Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale. credite, produse bancare, finanate publice, bani publici, buget, PIB

Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Finante banci


Index » business » » economie » Finante banci
CLASIFICAREA IMPOZITELOR


CLASIFICAREA IMPOZITELOR


CLASIFICAREA IMPOZITELOR

Impozitele se practica sub o diversitate de forme, corespunzator pluralitatii formelor sub care se manifesta materia impozabila si numarul mare al subiectilor in sarcina carora se instituie.

De aceea, pentru a putea sesiza cu mai mare usurinta efectele diferitele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social si politic, se impune clasificarea corespunzatoare a acestora, in functie de criteriile puse la dispozitie de stiinta finantelor.

Aceste criterii sunt urmatoarele:

-        trasaturile de fond si de forma ale impozitelor;

-        obiectul asupra carora se aseaza;

-        scopul urmarit de stat prin instituirea lor;

-        frecventa perceperii lor la bugetul public;

-        dupa institutia care le administreaza.

I . In functie de trasaturile de si de forma, impozitele sunt directe si indirecte.

Impozitele directe sunt acelea care se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, fiind incasate la anumite termene precizate cu anticipatie.

La impozitele, de acest tip, subiectul si suportatorul impozitului ar trebui sa fie, potrivit intentiei legii, una si aceeasi persoana. Tocmai de aceea, se spune ca impozitele de acest tip au o incidenta directa asupra subiectului platitor.

Important este ca insa caracterul definitiv de prima instanta al incidentei impozitelor asupra subiectilor.

Astfel, incidenta directa definitiva se manifesta in cazul impozitului pe veniturile salariale, a impozitului pe dividende si a altor impozite suportate de persoanele fizice, care nu mai au posibilitatea transpunerii obligatiei fiscale in sarcina altor persoane in cazul impozitului pe profit, de exemplu, incidenta directa se manifesta doar in prima instanta, intrucat impozitul pe profit, ca si alte impozite, face parte din pretul bunurilor si serviciilor aducatoare de venituri impozabile. Ca atare, suportarea finala a acestuia se realizeaza de catre beneficiarii sau consumatorii produselor in al caror pret este inclus.

Potrivit criteriului ce sta la baza asezarii lor, impozitele directe sunt: reale si personale.

Impozitele reale se mai numesc si obiective sau pe produs, se aseaza asupra materiei impozabile. Aceste impozite se stabilesc in legatura cu detinerea unor obiecte materiale cum sunt pamantul, cladirile, fabricile, in aceasta categorie de impozite se include: impozitul pe cladiri, impozitul pe activitati industriale, comerciale si pe profesiile libere, impozitul funciar.

Impozitele reale au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului premonopolist, dar acestea se practica si in perioada contemporana in cazul exploatarilor agricole, precum si al cladirilor si terenurilor ocupate cu cladiri.

Impozitele personale se aseaza asupra veniturilor sau averii, tinandu-se cont si de situatia personala a subiectului lor. De aceea, ele se numesc impozite subiective.

Trecerea de la impozite de tip real, la cele de tip personal s-a facut incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe masura principiilor de echitate fiscale si a celorlalte principii ale impunerii.

Impozitele personale se practica sub forma impozitelor pe venit si a impozitelor pe avere.

Impozitele pe venit au fost asimilate in practica in contextul inregistrarii diferentierii veniturilor realizate de diferitele categorii sociale si al distinctiei intre subiectii-persoane fizice si subiectii persoane-juridice, in functie de care exista doua categorii de impozite pe venit.

Impozitele pe veniturile personale fizice se practica sub forme diferite, in functie de natura venitului luat in considerare in cadrul impunerii (pe salarii, pe dividende etc.).

In principiu, impozitul pe venit se aseaza in sarcina fiecarei persoane care realizeaza venituri, fiind o impunere individuala. Atunci cand individualizarea veniturilor nu este posibila sau este greu de realizat, impozitarea se efectueaza pentru ansamblul persoanelor care au participat la obtinerea veniturilor.

Asezarea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice se realizeaza fie in sistemul impunerii separate, fie in sistemul impunerii globale.

Impunerea separata presupune stabilirea unui impozit mic, cu impunerea diferentiata a fiecarei categorii de venit, sau instituirea a mai multor impozite, cu referire la fiecare venit, in functie de sursa obtinerii sale.

Impunerea globala consta in instituirea unui singur impozit, ce se aseaza asupra veniturilor acumulate realizate de subiectul impozitului, indiferent de sursa provenientei acestor venituri.

Acest sistem de impunere are o larga raspandire in lume, fiind practica in multe tari din Europa Occidentala (Belgia, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie), S.U.A., precum si in Romania.

Impozitele pe veniturile persoanelor juridice se instituie si se percep in functie de modul organizarii acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital.

In cazul societatilor de persoane, distinctia intre veniturile realizate de societate si cele realizate de persoanele asociate este greu de realizat. Ca urmare, impunerea se instituie asupra totalitatii veniturilor, in conditii similare cu impunerea aplicata persoanelor fizice.

In cazul societatilor de capital, impunerea are in vedere structura si repartizarea profitului. Astfel, este vorba de profitul total, inainte de repartizare, de profitul repartizat actionarilor sau asociatilor sub forma de dividende si de profituri ramase la dispozitia societatii comerciale.

Corespunzator acestei repartizari, in practica fiscala se intalnesc urmatoarele patru modalitati de impunere:

1.     se realizeaza, mai intai, impunerea intregului profit al societatii de capital si apoi, separat, se impun dividendele repartizate, care in acest fel sunt impuse de doua ori. Este sistemul clasic de impunere care se practica in Belgia, Elvetia, Luxemburg, Olanda, Suedia;

2.     se impun doar dividendele repartizate, iar partea din profit ce ramane la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit. Acest sistem vizeaza stimularea plasarii profitului in noi investitii, aspect foarte important, ce nu trebuie omis de catre guvernanti si legiuitor;

3.     se impune doar partea de profit ramasa la dispozitia societatii de capital, in timp ce dividentele sunt exonerate de la impunere. Sistemul ii avantajeaza pe actionari sau asociati, constituind un imbold pentru acestia privind plasarea disponibilitatilor societatilor de capital in noi actiuni sau parti sociale;

4.     se impun separat atat dividentele repartizate, cat si partea din profit ramasa la dispozitia societatii de capital.

Impozitele pe avere se instituie in stransa legatura cu dreptul la proprietate al diferitelor persoane asupra unor bunuri mobile sau imobile.

Formele acestor impozite sunt urmatoarele trei:

a)     impozitele asupra averii propriu-zise;

b)     impozitele pe circulatia averii;

c)     impozitele pe cresterea averii.

In continuare ne vom ocupa pe larg de acestea.

Impozitele asupra averii propriu-zise se practica in doua variante:

-ca impozite asezate asupra averii, dar platite din venitul net obtinut de pe urma averii respective;

-ca impozite pe substanta averii si platite chiar din aceasta (practicate rar, ca impozite exceptionale, cum ar fi cele prevazute o singura data, in timpul sau dupa terminarea unui razboi).

Cele mai frecvente impozite asezate asupra averii sunt impozitele pe proprietatile imobiliare si impozitul asupra activului net detinut de subiectul impozitului, cu referire la intreaga avere mobila sau imobila.

Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile, de la o persoana la alta. In aceasta categorie de impozite se includ: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe actele de vanzare-cumparare a bunurilor imobile, impozitul pe hartiile de valoare, impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale etc.

Impozitele pe cresterea averii au ca obiect sporul de valoare ce se inregistreaza in cazul unor bunuri, in cursul unei perioade de timp, fara ca proprietarul sa inregistreze vreo cheltuiala pentru aceasta. In aceasta categorie de impozite, mai cunoscute sunt impozitul pe plusul de valoare imobiliara, perceput la vanzarea bunurilor imobiliare (plus de valoare ce se inregistreaza, de exemplu, ca urmare a construirii unor cai de comunicatie in vecinatatea bunului imobil respectiv, a executarii unor lucrari edilitare de canalizare, electrificare, includerea terenului in intravilan prin extinderea perimetrului localitatii etc.) si impozitul pe supraprofitul de razboi.

Impozitele indirecte sunt instituite asupra vanzarii unor bunuri si prestarii anumitor servicii, fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti sau prestatori de servicii si suportate de catre consumatorii bunurilor si serviciilor impozabile. Ca urmare, chiar prin legea instituirii lor, calitatea de subiecti a impozitelor indirecte revin altor persoane decat suportatorilor acestora.

In functie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaza in: taxe de consumatie, venituri aferente monopolurilor fiscale, taxe vamale, taxe fiscale, de timbru, consulare si de inregistrare.

Taxele de consumatie se aseaza asupra unor marfuri sau servicii - ca taxe de consumatie pe produs, cunoscute si sub denumirea de accize, precum si ca taxe generale asupra vanzarilor, practicate sub forma impozitului pe cifra de afacerii bruta sau neta (acestea din urma nefiind alt impozit decat cunoscuta taxa pe valoarea adaugata).

Veniturile aferente monopolurilor fiscale sunt reprezentate de diferenta intre pretul de vanzare al unor produse expres precizate (sare, tutun, alcool) si costul acestora.

Monopolurile fiscale sunt depline sau partiale. Cele depline sunt instituite de catre stat atat asupra productiei, cat si asupra comercializarii cu ridicata si cu amanuntul a unor marfuri, iar cele partiale sunt instituite fie numai asupra productiei si comertului cu ridicata, fie numai asupra comertului cu amanuntul.

Taxele vamale se percep de catre state, in anumite conditii specifice, in cazul importului, exportului sau tranzitiei, de marfuri.

Taxele fiscale, de timbru, consulare si de inregistrare sunt plati pe care le efectueaza persoanele fizice si juridice care solicita si beneficiaza de unele servicii realizate in favoarea lor de anumite institutii de drept public.

In cazul persoanelor fizice obisnuite, aceste taxe au incidenta directa, astfel ca includerea lor in cadrul impozitelor si taxelor indirecte are un caracter conventional.

II. Avandu-se in vedere obiectul asupra carora se aseaza, impozitelor sunt clasificate in:

-impozite pe venit;

-impozite pe avere;

-impozite pe consum sau pe cheltuieli.

III. In functie de scopul urmarit de stat prin instituirea lor, impozitele se clasifica in doua categorii, fiind:

-impozite financiare obisnuite;

-impozite de ordine.

Impozitele financiare obisnuite sunt cele instituite de stat in scopul realizarii celei mai mari parti a veniturilor bugetului public.

Impozitele de ordine sunt instituite in scopul limitarii consumului unor bunuri sau a restrangerii unor actiuni, precum si pentru realizarea unor deziderate ce nu au caracter fiscal. Astfel, pentru limitarea alcoolismului si a consumului de tutun, statul instituie accize ridicate asupra alcoolului si tutunului. La fel este cazul taxelor vamale antidumping, care se instituie in scopul limitarii importului anumitor marfuri ce au pret de dumping.

IV. Corespunzator frecventei perceperii lor la buget, impozitele se diferentiaza intre ele, ca:

-impozite permanente sau ordinare;

-impozite incidentale sau extraordinare.

Impozitele permanente se percep cu regularitate, astfel ca ele se inscriu in cadrul fiecarui buget public anual.

Impozitele incidentale se instituie si se percep in mod exceptional, in legatura cu aparitia unor obiecte impozabile ce se deosebesc esential de cele obisnuite. Asa este cazul supraprofitului de razboi, care se impoziteaza printr-un impozit incidental (special), introdus si incasat o singura data. Ca urmare, impozitele de acest tip nu sunt inscrise in bugetele fiecarui exercitiu financiar.

V. Clasificarea impozitelor se realizeaza si dupa institutia care le administreaza. Acest criteriu face necesara luarea in considerare a tipului tarilor in care se practica impozitele, care sunt federale sau unitare.0

In tarile federale, impozitele sunt de urmatoarele trei categorii:

-impozitele federale;

-impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federatiei;

-impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judetelor, precum si ale municipiilor sunt structurate doar in in urmatoarele doua categorii:

-impozite ale administratiei centrale de stat;

-impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.

Clasificarea prezentata se refera la impozite privite in mod individual, dar in literatura de specialitate se abordeaza si clasificarea sistemelor fiscale, considerate ca intreg.

Astfel, reputatul Maurice Duverger face distinctia intre sistemele fiscale grele (lourds)- care se caracterizeaza prin instituirea asupra contribuabililor a unor obligatii fiscale mari, apasatoare (impovaratoare) si sistemele fiscale usoare (legers)- care se instituie in opusul celor dintai, avand instituite obligatii fiscale usor de suportat de catre contribuabili.

Luand in considerare efectele pe care fiscalitatea le determina asupra celor avuti, B. bracewell- milnes clasifica sistemele fiscale in: sisteme "de dreapta" si sisteme "de stanga". Pentru includerea sistemelor fiscale intr- una din urmatoarele elemente:

-marirea impozitelor, data de cotele maxime ale impozitelor asezate asupra veniturilor, acumularilor si capitalului;

-baza impozitelor, apreciata prin prisma raportului existent intre impunerea economiilor si impunerea acumularilor;

-intensitatea impozitelor, determinata de progresivitatea mai accentuata sau mai redusa a impozitelor.

Pentru clasificarea impozitelor si a sistemelor fiscale se pot utiliza si alte criterii, in functie de cunostintele, vocatia analitica si vointa celui care incearca sa o faca.

Figura nr. 1 - Clasificarea impozitelor directe

impozit funciar

impozit pe cladiri

Impozite directe

reale

 
impozit pe activitati industriale,

comerciale si profesii libere

impozit pe capitalul mobiliar

Impozite pe venit

 

1.     Dupa trasaturi de fond ale

impozitelor directe

 
impozit pe venit persoane

fizice

Impozite directe

personale

 
impozit pe venit persoane

juridice


impozit pe averea

Impozite pe avere

 
propriu-zisa

impozit pe circulatia averii

impozit pe sporul de avere

2. Dupa obiect

 
impozite pe venit

impozite pe avere

3. Dupa frecventa cu care se

realizeaza

 
impozite directe permanente

impozite directe incidentale

4. Dupa scopul urmarit

 
impozite directe financiare

impozite directe de ordine

impozite directe federale

in stare de tip federal

 
impozite directe ale statelor,

provinciilor federatiei

5. Dupa institutia care le

administreaza

 
impozite directe locale

In state de tip unitar

 
impozite directe la nivel central

impozite directe la nivel local

6. Dupa cotele cu ajutorul

carora se calculeaza

impozitul

 
impozite directe proportionale

impozite directe progresive

impozite directe regresive




Finante banci


Comert
Finante banci
Merceologie

Rolul bugetului local in consolidarea autonomiei locale
Supertipuri si subtipuri
EFICIENTA ACTIVITATII BANCARE DE INVESTITII. TIPURI DE RISC AL INVEST
Alte obligatii fiscale ale firmei ALDO Software
Fondul de rulment financiar (FRF)
ANALIZA Sl EVALUAREA RISCULUI DE CREDIT PRIN METODAPUNCTAJELOR. REGLEMENTARILE BNR PRIVIND GESTIONAREA RISCULUI DE CREDIT
CREDITELE PENTRU PERSOANELE FIZICE. DEFINITIE, TIPURI
Paradisurile fiscale
Clasificarea impozitelor
Moneda marfa









 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate