Prezentarea pietei

Piata reprezinta principalul element al structurii mediului unei organizatii. Piata este constituita din consumatori si nonconsumatori. Distingem consumatorii produselor intreprinderii noastre si consumatorii produselor concurentilor. De asemenea nonconsumatorii pot fi relativi sau absoluti.

Piata produsului    se extinde pe zona.

Pe zona cuprinsa de judetele produsul se bucura de un numar de consumatori efectivi dintr-un total de consumatori

1. Identificarea riscurilor si oportunitatilor de a patrunde pe o anumita piata

Performanta unei intreprinderi e influentata de capacitatea acesteia de a se integra in mediul sau, de eficacitatea actiunilor sale in valorificarea oportunitatilor, de capacitatea sa de a face fata situatiei nefavorabile si riscurilor cu care se confrunta.

In fundamentarea strategiei este necesara cunoasterea nivelului de incertitudine, de dinamism si de complexitate a mediului:

incertitudinea mediului determina dificultatea previziunii unor fenomene viitoare datorita dinamismului si complexitatii acestor. Nivelul incertitudinii este cu atat mai ridicat cu cat conditiile mediului sunt mai dinamice si complexe.

dinamismul mediului este determinat de intensitatea si frecventa schimbarilor inregistrate.

complexitatea mediului este determinata de diversitatea influentelor care se exercita asupra intreprinderii si de interconexiunile dintre factorii de influenta.

Piata impune luarea in considerare atat a evolutiilor anterioare a caror tendinta poate fi extrapolata, cat si a celor care pot reprezenta o ruptura fata de trecut.

Ca riscuri identificate mentionam:

caracterul tot mai limitat al resurselor pentru realizarea produselor finite;

cresterea costului de productie prin scumpirea mainii de lucru si accentuarea crizei materiilor prime provenite din resurse naturale;

cresterea costului energiei;

cresterea guvernelor in protectia mediului inconjurator datorita cresterii gradului de poluare;

influenta modei influenteaza intr-o foarte mica masura;

necesitatea crearii unor produse calitativ superioare fata de cele ale concurentilor;

scaderea natalitatii ;

implicarea din ce in ce mai redusa a persoanelor si in special a copiilor in activitati dinamice

fiscalitatea prin nivelul impozitelor si taxelor, atat la nivelul societatii comerciale, cat si la nivelul consumatorului final, crestere care influenteaza negativ puterea de cumparare prin cresterea impozitului pe profit, salar, taxa pe valoarea adaugata, accize.

Desi ar mai putea fi enuntate riscuri care actioneaza asupra societatii comerciale, deoarece ele sunt mai multe decat oportunitatile, acestea din urma prin natura lor si rezultatul care il genereaza fac ca intreprinderea sa actioneze pe piata.:

desi scade natalitatea si dinamismul persoanelor, un avantaj este cresterea nivelului de educatie a persoanelor; de asemenea prin cresterea nivelului de educatie se observa o crestere a consumului la aceste produse printr-o igienizare mai frecventa;

nici modificarea structurii pe varste a populatiei si nici cresterea influentei structurii etnice a populatiei nu influenteaza negativ activitatea intreprinderii;

cresterea ritmului schimbarilor tehnologice, care scurteaza durata de fabricatie a unui produs, deci cresterea vitezei de rotatie a produselor in circulatia productiei;

cresterea bugetelor alocate cercetarii-dezvoltarii.

2. Motivele care au dus la decizia de a vinde

Analizarea oportunitatilor si riscurilor sau altfel spus a punctelor tari ale firmei si punctelor slabe s-a observat ca intreprinderea face fata tuturor cerintelor pentru a intra pe piata.

Clientii reprezinta un segment larg pe piata si astfel firma intra pe o piata nesaturata, cu o concurenta relativ mica, de asemenea si cu o categorie de produse acceptate de catre orice etnie sau religie.

Intreprinderea are la dispozitie urmatoarele alternative strategice:

concentrarea pe un singur segment;

specializare selectiva pe anumite segmente de piata;

acoperirea intregii piete.

Acoperirea intregii piete se poate face printr-o strategie de marketing diferentiat sau de marketing nediferentiat.

Intreprinderea care adopta aceasta strategie ofera o gama larga si profunda de produse adaptate cerintelor consumatorilor care constituie segmentele de piata identificate. Un nivel ridicat de satisfactie a consumatorilor poate determina o crestere a vanzarilor. Se inregistreaza insa, in acelasi timp, o crestere a costurilor ocazionate de complexitatea activitatilor administrative si de coordonare, de multiplicarea actiunilor de comunicare si a canalelor de distributie. Cresterea costurilor va antrena preturi mai ridicate pe care consumatorii trebuie sa aiba capacitatea de a le suporta.

3. Segmentarea pietei

Diversificarea gusturilor, cerintelor, exigentelor si asteptarilor consumatorilor a determinat cresterea eterogenitatii cererii. Pentru a asigura un nivel ridicat de satisfactie, intreprinderile pot adapta oferta conform cerintelor segmentelor de piata.

Segmentarea pietei reprezinta divizarea unei populatii sau colectivitati date in grupuri de componenti care au caracteristici comune si satisfac o anumita conditie de clasificare in functie de diverse criterii.

Segmentarea pietei este o necesitate obiectiva determinata de marea eterogenitate a pietelor externe. In procesul de segmentare se porneste de la piata ca intreg, ajungandu-se, prin fragmentari succesive, la cateva segmente sau la un segment care prezinta interes.

Delimitarea segmentelor se face cu ajutorul unor criterii care ilustreaza caracteristici comune pentru fiecare parte din piata si care o diferentiaza de celelalte. Criteriile folosite trebuie sa fie masurabile, sa utilizeze date usor optenabile, sa permita obtinerea unor segmente suficient de mari, bine determinate si usor abordabile.

Cel mai cunoscut criteriu de segmentare cuprinde natura si caracteristicile marfii, dupa care putem deosebi piata internationala a bunurilor de consum de piata bunurilor de utilizare productiva sau de cea a serviciilor.

Caracteristicile socio-economice reprezinta un alt criteriu traditional al segmentarii, dintre care la persoanele fizice se iau in considerare varsta, sexul, nationalitatea, veniturile, in cazul unor tari se apreciaza in functie de activitati, cifra de afaceri, iar la nivelul uno tari se apreciaza in functie de produsul national brut, venitul national pe cap de locuitor, comertul exterior pe locuitor.

Criteriul geografic are in vedere delimitari in functie de pozitia in spatiu a unei tari, a firmei sau persoanei, distantele dintre importatori si exportatori.

Segmentarea mai poate avea in vedere si criterii psihologice, legate de personalitatea si comportamentul consumatorilor.

Pentru piata confectiilor criteriilor de segmentare a pietei sunt:

criterii demografice referitore la varste sau talia individului

criterii psihografice referitoare la personalitate si stil de viata

criterii de comportament fata de produsul considerat:

- cantitatile cumparate: clasificarea cumparatorilor in mari cumparatori, cumparatori medii si mici

- fidelitatea:

- consumatori fideli unei singure marci

- consumatori fideli mai multor marci

- cei care nu sunt fideli nici unei marci

- frecventa de cumparare

Segmentarea pietei s-a facut cu ajutorul unui sondaj din care reies urmatoarele date:

5. Concurenta pe piata

Concurenta dintre intreprinderile prezente pe piata se manifesta prin comportamentul lor in domeniul lansarii de noi produse si servicii, al perfectionarii celor existente, al cresterii nivelului serviciilor si garantiilor acordate, al preturilor si actiunilor de comunicare. Fiecare concurent urmareste obtinerea unei pozitii cat mai favorabile pe piata sau mentinerea celei existente.

Intreprinderea are ca si concurenti pe piata urmatoarele societati comerciale:

5.4. Politica de produs

Politica de produs reprezinta conduita pe care o adopta firma cu privire la dimensiunile, structura si evolutia gamei de produse si servicii ce fac obiectul propriei sale activitati.

Activitatile componente ale politicii de produs pot fi grupate astfel:

cercetarea produsului are in vedere analiza calitatii produselor aflate in productie;

totalitatea operatiilor prin care intreprinderea producatoare ofera identitate bunurilor pe care le creeaza reprezinta activitatea de ambalare a produsului;

asigurarea legala a produsului semnifica ansamblul de actiuni juridice prin care acesta este protejat impotriva contrafacerilor;

o alta componenta a politicii de produs o constituie atitudinea fata de produsele vechi.

5.4.1. Strategii de produs

Intreprinderea are la dispozitie o varietate de strategii pe care le poate adopta diferentiat pe game si produse in functie de pozitia acestora in cadrul ciclului de viata, de potentialul tehnic, financiar si uman de care dispune.

Strategiile de produs semnifica principalele directii in care societatea poate sa-si mobilizeze potentialul uman, material si financiar pentru a realiza indicatorii economico-financiari pe care si i-a fixat.

In ceea ce priveste strategia aleasa de firma ea se poate face la nivelul gamei de produse, cat si la nivelul produsului in sine.

In cazul strategiilor la nivelul gamei de produse, producatorul trebuie sa aiba in permanenta in vedere schimbarile in timp ale factorilor care influenteaza pozitia sa pe piata. Principalele strategii privind gama de produse care pot fi adoptate in vederea consolidarii sau cresterii cotei sale de piata sunt urmatoarele:

strategia stabilitatii gamei;

strategia restrangerii gamei;

strategia diversificarii gamei;

strategia diferentierii unui produs din cadrul gamei;

strategia innoirii gamei de produse.

Pentru societatea noastra cea mai buna strategie este considerata a fi strategia diversificarii gamei, deoarece se nuanteaza modalitatile de satisfacere a nevoii careia se adreseaza produsul astfel incat sa se asigure cresterea vanzarilor si a cotei de piata. Este utilizata pentru ca produsul se gaseste in fazele de crestere si maturitate ale ciclului de viata, lucru recomandat si de specialisti. Se poate infaptui prin modificarea componentelor corporale si/sau acorporale ale produsului.

In cazul strategiilor la nivelul produsului, intreprinderea poate opta pentru una din urmatoarele strategii pentru fiecare produs din portofoliu:

strategia abandonarii produsului cu un nivel redus de performante;

strategia modificarii sau imbunatatirii pentru produsele care nu asigura nivelul de performanta vizat;

strategia de dezvoltare a noilor produse;

strategia de imitare a produselor concurente care si-au dovedit viabilitatea.

Strategia imbunatatirii produselor consta in modificarea produselor conform asteptarilor clientilor, consumatorilor finali, intermediarilor si restrictiilor de rentabilitate ale intreprinderii. Necesitatea imbunatatirii rentabilitatii poate conduce la identificarea posibilitatilor de aplicare a elementelor de progres tehnic si tehnologic in procesul de productie si in cel logistic( aprovizionare, gestiunea stocurilor, transport).

Deoarece produsul se afla in faza de maturitate se recomanda aceasta strategie, avand drept obiectiv principal mentinerea pozitiei pe segmentul de piata. Se poate realiza prin:

imbunatatirea performantelor tehnico-functionale

imbunatatirea designului

imbunatatirea ambalajului

crearea de noi posibilitati de utilizare

Imbunatatirea si revitalizarea unui produs poate fi mai eficienta si mai putin riscanta decat dezvoltarea si lansarea unui produs nou.

5.4.2. Ciclul de viata al produsului

Ciclul de viata al produsului poate fi definit ca perioada de timp cuprinsa intre momentul lansarii si cel al eliminarii acestuia de pe piata. El este constituit din patru faze:

introducerea pe piata;

cresterea (dezvoltarea);

maturitatea;

declinul

Aceste faze pot fi delimitate in urma analizei evolutiei vanzarilor in timp.

Introducerea este faza initiala in care produsul este inca putin cunoscut, fiind necesara cresterea notorietatii acestuia. Deseori se impune adaptarea caracteristicilor sale pentru a raspunde mai bine cerintelor consumatorilor.

Pe masura ce consumatorii dobandesc noi cunostinte privind produsul si se conving ca le poate satisface cerintele, il vor adopta. In consecinta se va inregistra o crestere rapida a vanzarilor si intrarea lor intr-o noua faza, cea de crestere sau dezvoltare.

Dupa ce majoritatea consumatorilor a adoptat produsul, rata de crestere a vanzarilor incepe sa se atenueze, fapt care marcheaza inceputul fazei de maturitate.

In momentul in care tendinta de reducere a vanzarilor se accentueaza, dupa ce in prealabil acestea au atins nivelul maxim, incepe faza de declin.

Modelul ciclului de viata se poate construi pentru o clasa de produse, pentru un anumit produs, pentru o marca de produs, pentru un anumit model.

Fenomenele principale care se manifesta in diferitele faze ale ciclului de viata ale produsului sunt urmatoarele:

a)      Faza de introducere pe piata

costurile unitare de productie si de distributie sunt ridicate

pretul este ridicat

se inregistreaza pierderi

cunoasterea produsului este asigurata prin actiuni de comunicare orientate spre consumatori si distribuitori

nivelul de eficienta este redus

b)      Faza de crestere

costul unitar si pretul se reduc

profiturile se situeaza la un nivel ridicat

se amelioreaza nivelul eficientei

creste gradul de diferentiere intre produsele concurente

actiunile de comunicare au drept obiectiv formarea preferintei consumatorilor fata de marca

se deschid noi canale de distributie

pe piata patrund noi concurenti

consumatorii sunt interesati de produs si il adopta

c)      Faza de maturitate

produsul continua sa genereze profit al carui nivel insa incepe sa inregistreze o tendinta de descrestere

actiunile de comunicare au drept obiectiv crearea si mentinerea unei imagini de marca favorabile

nivelul de eficienta este ridicat

se reduc diferentele tehnice intre marci

se adanceste segmentarea pietei

cotele de piata si raportul intre preturile diverselor marci se stabilizeaza

consumatorii isi pierd interesul fata de produs si il abandoneaza

Rolul atribuit variabilelor mixului de marketing difera in cele patru faze ale ciclului de viata al produsului.

Rolul variabilelor de marketing in etapele ciclului de viata al produsului

5.5. Politica de pret

5.5.1. Strategii de pret

Indeplinirea principalelor obiective de marketing ale intreprinderii impune selectarea unei strategii in domeniul preturilor. Este necesara o coerenta a deciziilor privind preturile cu celelalte componente ale mixului de marketing.

Asupra strategiei de preturi isi exercita influenta atat factorii caracteristici pietei, cat si conditiile interne ale intreprinderii.

Alternativele strategice in domeniul preturilor se pot clasifica in functie de urmatoarele criterii: faza din ciclul de viata in care se afla produsul; pozitia detinuta de produs in cadrul gamei sortimentale; politica de pret a concurentilor; relatiile cu distribuitorii.

Obiectivele de crestere urmarite de intreprindere(cifra de afaceri, cota de piata, profitul) au determinat adoptarea strategiilor de segmentare a pietei si de diversificare a gamei sortimentale. Intre produsele unei game se manifesta interdependente determinate de efectul substitutiei sau complementaritatii in comun.

Pornind de la analiza acestor efecte se poate selecta o strategie de pret din mai multe alternative posibile:

strategia preturilor ,,captive

strategia pretului de ,,prestigiu

strategia de diferentiere a pretului

In cazul strategiei preturilor ,,captive" adoptata de societate, coeficientul de elasticitate incrucisata permite masurarea gradului de interdependenta dintre produsele vandute sub aceeasi marca sau marci diferite. In cazul in care produsele din gama sunt complementare, se stabileste un produs care, prin pretul sau accesibil, sa stimuleze consumatorii in adoptarea intregii game.

In prezent castiga teren strategiile care iau in considerare necesitatea modificarii pretului in functie de traiectoria ciclului de viata al produsului, de oscilitatile sezoniere, de modificarea conditiilor de piata.

5.5.2. Calculatia pretului

Fixarea pretului de vanzare trebuie sa fie coerenta cu strategia adoptata pentru distributia produsului.

Pot fi avute in vedere doua variante strategice:

strategia de aspiratie: vizeaza cresterea vanzarilor prin atragerea cererii din aval

strategia de presiune (push): consta in promovarea vanzarilor din amonte (de la producator) spre aval (consumator)

Pentru stabilirea pretului unei perechi de ciorapi de copii trebuie avute in vedere urmatoarele:

Costul de productie= cheltuielile cu materii prime si materialele + cheltuielile cu retributia directa(C.A.S. si somaj) + cheltuielile cu combustibil, energie, apa + alte cheltuieli variabile + cheltuieli fixe

Nivelul beneficiului estimat este de 10%

Pretul de productie= costul de productie + beneficiul

5.6. Politica de distributie

Finalitatea actelor de vanzare-cumparare face obiectul politicii de distributie care priveste atat alegerea celor mai ridicate canale de distributie, cat si optiunea pentru ruta optima a miscarii fizice a marfurilor.

Distributia se refera la circuitul fizic si economic al marfurilor, la sistemul de relatii ce intervin intre agentii economici pe piata, la activitati ale unei mase largi si eterogene de unitati apartinand mai multor ramuri economice.

Prin intermediul acesteia se finalizeaza activitatea economica a societatii, se incheie ciclul de economic al produselor, societatea producatoare redobandind in forma baneasca resursele investite in producerea produselor impreuna cu un profit pentru activitatea desfasurata.

Canalul de distributie este o succesiune de intermediari care asigura trecerea produsului de la producator la consumator. Circuitul de distributie reprezinta ansamblul canalelor utilizate pentru a distribui o categorie de produse.

Fundamentarea unei strategii de distributie parcurge urmatoarele etape:

analiza mediului intern si extern al intreprinderii

identificarea obiectivelor si criteriilor de alegere

stabilirea strategiilor de distributie

recrutarea si selectia membrilor canalului de distributie

Analiza mediului intern si extern al intreprinderii presupune realizarea unor studii asupra consumatorilor, concurentei, sistemului de distributie si potentialul firmei. Principalele criterii utilizate in alegerea canalelor sunt:

costul distributiei

rentabilitatea fiecarui canal

capacitatea de difuziune a produselor pe piata

gradul de control al producatorului asupra canalului

flexibilitatea canalului

In functie de latimea canalului de distributie se pot distinge trei alternative strategice care reprezinta in acelasi timp strategii de acoperire a pietei:

distributia exclusiva

distributia selectiva

distributia intensiva

In cadrul procesului de distributie al marfurilor se pot diferentia trei componente distincte:

traseul (ruta) pe care il (o) parcurge marfurile pe piata

ansamblul operatiilor economice ce insotesc, conditioneaza, desavarsesc acest traseu(vanzarea-cumpararea, concesiune, consignatie)

lantul proceselor operative la care sunt supuse marfurile in drumul lor de la producator la consumator

5.6.1. Stabilirea punctului de break-even

Perfectionarea comertului este o cerinta majora pentru satisfacerea consumatorilor si cresterea eficientei economice. Complexitatea activitatii comerciale reclama de catre conducerea intreprinderii a unui mare numar de decizii ce se deosebeste prin natura, continutul, sfera si durata lor de aplicare. De aceea ne vom limita la principalele probleme si domenii in care se cer luarea unor decizii de o anumita importanta cum ar fi cele privind:

alegerea circuitelor de distributie si a formelor de miscare a marfurilor

amplasarea punctelor de vanzare

organizarea magazinelor, prezentarea marfurilor, sectorizarea si implantarea raioanelor

alcatuirea sortimentului de marfuri in punctul de vanzare

vanzarea marfurilor, promovarea vanzarilor, organizarea serviciilor complementare

distributia fizica sau logistica a activitatii de distributie

perfectionarea rapoartelor dintre industrie si comert pentru asigurarea bunei aprovizionari a populatiei

Principalele directii de conducere stiintifica a planului logistic privesc:

a)      gasirea celor mai bune formule organizatorice pentru integrarea si coordonarea activitatilor logistice in interiorul societatii comerciale

b)      integrarea eficienta a functiei logistice alaturi de celelalte functii economice ale firmei si solutionarea eventualelor conflicte

c)      realizarea unei conduceri la nivel interorganizational printr-o cooperare adecvata

Pentru optimizarea, in mod separat, a diferitelor faze care alcatuiesc fluxul distributiei fizice se pot folosii numeroase metode ale cercetarilor operationale. Problema optimizarii de ansamblu a distributiei se poate realiza in raport cu parametrul costuri sau in functie de factorul timp.

Optiunea asupra variantei de distributie celei mai adecvate:

Astfel se observa ca cea mai buna alternativa de distributie este:

5.7. Politica de promovare

In sistemul relatiilor economico-sociale, cu piata, eforturile de marketing ale societatii nu se pot limita la producerea si distribuirea de bunuri si servicii. Ele implica si o permanenta si complexa comunicare cu mediul extern, cu piata ce presupune o informare atenta a consumatorilor potentiali si a intermediarilor, actiuni specifice de influentare a comportamentului de cumparare si de consum.

Politica promotionala reuneste ansamblul de actiuni ce vizeaza informarea si atragerea intr-o cat mai mare masura a cumparatorilor potentiali spre produsele oferite si capacitatea acestora de cumparare, prin satisfacerea trebuintelor, dorintelor lor, paralel cu sporirea eficientei economice a actului de comercializare.

5.7.1. Stimularea cererii interne

Pentru a asigura coerenta strategiei de comunicare cu strategia de marketing este necesara cunoasterea situatiei intreprinderii si a pietei pe care actioneaza. Principalele elemente analizate sunt:

intreprinderea (emitatorul)

produsul in legatura cu care se comunica

dimensiunile pietei

consumul

concurenta

distributia

planul de vanzari

Principalele mijloace si tehnici de comunicatii utilizate in politica promotionala sunt grupate in:

publicitate

merchandising

relatii publice

alte actiuni promotionale

Mesajul publicitar transmis mai mult sub forma text a fost informativ si text gazetaresc pentru publicitate editoriale.

. "

Societatea a participat la targuri si expozitii prin standuri aranjate diferentiat in functie de natura targului.

5.7.2. Programul promotional

Intreaga activitate promotionala a unei firme trebuie sa fie circumscrisa coordonatelor unui program promotional de marketing. Orice program promotional implica un proces specific de elaborare, executare si control, care sa permita structurarea si esalonarea in timp a tuturor activitatilor pe care le contine.

Programul promotional debuteaza cu fixarea obiectivelor sale:

a)      obiectivele cantitative, concretizate in

cresterea volumului desfacerii firmei la produsul in favoarea caruia se realizeaza programul cu 10%

cresterea gradului de raspandire a produsului pe piata

intensificarea consumului

b)      obiectivele calitative, materializate in castigarea de noi segmente de consumatori, intrarea pe o noua piata, formarea sau imbunatatirea imaginii firmei sau a produselor acesteia in randul distribuitorilor interni si externi sau al consumatorilor finali. Imaginea intreprinderii , produsului sau marcii reprezinta un indicator sintetic deosebit privitor la activitatea de piata a unitatii economice.

Dupa fixarea obiectivelor programului promotional se cere realizarea unei analize exploratorii de piata, care sa asigure baza informationala referitoare la principalele caracteristici socio-demografice, economice, psihologice, sociologice, geografice ale tintelor. Aria de cuprindere a cercetarii, adancirea analizei, metodologia folosita, orizontul de previziune a comportamentului de cumparare viitor, depind de natura pietei cercetate, de specificul consumului si de obiectivele pe care le-a fixat firma in cadrul programului promotional.

Urmatoarea etapa in realizarea programului o reprezinta conceperea componentelor sale. Fiind vorba de un program specializat de marketing, elementele principale ce se cer definite sunt:

mediile promotionale ce se vor folosi

suporturile aferente acestora

continutul si forma mesajelor ce se vor transmite

definirea axului promotional

stabilirea potentialului uman si material pe care il solicita programul

etapizarea in timp a actiunilor

Un loc distinct in cadrul acestei etape il ocupa determinarea bugetului promotional.

Reprezentand resursele financiare ce pot fi mobilizate la nivelul firmei pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de programul promotional, bugetul trebuie stabilit in mod realist, dar valorificand din plin toate posibilitatile ce pot fi antrenate, in temeiul actelor normative in vigoare, in acest scop.

5.7.3. Calculul bugetului publicitar

La stabilirea bugetului unui program de marketing se are in vedere situarea sa pe obiectivele fixate, includerea unor specificatii si a unor detalii asupra fiecarei operatii programate si justificarea eficientei fiecarei cheltuieli proiectate.

Principalele posturi de cheltuieli, excluzand pe cele de productie si de comercializare sunt urmatoarele:

cheltuieli pentru cercetari    de piata;

cheltuieli promotionale;

alte cheltuieli

Vom intocmi un buget de promovare in cazul societatii la un targ international.

Acesta va avea urmatoarele componente:

cheltuieli legate de inchirierea unui stand pe durata targului

cheltuieli cu amenajarea standului de

cheltuieli cu materiale publicitare (cataloage, pliante) de

cheltuieli cu transportul, cazarea si salariile personalului trimis la targ sunt de

cheltuieli de telefon, fax si alte materiale consumabile sunt de

Rezulta ca valoarea estimata a cheltuielilor este de

De asemenea vom intocmi un buget pentru o publicatie in presa. Iar acesta se prezinta astfel: