale, de la lucrator la consumator, avand un rol important in protejarea acestuia si promovarea vanzarilor.

Ambalajul este un mijloc sau un ansamblu de mijloace destinat sa cuprinda, sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporara din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic in scopul obtinerii calitatii si integritatii acestora in starea de livrare, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii - pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garantie.

Ambalarea este definita ca  reprezentand operatia, procedeul sau metoda prin care

se asigura, cu ajutorul ambalajului, protectia temporara a produsului, in timpul manipularii, transportului, depozitarii, vanzarii, contribuind si la inlesnirea altor

operatii.

Ambalajele pot fi clasificate in functie de:

.   natura materialului din care sunt constituite (ambalaje din hartie-carton sticla,  metal,  materiale  plastice,   lemn,  materiale  textile,  materiale complexe);

.   sistemul de confectionare (ambalaje fixe, demontabile, pliabile);

.   tipul ambalajului, acestea pot fi: lazi, cutii, flacoane, pungi etc.;

.   domeniul de  utilizare  (ambalaje  de  transport,  de  prezentare  si  de desfacere);

.   natura produsului ambalat (ambalaje pentru produse alimentare, produse industriale);

.    gradul de rigiditate (ambalaje rigide, semirigide, suple);

.    modul de circulatie (ambalaje refolosibile, nerefolosibile).

Functiile ambalajelor

Importanta ambalajului este evidentiata de principalele functii pe care acest trebuie sa le indeplineasca si anume: 1) conservarea si protectia produselor in timpul transportului, depozitarii si vanzarii produselor; 2) facilitarea manipularii;3) functia de informare si de promovare a produselor.

Functia de conservare si protectie a produselor

Considerata functie elementara a ambalajelor, aceasta consta in protejarea continutului de efectele mediului extern, in cazul in care exista o corelare perfecta intre ambalaj -produs-metoda de conservare.

Ambalajul asigura protectia produselor impotriva:

.   factorilor fizici (actiuni mecanice, lumina, temperatura, presiune);

.   factorilor chimici si fizico-chimici (aer, apa, vapori, oxigen, dioxid de sulf,  dioxid de carbon);

.   factorilor biologici (microorganisme, insecte etc.).

a)  Dintre factorii fizici, solicitarile mecanice la care sunt supuse produsele ambalate au efecte variabile.

Lumina poate produce decolorari si degradari ale marfurilor (reactii fotochimice, alterarea culorii, pierderea vitaminelor), rolul ambalajului, in acest caz, este fie de a filtra lungimile de unda care produc deprecierea produselor, fie de a opri patrunderea luminii in interiorul ambalajului1.

In vederea conservarii, ambalajul trebuie sa protejeze produsul de variatii de temperatura care ar putea provoca modificari organoleptice, deformari etc.

b)  Protectia chimica se refera la protectia produselor impotriva anumit substante chimice agresive. In acest scop ambalajul joaca rolul de bariera:

.    la transferul de gaze din exterior catre interiorul ambalajului si anume:

.    la oxigen si vapori de apa, pentru protectia produselor sensibile la actiunea acestor factori (riscul dezvoltarii mucegaiurilor si bacteriilor aerobe), riscuri datorate oxidarii produselor, riscul formarii de solutii saturate cu produse zaharoase sarate;

. impotriva substantelor volatile, susceptibile de a antrena alterarea proprietatilor organoleptice ale produselor.

.    la transferul de gaze din interior catre exterior, pentru a evita pierderea aromelor   specifice   produsului;   deshidratarea  produsului;   pierderea amestecului gazos care a fost introdus in interiorul ambalajului in scopul conservarii produsului.

c) Protectia impotriva factorilor biologici are drept scop mentinerea calitatii igienice si microbiologice a produselor alimentare asigurand:

.    evitarea contaminarii produselor;

.    limitarea schimburilor gazoase susceptibile de aparitia si dezvoltarea germenilor patogeni;

.    asigurarea   unei   etanseizari   la   germenii   microbieni, si conditiile de sterilizare in cazul produselor care necesita acest tratament;

.    evitarea   contactului   direct   intre   produse   si   persoanele   care   le manipuleaza;

.    evitarea riscurilor de intoxicatie alimentara datorata florei microbiene patogene prezenta in produsele nesterilizate (carne, peste etc.).

 Functia de manipulare, transport si depozitare

a) Functia de manipulare

Ambalajul faciliteaza manevrarea produsului prin forma, volum etc. In timpul manipularii ambalajul trebuie sa asigure o securitate maxima pentru operatori si o buna stabilitate a incarcaturii.

b) Functia de transport

Cerintele fata de ambalajul de transport se refera la: necesitatea adaptarii ambalajului la normele de transport; optimizarea raportului volum/greutate; posibilitatea de adaptare a ambalajului la unitatile de incarcare utilizate uzual in transportul principal si secundar (palete, vagoane de cale ferata, camioane etc.).

c) Functia de depozitare

In timpul depozitarii, ambalajul preia presiunea rezultata in urma operatiei de stivuire a produselor. Din acest motiv trebuie luate in considerare urmatoarele cerinte: ambalajul sa fie usor de aranjat in stiva; sa fie precizate conditiile in care poate fi depozitat si eventualele precautii in manipulare; sa reziste la variatii de temperatura si umiditate, atunci cand depozitarea are loc in spatii deschise.

Functia de informare si de promovare a vanzarilor.

Ambalajul este o interfata intre produs si consumator. Rolul sau nu se limiteaza numai la acela de a contine si proteja produsul, ci si de a promova vanzarea produselor.

Functia de promovare a produsului se refera la:

  • identificarea si prezentarea produsului;
  • informarea cumparatorilor;
  • crearea unei atitudini pozitive fata de produs;
  • modificari in mentalitatea si obiceiurile cumparatorului;
  • comunicarea cu clientul.

Elementele prin care un ambalaj poate atrage atentia cumparatorului asupra unui produs sunt: modul de realizare, eticheta, estetica ambalajului.               

Informatiile pe care le contine eticheta permit: identificarea produsului,  prezentarea caracteristicilor sale si a conditiilor de utilizare. Forma ambalajului trebuie sa tina seama de locul si modul de utilizare a produselor, conditiile de pastrare, modul de recuperare a ambalajului.

Prin caracteristicile sale, culoarea ambalajului permite identificarea usoara produsului ambalat.

Grafica ambalajului este un alt element important utilizat in promovau produsului. Se recomanda o grafica simpla, expresiva, iar ilustratia oferita trebuie sa fie compatibila cu produsul ambalat. O grafica moderna se caracterizeaza prin sobrietate, echilibru, alegere judicioasa a caracteristicilor, cat si punerea in valoare a unor elemente ca: denumirea produsului, recomandari privii modalitatile de utilizare etc.

Adesea singura veriga de legatura intre producator si consumatori,  ambalajul trebuie sa actioneze in sensul crearii unei imagini favorabile produsului.

Pentru asigurarea unei comunicari eficiente cu consumatorul, ambalajul trebuie sa permita incadrarea produsului intr-o grupa de referinta (ex produs menajer), cat si in universul specific marcii (de exemplu paste fainoase Barilla).

Tipuri de materiale utilizate pentru ambalaje

Materialele de baza din care se obtin ambalajele sunt: materiale celulozice, sticla, materiale metalice, materiale plastice, lemnul, materiale textile.

 Caracteristicile ambalajelor din materiale celulozice

Pentru fabricarea ambalajelor se utilizeaza diferite tipuri de hartie si cartoane.

Acestea se pot asocia intre ele sau cu alte materiale, in vederea realizarii ambalajelor complexe.

Hartiile utilizate in domeniul ambalajelor se pot clasifica dupa: gramaj,  compozitie, destinatie.

Principalele tipuri de cartoane utilizate in ambalarea marfurilor sunt: cartonul duplex, cartonul triplex, cartonul ondulat (format din unul pana la patru straturi netede si unul sau trei straturi ondulate din hartie inferioara sau superioara de ambalaj, unite intre ele cu un adeziv). Cartonul ondulat poate fi combinat cu diferite materiale (lemn, materiale plastice) in scopul obtinerii unor tipuri constructive de ambalaje mai eficiente si cu proprietati imbunatatite.

Cartonul ondulat este utilizat la:

.   ambalarea produselor care necesita protectie impotriva socurilor si presiunii exterioare;

.   confectionarea   cutiilor   cu   microcaneluri   (la   nivelul   ambalajelor primare);

.   ambalajele secundare (cutii de prezentare);

.   ambalajele   tertiare   (sub forma  invelisurilor  de protectie   in jurul paletelor de transport incarcate).

Cartoanele pentru lichidele inchise ermetic sunt cele mai raspandite si utilizate in prezent, la ambalarea unei game largi de produse alimentare.

Principalele caracteristici ale hartiei si cartonului utilizate pentru obtinerea ambalajelor sunt:

.   masa volumica cuprinsa intre 0,8-1,2 g/m2 pentru hartia de ambalaj si max. l g/m2 pentru cartonul ondulat;

.   sunt apte pentru contactul cu alimentele;

.   sunt inodore si insipide;

.   permeabilitate scazuta (hartia pergament);

.  permeabilitate la aer foarte ridicata (hartia tip matase).

Proprietatile hartiei si cartonului obtinute ca urmare a tratamentelor aplicate sunt: rezistenta la grasimi, gaze si hidrocarburi, solutii apoase, acizi slabi si alcali, la radiatiile ultraviolete etc.

Caracteristicile ambalajelor din materiale plastice

Materialele plastice au determinat o adevarata revolutie in domeniul ambalajelor prin posibilitatile noi oferite, comparativ cu materialele considerate traditionale (materialele celulozice, metalice, sticla).

Principalele produse obtinute din materiale plastice destinate ambalarii sunt: filme, folii si materiale complexe:

.  foliile flexibile, din care se obtin saci, pungi;

.   foliile rigide permit realizarea de pahare, tavite sau platouri;

.   materialele complexe obtinute din diferite tipuri de folii.

Ambalajele flexibile din PE (polietilena), PP (polipropilena), PVC (policlorura de vinii), PET (polietilena tereftalat), PA (poliamida) sunt utilizate, in principal, sub forma de straturi bariera sau lianti in materialele complexe de ambalare.

Materialele plastice utilizate in domeniul ambalajelor prezinta o serie de avantaje: masa specifica redusa, impermeabilitate, sunt inodore, rezistenta la! actiunea agentilor chimici, stabilitate dimensionala etc.

Proprietatile specifice ale foliilor si filmelor de ambalaj sunt: transparenta,  rezistenta la radiatii ultraviolete si infrarosii, sudabilitate si posibilitate de lipire, posibilitati de imprimare.

Materialele complexe permit ambalarea in vid, in gaz inert a produselorr supracongelate.

Caracteristicile ambalajelor din materiale metalice

Ambalarea in cutii metalice reprezinta una dintre cele mai utilizate metode pentru pastrarea produselor alimentare perisabile.

Materialele utilizate in acest scop sunt: tabla cositorita, aluminiul si materialele combinate (cu materiale plastice, carton etc.).

Alegerea trebuie sa se faca in functie de:

.   caracteristicile produsului care se ambaleaza in special in functie de valoarea pH-ului;

.   raportul masa/volum al produsului, termenul de valabilitate la temperaturi specifice de depozitare;

.   modalitatile de umplere a ambalajului (la cald, la rece, sub presiune,  temperatura, timpul de sterilizare;

.   tipul   de   ambalaj,   capacitatea,   dimensiunile   acestuia,   sistemul de inchidere;

.   materia prima (tabla de otel, aluminiu, carton, material plastic) pentru corpul cutiei, partea inferioara si capac;

.   tipul de lac utilizat pentru suprafata interioara si daca acesta este compatibil cu produsul alimentar ambalat;

.   modul de imprimare al ambalajului;

.   posibilitatea efectuarii unor tratamente speciale.

Tabla cositorita raspunde exigentelor impuse de procesele tehnologice din industria alimentara, cat si exigentelor referitoare la calitatea produselor; siguranta produselor si protectia mediului inconjurator.

Ambalajul metalic trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:

.   prevenirea contaminarii microbiologice si chimice a produselor;

.   conservarea caracteristicilor produselor (inclusiv valoarea nutritiva);

.   sa fie economic si sigur atat in fabricatie, cat si in distributie;

.   sa nu prezinte riscuri pentru consumator;

.   sa fie reciclatul, degradabil (tabla cositorita).

La confectionarea cutiilor metalice sunt utilizate si alte materiale, cum ar fi:

.   tabla din otel acoperita cu un strat de fosfat de crom sau aluminiu;

.   aluminiu (material netoxic si ecologic).

Cutiile metalice sunt lacuite in interior pentru a preveni:

.   schimbarea   gustului   sau  pentru  a  preveni  reactii   chimice   datorate metalelor dizolvate in produs;

.   decolorarea produsului;

.   reactiile chimice intre metal si produs care pot cauza coroziunea sau formarea de hidrogen in interiorul cutiei;

Ambalajele mai pot fi realizate dintr-o combinatie de materiale ca, de exemplu: carton/folie de aluminiu/mase plastice la ambalarea produselor granulate sau sub forma de pulberi (lapte praf, cacao, cafea instant, sucuri concentrate).

Avantajele utilizarii acestor materiale sunt:

§       cutiile pot fi incalzite la temperaturi de pana la 130°C;

§       au greutate mica, ceea ce conduce la scaderea costurilor de transport;

  • sunt transparente.

Principalele dezavantaje sunt: pretul ridicat, termenul de valabilitate de 12 luni poate fi garantat numai pentru anumite produse, rezistenta mecanica mai scazuta.

In domeniul ambalajelor sunt utilizate diferite aliaje de aluminiu identificate printr-un cod de patru cifre indicand tipul de ambalaj si principalul component; de exemplu, cifra l indica aluminiul, cifra 2 siliciul etc.

Foliile de aluminiu sunt folosite in special la ambalarea alimentelor sensibile, care absorb arome din mediul exterior. In alegerea ambalajului din tabla de aluminiu trebuie sa se tina seama de:

.    caracteristicile produsului: valoarea pH-ului, masa, volumul, densitatea, durata de conservare;

.   metoda  de  ambalare,   incluzand tipul de  masina de ambalare si  caracteristicile acesteia.

Alte cerinte se refera la produsele puternic acide (pH < 3,5), la care folia de aluminiu trebuie lacuita. Foliile pentru tabla de aluminiu pot fi acoperite cu materiale plastice, cum ar fi: polietilena de joasa densitate (PEhd) sau polipropilena (PP), aceasta din urma cand este necesar sa suporte temperaturi de aproximativ 120°C sau operatia de vidare.

Avantajele utilizarii foliei de aluminiu sunt urmatoarele:

.   proprietati de bariera foarte bune;

.   posibilitati de tiparire;

.   nu este toxica (poate veni in contact cu produsele alimentare);

.   este utilizata cu succes in combinatie cu materiale flexibile (pentru a asigura proprietati de bariera la substantele volatile).

Combinatiile de materiale utilizate in mod curent la confectionarea ambalajelor sunt:

.   hartie + polietilena de joasa densitate (pentru ambalarea zaharului);

.   hartie Kraft albita sau satinata + folie de aluminiu + polietilena pentru ambalarea produselor de panificatie.

Caracteristicile ambalajelor din sticla

Sticla este un material care detine o pondere importanta in sectorul ambalajelor, fiind utilizata cu precadere la ambalarea produselor lichide sau vascoase.

Este utilizata pe scara larga in domeniul alimentar, dar si in industria farmaceutica, la ambalarea produselor chimice etc.

Avantajele utilizarii sticlei ca material de ambalare sunt urmatoarele:

.   este impermeabila la gaze, vapori, lichide;

.   este inerta din punct de vedere chimic fata de produsele alimentare si nu pune probleme de compatibilitate cu produsul ambalat;

.   este un material igienic, usor de spalat si care suporta sterilizarea;

.   nu transmite si nu modifica gustul alimentelor;

.   este transparenta, permitand vizualizarea produselor;

.   poate fi colorata, aducand astfel o protectie suplimentara a produsului impotriva radiatiilor ultraviolete;

.   este un material rigid care poate fi realizat in forme variate;

.   are o buna rezistenta la presiuni interne ridicate,  fiind utilizata la ambalarea unor bauturi ca: sampanie, cidru etc.;

.   este reciclabil.

Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezinta si dezavantaje legate de: rezistenta la soc mecanic, rezultand dificultati in transport si depozitare; rezistenta scazuta la soc termic.

Avand in vedere faptul ca sticla intra in contact direct cu marfurile alimentare, ambalajele din sticla fac subiectul unor prevederi obligatorii in vederea protectiei sanatatii consumatorilor. Aceste prevederi indica valorile limita admisibile pentru cantitatile de plumb si cadmiu (in conformitate cu Directiva CEE 84/500 din 15 octombrie 1984).

Alte materiale de ambalare

Lemnul, ca material de ambalare, este puternic concurat de cartonul ondulat si materialele plastice (rasini, substante tanante, uleiuri eterice, care pot influenta 'caracteristicile organoleptice ale produselor ambalate).

Datorita compozitiei si umiditatii, ambalajele din lemn constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor. Principalele caracteristici ale materialului lemnos sunt:

.   rezistenta buna la solicitari mecanice;

.   rezistenta buna la uzura;

.   conductibilitate electrica foarte buna;

.   este ecologic.

Lemnul este utilizat in special la confectionarea ambalajului de transport. Ambalajele din materiale textile au o utilizare restransa, desi au o serie de dezavantaje:

.   constituie un mediu prielnic dezvoltarii microorganismelor;

.   sunt atacate de rozatoare, insecte si nu rezista la foc.

 Materiale complexe de ambalare

In prezent sunt utilizate tot mai multe materiale, obtinute prin asocierea materialelor usoare in scopul obtinerii unor caracteristici superioare.

Caracteristica esentiala a unui material complex de ambalare este impermeabilitatea sa la vapori de apa si la diferite gaze.

Alte proprietati importante sunt transparenta, sudabilitatea, rezistenta mecanica, protectie impotriva luminii, rezistenta la actiunea produselor agresive, rezistenta la temperaturi ridicate, etanseitate.

In functie de natura materialului suport, foliile complexe se pot clasifica in:

.   materiale complexe pe baza de aluminiu;

.   materiale complexe pe baza de hartie si carton;

.   materiale complexe pe baza de materiale plastice.

Foliile complexe din aluminiu au ca strat intern polietilena de joasa densitate si ocazional polipropilena. In alegerea stratului intern trebuie sa se tina seama de compatibilitatea dintre material si produsul ambalat. Ca material de acoperire pentru stratul exterior pot fi folosite urmatoarele materiale: celofan, folii de poliester si de polipropilena.

Domeniile de utilizare ale acestui tip de materiale sunt:

.   ambalarea produselor sensibile la umiditate (in acest caz se folosesc complexe de tipul celofan + aluminiu + polietilena);

.   ambalarea lichidelor si a produselor vascoase (stratul intern trebuie sa aiba o rezistenta mecanica buna).

Materialele complexe pe baza de pelicule celulozice raspund unor cerinte legate de: transparenta, impermeabilitate la grasimi, posibilitati de termosudare.

Cartoanele acoperite cu mase plastice, cum ar fi complexul carton-polietilena, sunt utilizate pe scara larga la ambalarea produselor alimentare.

Cartonul casurat cu polietilena asociat cu folie de aluminiu este utilizat la confectionarea formelor tetraedrice, paralelipipedice pentru lichidele alimentare sterilizate UHT. Acest sistem de ambalare se numeste Tetra-Pak. Ambalajul Tetra-pak se prezinta sub forma unui tetraedru cu capacitate de 1,4; 1,2 si 1,1, avand urmatoarea structura de la exteriorul ambalajului catre interior: topitura hot-melt - carton (134-165 g/m2) -polietilena (15 g/m ) -folie de aluminiu (de 9 microni) -polietilena (doua straturi, gramaj total 50-70 g/m2).

Materialele complexe avand la baza materiale plastice sunt utilizate pentru ambalarea produselor in vid, a produselor lichide si congelate.

Procedeele moderne de sterilizare la temperatura ridicata au condus la necesitatea realizarii unor materiale complexe rezistente la temperatura de 135°C. Astfel de materiale contin: polipropilena si poliamida sau poliester cu sau fara insertie de folie de aluminiu, ca de exemplu Aluthen HP (poliester + aluminiu + polipropilena), Combithen HPA (poliamida/polipropilena).

Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca materialele destinate confectionarii ambalajelor pentru produse sterilizate sunt: termosudabilitate, bariera fata de oxigen, permeabilitate la vapori de apa, care se poate reduce prin asociere cu filme de aluminiu.  Astfel de ambalaje sunt suficient de performante pentru a asigura alimentelor ambalate o conservare pe o perioada mai mare de un an.

 Metode de ambalare a marfurilor

 Ambalarea colectiva si portionata

Ambalarea colectiva este metoda care permite gruparea intr-o singura unitate de vanzare a mai multor produse. Materialele utilizate sunt: cartonul si foliile contractibile. Ambalarea colectiva se poate realiza si prin gruparea produselor preambalate in hartie Kraft, celofan sudabil etc., obtinandu-se pachete paralelipipedice paletizate.

Ambalarea portionata este procedeul de ambalare in care cantitatea de produs care urmeaza sa fie cuprins in ambalaj este stabilita astfel, incat sa fie consumata la o singura folosire.

Pentru ambalarea portionata pot fi folosite: folii contractibile, folii termosudabile din aluminiu sau hartii metalizate.

Ambalarea tip aerosol

Notiunea de aerosol se refera la o dispersie de particule solide sau lichide foarte fine, susceptibile de a ramane timp indelungat in suspensie in atmosfera.

In conformitate cu Directiva Europeana din mai 1975 "prin generator de aerosol se intelege un ansamblu constituit dintr-un recipient nereutilizabil, din metal, sticla, material plastic, care contine un gaz comprimat, lichefiat si prevazut cu un dispozitiv ce permite iesirea continutului sub forma de particule solide sau lichide aflate in suspensie intr-un gaz sub forma de spuma, pasta, pudra sau in stare lichida'.

Acest tip de ambalare este utilizat in domeniul alimentar, al produselor farmaceutice, cosmetice etc.

Gazul propulsor utilizat trebuie sa fie compatibil cu produsul, sa nu corodeze materialele ambalajului, sa nu fie inflamabil, sa nu prezinte riscul unei explozii si sa nu irite pielea.

In cazul gazelor comprimate, se utilizeaza:

.   azotul (gaz inert fata de majoritatea substantelor farmaceutice si alimen­tare, este incolor, netoxic, insolubil, neinflamabil, inodor);

.   dioxidul de carbon (este un bun agent propulsor, netoxic, neinflamabil, protejeaza produsele contra oxidarii, este bacteriostatic);

.    butanul si propanul (sunt netoxice, se combina usor cu hidrocarburile lichefiate, dar sunt inflamabile si devin toxice). In prezent, in domeniul ambalarii tip aerosol se urmareste sterilizarea accesoriilor de ambalare inaintea operatiei de umplere, care elimina astfel o posibila recontaminare in timpul ambalarii.

 Ambalarea in folii contractibile

Ambalarea in folii contractibile este o metoda de ambalare a produselor in bucati mici, uniforme, prin asezarea lor pe o placa-suport, avand alveole termoformate, urmata de inchidere prin acoperire cu folie si termosudare.

Prin folie contractibila se intelege o folie din material plastic, etirata in momentul fabricarii sale, cu tensiuni interne fixate prin racire si care in momentul incalzirii revine la pozitia initiala. Materialele intrebuintate sunt: polietilena termo-conductibila, policlorura de vinil, policlorura de viniliden, polipropilena etc.

Ambalarea tip "skin' este un procedeu de ambalare sub vid a produselor, prin asezarea lor pe o placa suport plana, urmata de inchidere prin acoperire cu folie transparenta si termosudare. Prin acest tip de ambalare la produsele alimentare se urmareste obtinerea unei permeabilitati ridicate fata de oxigen, ceea ce permite de exemplu pastrarea aspectului carnii prin formarea oximioglobinei.

.   Ambalarea in folii contractibile se utilizeaza pe scara larga in domeniul produselor cosmetice, medicamentelor, obiectelor din sticla sau por­telan. Se caracterizeaza prin usurinta in manipulare, avand un impact pozitiv asupra consumatorului;

.   Ambalarea tip " blister ', este un procedeu de ambalare a produselor prin asezarea lor pe o placa suport plana, urmata de inchidere prin folie transparenta, avand alveole termoformate si inchidere prin termosudare lipire sau capsare.

Ambalarea aseptica

Ambalarea aseptica consta in introducerea unui produs sterilizat, destinat comercializarii, intr-un vas sterilizat, in conditii aseptice, urmata de inchiderea vasului, astfel incat sa fie prevenita contaminarea produsului cu microorganisme.

Termenul " aseptic ' desemneaza, prin urmare, absenta microorganismelor, iar termenul "ermetic' este folosit pentru a indica proprietatea mecanica a unui ambalaj sau material de a nu permite patrunderea gazelor, vaporilor de apa, a microorganismelor in ambalaj.

Ambalarea aseptica este deci o metoda care garanteaza securitatea microbiologica a alimentelor, fara ca acestea sa-si piarda caracteristicile nutritive si organoleptice.

Operatiile de sterilizare folosite in ambalarea aseptica sunt urmatoarele:

.   sterilizare HTST (high temperature short time);

.   sterilizare UHT (ultra high temperature);

.   sterilizare LTLT (low temperature low time).

HTST este procedeul de sterilizare ce consta in incalzirea rapida a produsului in intervalul 90°-120°C. Acest tip de tratament se aplica produselor puternic acide care se mentin sterile la temperaturi scazute.

Sterilizarea   UHT a produselor  alimentare  lichide  se  realizeaza prin incalzirea produselor in intervalul de temperatura 135-150°C, urmata de racire brusca.   Limita superioara de temperatura este utilizata pentru produse cu vascozitate mica (lapte), iar cea inferioara pentru produse cu vascozitate mare.

Cele mai utilizate materiale sunt complexele pe baza de hartie si carton.

Ambalajul aseptic consta dintr-o folie unica, multistratificata, care combina , cele mai bune caracteristici ale hartiei, materialului plastic si aluminiului pentru a alcatui un recipient cu performante ridicate.

Cutiile pentru bauturi sunt alcatuite in proportie de 70% din hartie, care ofera rigiditate si rezistenta. Polietilena detine o pondere de 24% din cutie si este utilizata in scopul etanseizarii ambalajului. O folie subtire de aluminiu, reprezentand 6% din ambalaj, formeaza o bariera impotriva aerului si luminii care pot distruge substantele nutritive si aroma alimentelor.

Straturile componente ale cutiei aseptice sunt: 1) polietilena; 2) hartie; 3) polietilena; 4) folie de aluminiu; 5) polietilena; 6) polietilena.

Avantajul deosebit de important al ambalarii aseptice il constituie faptul ca produsul devine steril inainte ca temperatura ridicata sa-i modifice caracteristicile nutritive si organoleptice. Tetra Rex, Tetra Pak sunt cele mai cunoscute ambalaje destinate produselor pasteurizate, care sunt sterilizate cu apa oxigenata in combinatie cu radiatii ultraviolete.

Sistemul Tetra-Rex prelungeste durata de conservare a produselor lactate la 60 de zile si intre 60 si 120 de zile pentru sucuri de fructe. Alte variante ale ambalajelor Tetra-Pak sunt: Tetra Standard, Tetra Aseptic, Tetra Brik, Tetra Brik Aseptic, Tetra King (ambalajul mixt in combinatie cu materiale plastice).

Ambalarea in vid

Unele produse, cum ar fi: carnea si preparatele din carne sunt sensibile la actiunea oxigenului. Chiar daca ambalajul este impermeabil, cantitati mici de oxigen ramase in ambalaj pot reactiona cu produsul.

Modificarea atmosferei din interiorul ambalajului este obtinuta prin urmatoarele metode: ambalare in vid si ambalare in atmosfera modificata.

Ambalarea in vid consta in introducerea produsului intr-un ambalaj impermeabil la gaze si scoaterea aerului suprimand astfel oxigenul, principalul agent responsabil de o eventuala alterare a produsului.

Dezavantajele utilizarii metodei sunt urmatoarele:

  • produsele sensibile la presiune pot fi deteriorate sau distruse din cauza presiunii exercitate asupra lor;
  • deprecierea produselor care contin grasimi, daca in timpul ambalarii in vid acestea sunt supuse unor temperaturi mai mari decat temperatura de topire a grasimilor.

Pentru ambalarea in vid a branzeturilor, carnii, mezelurilor, se pot utiliza pungi tip Cryovac. Operatia de ambalare Cryovac cuprinde urmatoarele etape:

.   umplerea pungilor Cryovac cu produsul de ambalat;

.   eliminarea aerului din ambalaj prin aspiratie;

.   rasucire si inchidere automata cu un clips de aluminiu;

. introducerea ambalajului si produsului timp de o secunda intr-un recipient cu apa la temperatura de 92-97sC.

Materialele utilizate in aceasta tehnica de ambalare sunt: materiale termosudabile, impermeabile, din carton pentru ambalajul exterior si folii din materiale complexe de ambalare.

Aceste folii trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: rezistenta mecanica buna,  protectie impotriva luminii, rezistenta Ia actiunea produselor agresive, rezistenta la temperatura, rezistenta buna la strapungere si indoire (de exemplu combinatiile poliamida-polietilena).

Protectia impotriva luminii este ceruta in cazul in care produsele se altereaza rapid sub influenta luminii (carne proaspata, produse cu continut mare de grasimi).

Cea mai buna protectie o asigura foliile complexe care contin un strat de aluminiu.

Pentru produsele agresive (produse acide din fructe, preparate din peste) este necesara o folie de ambalare la care sa nu intervina fenomenul de coroziune in cazul unei depozitari de lunga durata.

Rezistenta la temperatura inalta sau joasa este ceruta in cazul in care produsele ambalate in vid trebuie conservate prin sterilizare sau congelare.

Folia complexa poliamida-polietilena suporta aceste temperaturi fara a-si pierde proprietatile initiale.

Ambalarea in atmosfera modificata

Ambalarea in atmosfera controlata "CAP' (Controlled Atmosphere Packaging) poate fi definita ca reprezentand "inchiderea produsului intr-un ambalaj impermeabil la gaz in care gazele de referinta si vaporii de apa au suferit modificari si sunt controlate selectiv'.

Aceasta metoda de ambalare este mai putin intalnita in practica comerciala.

Ambalarea in atmosfera modificata MAP (modified atmophere packaging) consta in inchiderea produsului intr-un ambalaj in care atmosfera din interior este modificata (in raport cu gazele de referinta, vaporii de apa).

Aplicarea acestei metode permite controlul reactiilor chimice, enzimatice, sau microbiene in scopul reducerii sau eliminarii proceselor de degradare ale marfurilor.

Principalul scop al introducerii azotului (N2) care inlocuieste oxigenul este de a reduce oxidarea grasimilor. Azotul este inert, inodor si putin solubil in apa si grasimi.

Dioxidnl de carbon (CO2) este un agent "bacteriostatic' si "fungistatic' in anumite conditii, poate incetini faza de crestere exponentiala si poate reduce viteza de multiplicare a bacteriilor aerobe si mucegaiurilor. Dioxidul de carbon este foarte solubil in apa si grasimi, de aceea este absorbit de aliment.

Oxigenul este in general evitat in procesul ambalarii, exista cazuri in care este utilizat drept component in amestecul gazos. De exemplu, la ambalarea car­nii, in amestecul gazos se utilizeaza si oxigen, care are rolul de a mentine culoarea rosie a carnii, pestelui, in scopul evitarii aparitiei germenilor patogeni anaerobi.

Temperatura este cel mai important factor care influenteaza calitatea produselor ambalate in atmosfera modificata. Mentinerea calitatii marfurilor este posibila in conditiile in care temperatura este mentinuta si controlata in timpul depozitarii.

Ambalarea marfurilor si protectia consumatorului                                                                                                                                                                                                      Ambalajul este un component absolut indispensabil activitatii comerciale. Aparitia unor sortimente noi de produse, modernizarea conceptiei si practica metodelor noi de desfacere a marfurilor presupune continua diversificare a ambalajelor si cresterea exigentei fata de acestea.

Ambalajul protejeaza consumatorul impotriva falsificarii marfurilor. Acest obiectiv se realizeaza prin:

.   includerea anumitor etanseizari;

.   constructia unor elemente suplimentare atasate ambalajului;

.   modul de etichetare.

Interactiunile dintre produse si ambalaje pot fi clasificate in urmatoarele categorii2:

.   transferul componentelor ambalajului in alimente in timpul prelucrarii sau depozitarii;

.   interactiuni datorate permeabilitatii recipientilor alimentari la gaze si vapori;

.   interactiuni datorate absorbtiei si/sau permeabilitatii la vapori organici.

Riscurile aparitiei toxicitatii produselor cauzate de materialele de ambalare se bazeaza pe faptul ca anumite metale pot reactiona cu acizii prezenti in alimente (fructe, legume) cu formare de hidrogen si ioni metalici.

Degradarea organoleptica (schimbarea culorii si gustului) avand ca rezultat si contaminarea bacteriana inoculeaza consumatorului ideea de respingere a produsului. De asemenea, aluminiul si tabla de otel fara staniu prezinta o anumita reactivitate fata de acizi si alti compusi prezenti in interiorul ambalajului.

Mentionam cateva din directivele UE care formuleaza cerinte cu privire la materialele de ambalare:

.   verificarea migratiei constituentilor materialelor si obiectelor din material plastic destinat contactului cu marfurile alimentare (Directiva Consiliului UE din octombrie 1982);

.   armonizarea legislatiei statelor membre UE cu privire la materiale si obiecte care vin in contact cu marfurile alimentare (Directiva Consiliului din 21 dec. 1988);

.   materiale si obiecte din pelicula celulozica regenerata, destinata con­tactului  cu  marfurile  alimentare  (Directiva  Comisiei  Europene din 15 martie 1993);

.   obiecte din materiale plastice destinate contactului cu marfurile alimen­tare (Directiva Consiliului UE din 23 februarie 1990);

.   armonizarea   legislatiei   statelor   membre   UE   in   ceea   ce   priveste materialele   care   contin   clorura   de   vinil,   destinate   contactului cu alimentele (Directiva Consiliului din 30 ianuarie 1978);

Organizatia Natiunilor Unite a elaborat in anul 1985 principiile directoare3 pentru protectia consumatorilor. Guvernele sunt incurajate sa adopte masuri care sa includa sisteme legale, reguli privind securitatea produselor, standarde care sa asigure consumatorul ca produsele sunt demne de incredere.

Se atrage atentia asupra problemei sigurantei marfurilor alimentare, cerandu-se guvernelor sa sprijine adoptarea standardelor elaborate de Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) a ONU si Codex Alimentarius.

De asemenea, se face referire la masurile pe care guvernele tarilor trebuie sa le adopte in domeniul pesticidelor si substantelor chimice, in privinta utilizarii, producerii si depozitarii lor pentru a nu afecta sanatatea consumatorilor sau mediul inconjurator.

Consumatorul trebuie avertizat asupra modului de utilizare, manevrare si transport al ambalajului prin simboluri grafice aplicate pe ambalaj si prin simboluri care atesta protectia mediului inconjurator.




Merceologie


Comert
Finante banci
Merceologie

MARFURI VELO-MOTO-AUTO
Practici frauduloase comise asupra produselor alimentare
Instrumente de asigurare a calitatii
MARFURI DIN LEMN
DETERMINAREA DENSITATII PRODUSELOR
Procedura de receptie
DETERMINAREA MASEI UNOR PRODUSE SAU PROBE DE ANALIZAT CU AJUTORUL BALANTELOR
Defecte, cauze posibile si masuri de remediere ale masei de ciocolata la rafinare
Auditarea sistemelor de management
Documentatia calitatii marfurilor









 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate