RISCUL DE CREDITARE AL PERSOANELOR FIZICE

UNIVERSITATEA "DUNAREA DE JOS", GALATI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA FINANTE-BANCI

RISCUL DE CREDITARE

AL PERSOANELOR FIZICE

Rolul calitatii portofoliului de creditare bancara

Pentru multi observatori principala operatiune bancara este creditarea. Intr-adevar, intre plasamentele bancilor, pe primul loc se situeaza creditele. Felul in care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta intr-un mod hotarator dezvoltarea economica la nivel local sau national. Pe de alta parte, orice banca isi asuma, intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cand unii dintre debitori nu-si onoreaza obligatiile. Oricare ar fi insa nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiunile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.

Din acest punct de vedere, cea mai importanta functie a conducerii bancii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauza a falimentelor bancare.

Dispozitii privind finantarea persoanelor fizice

Acordarea, garantarea si derularea creditelor destinate persoanelor fizice se realizeaza pe baza contractuala, in conformitate cu reglementarile interne ale imprumutatorilor, aprobate de organele competente conform prevederilor actelor constitutive, in cazul imprumutatorilor persoane juridice romane, si, respectiv, de organele statutare, in cazul sucursalelor imprumutatorilor persoane juridice straine.

Imprumutatorii desfasoara activitatea de creditare a persoanelor fizice pe baza reglementarilor proprii validate de Banca Nationala a Romaniei - Directia Supraveghere. Orice modificare ulterioara a reglementarilor proprii se notifica Bancii Nationale a Romaniei si devine aplicabila numai dupa validarea acesteia de catre Directia Supraveghere.

Aprecierea capacitatii de rambursare a solicitantilor de credite

Bancile sunt obligate sa limiteze riscul de credit si sa depuna toate eforturile pentru a-si incasa debitorii. In acest scop, vor fi onorate doar solicitarile de credit pentru care exista premisele rambursarii principalului si platii dobanzilor.

In cazul clientilor persoane fizice, imprumutatorii stabilesc in cadrul reglementarilor interne, in concordanta cu profilul si strategia lor de risc, cel putin urmatoarele:

a) modalitatea de organizare a activitatii de acordare si derulare a creditelor destinate persoanelor fizice si, dupa caz, conditiile de garantare pentru fiecare tip de credit;

b) categoriile de clienti eligibili pentru finantare;

c) procedura de clasificare a clientelei tinta pe categorii de risc de nerambursare, fundamentat pe profilul general de risc al imprumutatorului;

d) categoriile de venituri considerate eligibile de catre imprumutator, diferentiat pe categorii de clientela, precum si coeficientii de ajustare aferenti in functie de gradul de certitudine si de caracterul de permanenta ale acestora;

e) categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile in scopul determinarii gradului total de indatorare, incluzand cel putin cheltuielile de subzistenta si angajamentele de plata altele decat cele de natura creditului;

f) nivelurile maxime admise pentru gradul total de indatorare, diferentiat pe categoriile de clientela si fundamentarea nivelurilor stabilite; gradul total de indatorare se determina ca pondere a angajamentelor totale de plata decurgand din credite sau alte finantari rambursabile in veniturile eligibile din care s-au dedus cheltuielile prevazute la lit.e);

g) metodologia de reconsiderare periodica a coeficientilor de ajustare a veniturilor si nivelurilor maxime admise pentru gradul de indatorare, in vederea asigurarii acuratetei acestora pe o baza continua.

Riscul de credit

Riscul fundamental care trebuie controlat pentru o banca, de al carui control depinde succesul sau insuccesul sau, este riscul de credit. Ca o extensie, termenul de credit este comun pentru orice tranzactie, de orice tip, dar este central pentru o banca.

Marea majoritate a bancilor au o importanta pondere a veniturilor din creditare si din plasamente in general, in totalul veniturilor.

In cel mai simplu mod, riscul de credit poate fi definit: riscul ca partenerul de afaceri dintr-o tranzactie sa nu evolueze conform termenilor si conditiilor din contractul initial, acest fapt cauzand detinatorului de active pierderi financiare.

Cel mai utilizat exemplu pentru a explica riscul de credit este probabilitatea ca debitorul sa nu ramburseze creditul.

Natura expunerii la riscul de credit variaza de la activitate la activitate, iar in multe cazuri, intre diferitele stadii ale fiecarei activitati. Pentru unele tranzactii (un credit de exemplu), intreaga suma a tranzactiei, inclusiv dobanda aferenta, reprezinta expunerea la riscul de credit.

Riscul de credit are doua componente :

riscul de baza al clientului (implicit), care este o estimare a probabilitatii ca o pierdere sa apara in viitor;

riscul inerent al produsului vandut de banca, care este o estimare a pierderii monetare datorita dificultatilor clientului.

Riscul de client este compus din urmatoarele riscuri :

riscul legat de afacerea clientului, evaluat la probabilitatea ca acesta sa nu isi onoreze obligatiile fata de banca;

riscul de tara, evaluat la probabilitatea ca toti sau cea mai mare parte a agentilor economici dintr-o tara (inclusiv guvernul respectiv), sa nu isi onoreze obligatiile internationale din aceleasi motive;

riscul de transfer, evaluat la probabilitatea ca o tara sa nu poata sau sa nu doreasca sa indeplinesca serviciul datoriei externe datorita unei perioade de dezechilibru a schimbului valutar;

riscul de concentrare, care este estimat la probabilitatea de a suporta pierderi din diversificarea neadecvata a portofoliului de credite pe termene, sectoare industriale, regiuni sau numar de clienti. Un volum semnificativ de credite pentru agenti economici care activeaza intr-o industrie cu probleme constituie, de exemplu, un risc de concentrare.

Riscul inerent de produs cuprinde urmatoarele aspecte:

riscul de capital si de dobanda, care reprezinta riscul ca bancii sa nu-i fie rambursata suma totala a capitalului imprumutat si a dobanzii aferente, la data scadentei. Acest risc apare atat pentru portofoliul de credite inregistrat in balanta bancii, pe tipuri de produse de credit (descoperire de cont, linii de credit, credite pentru investitii, etc), cat si pentru angajamentele inregistrate in conturi extrabilantiere, de evidenta a scrisorilor de garantie emise, spre exemplu;

riscul de inlocuire, evaluat ca un risc de produs care poate sa apara in cazul produselor pe piata de capital, valutara, de exemplu pentru tranzactiile forward, futures, options, este mult mai complex. Normal, doar o parte a sumei tranzactionate reprezinta expunere la risc. Riscul de inlocuire apare atunci cand o parte din contracte nu evolueaza la pretul scontat, iar banca trebuie sa plateasca o prima pentru a executa contractele la pretul negociat;

riscul de achitare, evaluat ca riscul intampinat de banca pana la lichidarea tranzactiei. Acest risc apare atunci cand clientul nu isi achita obligatiile sau le achita dupa data scadentei;

riscul de garantie, reprezinta riscul ca valoarea garantiilor sa scada astfel incat, in cazul extrem de executare a lor, banca sa suporte o pierdere.

Analiza creditelor acordate persoanelor fizice

In activele bancare creditele acordate populatiei (pentru constructii de locuinte si case de vacanta, pentru cumparari de autoturisme, pentru nevoi gospodaresti si pentru bunuri de folosinta indelungata) au o pondere mica. Ele presupun insa, un volum mare de activitate si de cheltuieli.

Identificarea si evaluarea riscului de creditare presupune analiza nevoii de finantare (verificarea justificarii cererii de credit) si analiza cererii de creditare (evaluarea calitatii debitorului apreciata din punct de vedere al marimii si stabilitatii veniturilor).

Riscul re creditare depinde in primul rand de riscul de nerambursare. Cauzele care pot determina insolvabilitatea debitorului sunt:

obiective - tin de evolutia mediului in care acesta opereaza;

subiective - tin de caracterul debitorului, de masura in care este dispus sa-si achite obligatiile fata de banca inaintea altora.

Protectia bancii pentru limitarea cauzelor ce duc la insolvabilitatea clientului se realizeaza astfel:

pentru cauzele obiective prin analiza si prognoza conditiilor economice, diversificarea portofoliului de clienti din punctul de vedere al sectorului de activitate, diversificarea teritoriala, stabilirea marimii creditului acordat si a ratelor de rambursat in functie de marimea veniturilor totale nete ale persoanelor respective;

pentru cauzele subiective prin urmarirea modului de functionare a conturilor pe care le au deschise la societatea bancara clientii vechi, solicitarea de garantii reale si personale.

In ceea ce priveste noii clienti, aceste informatii nu sunt accesibile, banca fiind dezavantajata in aprecierea calitatii clientului. In acest caz analiza revine exclusiv angajatului bancii si presupune o doza mare de subiectivitate, datorita faptului ca acesti functionari pentru a nu fi acuzati de favoritism, tind sa fie extremi de prudenti. Astfel, un numar semnificativ de clienti vor fi eliminati datorita lipsei de informatii.

Evaluarea creditelor pentru a determina riscul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: onestitatea si integritatea solicitantului, istoricul relatiilor sale cu banca, stabilitatea veniturilor sale primare, a locului de munca si a rezidentei, daca sursele de venit ale clientului prezente si viitoare sunt de incredere, scopul pentru care este solicitat creditul, suma si natura celorlalte obligatii ale clientului, factorii externi ce pot influenta capacitatea de plata a clientului, valoarea garantiei.

Etapele de analiza

Etapele de analiza privind acordarea creditului sunt de complexitati diferite, in functie de categoria din care face parte debitorul si de nivelul creditului solicitat.

I.        Pentru a analiza capacitatea de rambursare a creditului se parcurg urmatoarele etape:

A.     La momentul acordarii se intocmeste "Fisa personala de evaluare - SCORING" a imprumutatului, iar punctajul obtinut trebuie sa se incadreze in punctajul obtinut pentru categoria A de credit. La acordarea creditelor de mica valoare se poate folosi numai bugetul de venituri si cheltuieli al familiei.

B.     La determinarea cuantumului ratei lunare (credit+dobanda aferenta) se are in vedere ca acesta sa nu depaseasca 1/3 din venitul lunar net al imprumutatului conform art. 409 alin. B din Codul de procedura civila. In situatiile in care rata solicitata depaseste acest volum, se va solicita un girant platitor si se va completa un angajament de plata de catre solicitantul creditului.

C.     Pe baza punctajului realizat si avind in vedere veniturile nete pe care solicitantul le realizeaza se va stabili dupa caz disponibilitatea bancii de a proceda la negocierea creditului sau imposibilitatea ei de a acorda creditul.

II.      Daca rezultatul analizei capacitatii de rambursare este favorabil, se trece la negocierea si acordarea propriu-zisa a creditului. In acest caz, etapele de parcurs sunt urmatoarele:

Dupa prezentarea documentatiei de credit (adeverinta de salariu a clientului si a girantilor, situatia patrimoniala, rezultatul verificarii faptice a garantiilor mobiliare si/sau imobiliare evaluate), ofiterul de credite intocmeste un referat in care prezinta obiectivele urmarite si rezultatul investigatiilor si in care va face precizari cu privire la volumul, destinatia, termenul final de rambursare al creditului, nivelul dobanzilor, modalitatea de acordare, angajare si rambursare a creditului, rezultatul verificarii faptice a garantiei, concluziile si propunerile lui.

Referatul ofiterului de credite este prezentat apoi sefului serviciului de credite si conducerii unitatii bancare pentru avizare. Daca decizia este nefavorabila se va comunica in scris solicitantului motivul refuzului, iar daca este favorabila se procedeaza la completarea documentatiei cu contractul de credit si cu situatia garantiilor asiguratorii.

Dupa perfectarea contractului de credit si semnarea lui de catre persoanele autorizate, ofiterul de credite va comunica operatorului de la ghiseu valoarea creditului aprobat si destinatia sa.

Perioada de angajare a creditului este prevazuta in contract. In cazul neangajarii integrale a creditului aprobat in cadrul termenului prevazut, banca va intrerupe creditarea si va recalcula in mod corespunzator numarul si cuantumul ratelor scadente.

III. Urmarirea si controlul rambursarii creditului se face de catre ofiterul de credit.

In cazul acordarii creditului in numerar se va urmari justificarea acestuia prin bonuri, facturi, chitante.

Procedura de urmarire in derulare a creditelor acordate persoanelor fizice, in vederea minimizarii riscului se realizeaza pe cale amiabila si/sau prin executare silita astfel:

In situatia in care, in perioada de derulare a creditului nu se achita ratele in termenele prevazute sau exista informatii ca persoana fizica nu-si respecta obligatiile cu privire la existenta si pastrarea garantiilor, precum si la valoarea lor, ofiterul de credite va trece la verificarea, garantiei creditului si a garantiei colaterale. In functie de rezultatul verificarii garantiei, se va continua procedura pe cale amiabila sau prin executare silita. Daca informatiile se confirma, se va proceda la declararea creditului scadent anticipat si la declansarea actiunii de recuperare a sa. In cadrul intrevederilor ce vor avea loc intre client si ofiterul de credite se vor analiza cauzele care au dus la intarzierea rambursarii si se va stabili posibilitatea de rambursare a creditului din veniturile proprii ale clientului sau ale girantilor. Ofiterul de credite va cauta sa afle nivelul veniturilor lunare ale acestora, daca acestia au credite la alte banci, daca se pot efectua popriri lunare din veniturile lor. In situatia in care creditul se va rambursa, dosarul creditului in dificultate va fi clasat. Daca nu exista posibilitati de rambursare, creditul va fi trecut la credite restante, dobanda se va majora si se va intocmi "dosarul creditului neperformant", comunicandu-se totodata debitorului declansarea procedurii de executare silita.

IV.   Gestiunea preventiva a riscului client

Din punct de vedere organizatoric, dosarele de credite sunt tratate de doua compartimente specializate si relativ independente:

ghiseul bancar, "serviciul de relatii cu clientii - front office", unde se depune dosarul de credit, se face analiza cererii de credit si se ia decizia de acordare sau respingere a dosarului;

compartimentul de credite al clientilor individuali, "back office", unde se primesc dosarele acceptate.

Dosarele de credit acceptate sunt gestionate la gramada pana in momentul in care apare un eventual incident, adica un client nu face plata. In acest moment cei de la Back Office sunt obligati sa ia legatura mai intai cu Front Office-ul si apoi cu clientul pentru gasirea de solutii. Noile conditii se retransmit apoi la Back Office. Daca din diferite motive, fie nu se mai da de urma clientului, fie nu se ajunge la nici o intelegere, dosarul se transmite la serviciul de recuperare a creditelor - Departamentul Credite Neperformante.

Gestiunea preventiva a riscului clientului se bazeaza pe urmatoarele:

aprecierea dosarelor de credit si a calitatii debitorului numai din punctul de vedere al riscul clientului nu si al celui de nerambursare;

actualizarea permanenta a bazei de date referitoare la client;

o analiza simpla, clara care sa inlocuiasca vechea modalitate de analiza a dosarelor;

urmarirea imbunatatirii imaginii bancii care trebuie sa apara acum ca un consilier al clientului;

si presupune:

definirea bazei de date si a portretului robot al clientului;

stabilirea indicatorilor sintetici ce fundamenteaza decizia de creditare si care sunt supusi operatiei de actualizare;

proiectarea situatiilor de iesire si modul de semnalare al abaterilor;

aprecierea abaterilor in functie de limitele de toleranta stabilita pentru fiecare din indicatorii calculati anterior;

reactualizarea periodica sau prin exceptii a informatiilor despre client (aceasta etapa depinde de client, deoarece el furnizeaza datele).

Aceasta procedura de gestiune preventiva a riscului clientului si cea de Credit Scoring reprezinta avantajele maxime ale bancii din punct de vedere al rentabilitatii.

Orice credit reprezinta o anticipare a unor incasari viitoare. Din aceasta perspectiva orice credit comporta riscul ca aceste incasari sa nu se realizeze deloc sau partial. Riscul de insolvabilitate al creditorului este esential in activitatea bancara deoarece principala functie a unei banci o reprezinta acordarea de credite. Aprecierea justa a riscului de credit este, deci, de o importanta majora pentru banca. Fiind mai usor sa prevenim decat sa vindecam, pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importanta etapa a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare.

BIBLIOGRAFIE

1. Basno Cezar, Dardac Nicolae - Analiza riscului de credit. Analiza financiara
2. Roxin, Luminita - Gestiunea riscurilor bancare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003
3. ***Regulament nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice
4. ***www.bnro.ro