Notiunea de societate comerciala

Notiunea de societate comerciala

Se afirma adesea ca societatea comerciala este o forma de organizare a intreprinderii - aceasta prezentare sumara, cu accent pe latura economica, trebuie intregita; completarile se impun deoarece notiunea de societate comerciala a suferit, in paralel cu prefacerile regimului juridic, transformari care i-au imbogatit si reconfigurat intelesul.

In lumea contemporana convietuiesc toate tipurile de societati; in tarile industrializate frecventa maxima o detin societatile pe actiuni si cele cu raspundere limitata; astfel, in 1965 in Franta au fost inregistrate 5.386 noi societati/actiuni si 11.849 societati cu raspundere limitata, in 1989 erau inregistrate 144.000 de societati/actiuni si 508. societati cu raspundere limitata.

Confirmand datele statice confirmate, s-a scris ca "astazi in Germania societatea cu raspundere limitata este forma tipica pentru intreprinderile mici si mijlocii". In Romania post decembrista aveam optiuni in declin accentuat al societatilor in comandita, in 31 decembrie 1989 erau inregistrate in toata tara 499.288 societati comerciale adica 31.123 in nume colectiv; 1.483 in comandita simpla; 450.028 societati cu raspundere limitata; 16.652 societati pe actiuni si 2 societati in comandita pe actiuni.

Fluctuatiile mentionate isi au explicatii de ordin economic intemeiate pe functionalitatea diferitelor specii de asociatii; cele cu raspundere limitata au luat locul societatilor in nume colectiv; societatile pe actiuni a proliferat in dauna societatilor in comandita pe actiuni.

Semnificatia contractuala a societatilor

Acceptiunea clasica izvoraste din art. 1491 C. civ. Care prevede ca: "societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane, se invoiesc sa puna ceva in comun, in scopul de a imparti foloasele ce ar putea deriva".

Definitia citata enunta 3 componente principale, care trebuie sa fie reunite cumulativ pentru existenta valabila a unei entitati:

- incheierea unui contract (pact societar),

- constituirea fondului comun, alcatuit din aporturile membrilor,

- scopul de a realiza castiguri si de a le imparti intre ei;

In completarea definitiei din art 1491 C. civ., societatea comerciala cu personalitate juridica se identifica in mod uzual, atat prin natura ei institutionala cat si prin trasaturile care o deosebesc de societatea civila.

a. Legiuitorul comercial intelege sa asigure institutionalizarea anumitor tipuri de societati comerciale, atribuindu-le explicit, in conditii determinate - personalitate juridica.

Aceasta calitate le fusese recunoscuta expres de art. 77 alin. Ultim. C. com.; art. 1. alin 2. din legea nr. 31/1990; literatura de specialitate subliniaza aceasta trasatura fundamentala: "Societatea comerciala, considerata ca organism propriu, este o fiinta juridica abstracta, rezultand dintr-un contract de societate, inzestrata cu personalitate juridica de la lege" . Initiata printr-un act juridic societatea comerciala devine, in cadrul legii nr. 31/1990 un subiect cu drepturi si obligatii, actionand in circuitul civil independent de membrii componenti; ea reprezinta, cu alte cuvinte, o dubla natura juridica imbinand indisolubil atat o latura volitionala (a asociatilor), cat si o alta institutionala (ca efect al legii).

In lumea contemporana, natura institutionala poate fi socotita precumpanitoare; doctrina subliniaza in sensul aratat ca societatile comerciale " continua sa piarda caracterul contractual, in profitul aspectului institutional - remarca face aluzie la posibilitatea organizarii de entitati unipersonale care, evident, exced cadrele firesti ale conventiei.

b. Sub al doilea aspect semnalat, societatile comerciale se individualizeaza prin specificitatea activitatii pe care, potrivit actelor constitutive, o desfasoara; desi la fel ca societate civila, urmareste realizarea de "foloase" ce se vor imparti intre membri, castigul se obtine prin efectuarea de operatii distincte diferite de cele civile. Particularismul consta in functia societatii comerciale de a indeplini fapte si acte de comert desigur, rentabile.

CLASIFICARE

Criteriile de impartire a societatilor comerciale pe specii sunt numeroase; le vom evidentia pe cele cu relevanta juridica:

a. dupa obiectul de activitate deosebim:

- societati care produc bunuri de cele care asigura distribuirea si circulatia marfurilor,

- prestate servicii (transport, reprezentare, consultanta, etc),

- executare de lucrari.

b. dupa cifra de afaceri, combinata cu numarul de angajati ai societatii, avem:

- intreprinderi mici,

- mijlocii,

- mari.

Separarea aratata prezinta interes vadit, deoarece legiuitorul instituie masuri de favoare in scopul promovarii, ocrotirii intreprinderilor mici si mijlocii;

c. dupa originea capitalului social

- care provin din tara - capital de stat sau capital privat,

- sau din strainatate, sub forma de investitii si finalitati variate.

d. pe planul dreptului

- societati comerciale cu personalitate juridica care inglobeaza formele de organizare guvernate de legea nr. 31/1990,

- societati comerciale fara personalitate juridica in care se includ cele carmuite de dispozitiile ramase in vigoare de C. com. precum asociatiile in participatie si eventual, unele asociatii infiintate de Decretul nr. 54/1990 daca reunesc conditiile comercialitatii.

Societatile comerciale cu personalitate juridica

Textul delege (legea nr. 31/1990) enumera 5 tipuri de organizare asociativa, pe care le defineste prin unele trasaturi esentiale.

1. Societatea in nume colectiv - ale carui obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata a tuturor asociatilor (art. 2. lit.a).

2. societatea de comandita simpla - ale carei obligatii sociale sunt garantate de patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditorii raspund numai pana la concurenta aportului lor (art. 2. lit. b).

3. Societati de comandita pe actiuni - al carui capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Comanditarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor (art. 2. lit. c).

4. Societatea pe actiuni - ale carei obligatii sunt garantate de patrimoniul social: actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor (art. 2 lit. d).

5. Societatea cu raspundere imitata - ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociati sunt obligati numai la plata partilor sociale (art. 2. lit. e).

Alegerea uneia dintre cele 5 forme societare specificate la art. 2 din legea nr. 31/1990 atarna in mod obisnuit de vointa concordanta a partilor; exista numai in anumite domenii restrictii, astfel; potrivit art. 16 din legea nr. 15/1990 unitatile economice de stat au fost transformate in societati pe actiuni sau cu raspundere limitata.

Bancile se pot organiza numai ca societati comerciale pe actiuni, un alt considerent demn de luat in seama este nivelul raspunderii care poate fi mai intensa sau mai restransa, pe care si-o asuma asociatii; gradul de mobilitate a capitalului social, susceptibil de transmitere lesnicioasa in societatile pe actiuni sau dimpotriva, in conditiile limitative in alte tipuri de entitati colective, precum cele in nune colectiv.

Optiunea aratata trebuie sa fie manifestata in mod corespunzator in actul constitutiv, chemat sa identifice explicit felul societatii comerciale ce ia fiinta, asa cum cere art. 3, 9, art. 32, din legea nr. 31/1990.[3]