INDICATORII DE CALCUL SI ANALIZA A PRODUCTIVITATII MUNCII IN FIRMELE DE COMERT

Indicatorii de calcul a productivitatii muncii

Productivitatea muncii este inseparabila de activitatea economica, deoarece aceasta presupune, pe de o parte, cheltuiala de munca, iar pe de alta parte, obtinerea de rezultate. In orice societate, fara cheltuiala de munca nu este posibila obtinerea de rezultate economice; munca este intotdeauna cauza, iar produsul obtinut, efectul ei.

Eficienta cu care este cheltuita munca, redata de numarul de personal, activitatea economica si cheltuielile efectuate pentru remunerarea muncii, este exprimata de indicatorii: productivitatea medie si productivitatea marginala, fiecare caracterizand o relatie particulara dintre factorul uman si volumul de activitate.

Productivitatea medie () reprezinta cifra de afaceri ( respectiv vanzarea sau productia ) obtinuta in medie de o unitate de factor uman utilizat.

= ,

unde

T -reprezinta factorul uman (dimensionat prin timpul de munca exprimat in numar de salariati,in zile sau in om-ore)

Productivitatea marginala (Wm reflecta cresterea cifrei de afaceri obtinuta cu o unitate suplimentara de factor uman utilizat. Ea este egala cu raportul dintre variatia cifrei de afaceri si variatia factorului uman:

Wm = =

Intre acesti indicatori exista urmatoarele relatii:

Daca Wm > , aceasta din urma nu poate sa creasca decat pe seama aportului unitatii aditionale de factor uman;

Daca Wm < , ultima unitate a potentialului uman are o eficienta in scadere si actioneaza in acelasi sens si asupra mediei;

Daca Wm = , productivitatea medie este maxima;

In firmele de comert productivitatea muncii se poate calcula prin doua metode:

a)      metoda directa - se refera la cantitatea sau valoarea marfurilor vandute de un lucrator in unitatea de timp;

,

unde:

W - productivitate muncii (in lei vanzari pe om-ora, om-zile etc.);

- volumul vanzarilor de marfuri;

- consumul de munca pentru realizarea vanzarilor de marfuri considerate.

b)         metoda indirecta - se refera la consumul de munca (ore sau zile de munca) necesar pentru vanzarea unei unitati cantitative sau valorice dintr-un produs.

,

unde:

t_w - productivitatea muncii exprimata prin timpul consumat pentru vanzarea unui anumit volum de vanzari (se exprima in minute sau ore productivitate realizata la 1000 lei, 100.000 lei sau 1.000.000 lei vanzari marfuri sau servicii).

In calculul productivitatii muncii in comert se ia ca activitate volumul vanzarilor care poate varia pe seama factorilor ce influenteaza volumul vanzarilor, independent de activitatea lucratorilor si pe seama cresterii preturilor. De aceea, exprimarea dinamicii productivitatii muncii si prin unii indicatori complementari volumului vanzarilor. Astfel de indicatori complemntari pot fi: numarul actelor de vanzare-cumparare realizate in medie de un lucrator in unitatea de timp, numarul salariatilor ce revin la 100.000(1 milion) de lei cifra de afaceri, profitul mediu pe salariat, valoarea medie a unei cumparaturi etc.

Caracterizarea generala a productivitatii muncii in comert se poate face pe baza nivelului vanzarilor medii (anuale si zilnice) calculate pe un salariat si pe un salariat operativ.

PE SALARIATI

			PE PERSONAL OPERATIV
			PE VANZATORI

Fig.8 Forme de calcul a productivitatii muncii

Productivitatea muncii calculata ca desfacere medie pe un lucrator operativ este intotdeauna mai mare decat nivelul productivitatii muncii pe persoana(> ) dat fiind ca numarul total de personal este mai mare decat personalul operativ.

Pot exista urmatoarele relatii intre indicatorii productivitatii muncii pe persoana () si pe personal operativ ().

. = ;

> ;

< ;

. = ;

1).Egalitatea dintre cei doi indici de crestere a productivitatii muncii evidentiaza faptul ca cele doua categorii de personal au crescut in acelasi ritm;

2).Cresterea mai rapida a productivitatii muncii pe o persoanna in raport cu productivitatea pe un lucrator operativ reprezinta corelatia optima dintre cei doi indici si reflecta o crestere a ponderii salariatilor operativi in totalul potentialului uman;

3).Cresterea mai rapida a productivitatii muncii pe un salariat operativ fata de productivitatea pe un salariat reflecta o reducere a a ponderii personalului operativ in favoarea celui administrativ si de conducere;

4).Devansarea ritmului de crestere a productivitatii zilnice a unui lucrator operativ de catre cel al productivitatii anuale semnifica o imbunatatire a gradului de utilizare a timpului de munca disponibil.

Vanzarea medie anuala reprezinta expresia de baza a eficientei muncii in comert si poate fi analizata prin prisma unor legaturi cauzale . Astfel legatura dintre timpul de munca si desfacerea medie anuala pe lucrator se prezinta sub forma:

= Z * ,

unde   

z- numarul mediu de zile lucrate;

- desfacerile medii zilnice.

Modificarea fata de plan a productivitatii muncii se explica prin:

modificarea timpului de munca exprimat in numar mediu de zile lucrate(z):

;

modificarea desfacerilor medii zilnice pe lucrator:

Productivitatea muncii inregistreaza valori diferite pe sectoare de activitate, iar in cadrul acesteia pe grupe si sortimente de marfuri. Actiunea factorului structural poate conduce la sporirea productivitatii muncii, fara ca aceasta sa insemne si o crestere a fortei de productie propriu-zise a muncii. De aceea pentru delimitarea efortului propriu pe linia cresterii productivitatii muncii este necesar sa se releve marimea si sensul influentei structurii. In acest scop se foloseste modelul:

,

unde:

- reprezinta structura timpului de munca (exprimat prin numar de lucratori operativi) pe sectoare de activitate sau grupe de marfuri;

- productivitatea muncii pe sectoare de activitate sau grupe de marfuri;

Identificarea actiunii factorului structural se poate face si prin analiza indicatorului numarul de personal operativ la 1 milion de lei desfacere pe baza relatiei:

W = ,

unde:

- reperzinta structura desfacerilor pe sectoare de activitate

- reprezinta productivitatea muncii pe sectoare de activitate expimata prin numarul de lucratori la 1 milion respectiv 10(100)mii de lei desfaceri.

Corelarea numarului de personal cu volumul activitatii comerciale

Folosirea rationala a fortei de munca, adica crearea unui raport optim intre dinamica vanzarilor si dinamica personalului din intreprinderile comerciale trebuie privite sub un dublu aspect. In primul rand influenteaza favorabil procesul circulatiei marfurilor si contribuie la indeplinirea si depasirea plaului de desfacere a marfurilor si, in al doilea rand, determina in buna masura nivelul de servire a consumatorilor. Totodata, folosirea rationala a fortei de munca exercita o influenta favorabila asupra nivelului relativ al costului desfacerilor de marfuri, care reprezinta indicatorul principal calitativ al activitatii intreprinderilor comerciale si in cadrul caruia costul cu retribuirea personalului comercial ocupa o pondere importanta.

Efectul utilizarii fortei de munca in procesul de vanzare a marfurilor se reflecta in corelatia ce exista intre volumul desfacerilor, pe de o parte , si numarul de lucratori si productivitatea muncii lor, pe de alta parte (bineinteles tinand seama de influenta diferitilor factori specifici care actioneaza asupra cererii de marfuri a populatiei). Aceasta corelatie trebuie privita in stransa legatura cu factorii intensivi si extensivi deoarece modificarea volumului desfacerilor de marfuri este expresia celor doua categorii de factori.

Sistemul de functii care reflecta dependenta volumului desfacerilor de factorii legati de forta de munca se reflecta in expresia matematica: D=N*Wa. La randul sau, desfacerea medie anuala (Wa) se prezinta ca functie de numarul zilelor lucrate (Z) si productivitatea medie zilnica (Wz), adica: Wa=Z*Wz.

Schematic, corelatiile de mai sus se prezinta ca in figura 9

Fig 9 Legatura de conditionare dintre factorii extensivi si intensivi si volumul desfacerilor de marfuri

1. Indicatorii corelarii resurselor umane cu volumul activitatii economice in conditii de rationalitate

Indicatorii corelarii resurselor umane cu volumul activitatii ecomomice se folosesc in principal la nivel microeconomic, unii dintre ei (numarul mediu de salariati si nivelul relativ al fondului de salarii) avand insa si la nivel macroeconomic o semnificatie relevanta pentru calitatea activitatii comerciale si pentru fundamentarea unor decizii de politica economica.

Numarul mediu de salariati ( ), structurat pe categorii (operativi si tehnico-administrativi), pe profesii (vanzatori, magazineri, sortatori, economisti, functionari etc.), dupa nivelul de pregatire si vechimea in profesie, este media personalului efectiv folosit in comert, in ansamblul sau, ori de o societate sau unitate comerciala in decursul unei perioade.

Ca proiectare pentru o perioada viitoare, el se stabileste ca raport intre volumul estimat al vanzarilor (V) sau al altor activitati si productivitatea muncii (W), proiectata a se obtine:

Pentru unele profesii (sefi de raioane, casieri, supraveghetori, decoratori etc.), numarul de salariati se determina in raport cu normativele proiectate pentru aceste categorii de catre societatile comerciale in functie de cerintele desfasurarii activitatii, de diviziunea muncii in unitati si de particularitatile de organizare a fiecarei unitati.

Personalul tehnico-administrativ este prevazut in organigramele de functionare ale societatilor, aprobate de consiliul de administratie.

La nivelul intregului comert, numarul de salariati se analizeaza in raport cu totalul populatiei active si cu numarul de salariati din economie, semnificatia lor fiind data de ponderea salariatilor comerciali in totalul acestor doua categorii si dinamica fata de ele.

Productivitatea muncii ( W ) evidentiata pe categoriile cuprinse in numarul de salariati, prin raportarea volumului activitatii la numarul mediu de salariati.

De exemplu, pentru activitatea de vanzare:

Ca indicator proiectat, el este o medie a normelor de activitate, pe baza carora se calculeaza numarul de salariati.

La nivel macroeconomic, productivitatea muncii in comert are o semnificatie statistica, de analiza a dinamicii ei in raport cu cea a industriei, relevand efortul de modernizare a distributiei.

Fondul de salarii ( F_S ) se evidentiaza pe componentele lui: fondul de salarii tarifar (suma salariilor de incadrare prevazute in contractul colectiv incheiat de salariati cu conducerea), fondul de salarii suplimentar (pentru sporuri legale, conditii deosebite de munca, ore peste program) si fondul de premii.

Fondul de salarii este produsul dintre numarul mediu de salariati si salariul mediu:

Aparent, fondul de salarii este un indicator de consecinta, rezultand din produsul a doi indicatori (numarul mediu de personal si salariul mediu), proiectati ca optiune a conducerii intreprinderii pentru utilizarea rationala a resurselor umane.

In realitate, el este expresia efortului facut de o intreprindere comerciala pentru asigurarea fortei de munca, reprezentand un important capitol al cheltuielilor de circulatie, iar prin raportarea lui la volumul vanzarilor, un indicator al eficientei utilizarii fortei de munca.

Salariul mediu ( se calculeaza pe categorii de personal, ca raport intre fondul de salarii si numarul mediu de salariati:

El este principalul mijloc de cointeresare a salariatilor in vederea obtinerii unor rezultate cantitative si calitative superioare in munca lor.

Pentru o perioada viitoare, marimea lui se stabileste de catre conducerea intreprinderii prin negociere cu salariatii sau cu reprezentantii acestora, inscriindu-se in contractul colectiv de munca.

Conditia cresterii lui continue este obtinerea, in activitatea fiecarui colectiv, a unei productivitati superioare ritmului sau de crestere.

Nivelul relativ al fondului de salarii sau fondul de salarii la o mie de lei vanzari (N_Fs) se obtine prin raportare fondului de salarii la volumul vanzarilor si inmultit cu o mie:

Indicatorul este un factor cu o expresiva valoare calitativa, deoarece reflecta, in dinamica sa, respectarea corelatiilor normale dintre indicatorii fortei de munca, micsorarea lui fiind o conditie a cresterii eficientei utilizarii personalului.

1. Indicatorii dinamicii fortei de munca

In stransa legatura cu asigurarea intreprinderii comerciale cu personal trebuie analizata si problema circulatiei si fluctuatiei fortei de munca sau mobilitatea fortei de munca.

Diagnosticul stabilitatii potentialului uman se afce pe baza indicatorilor circulatiei si fluctuatiei acesteia.

Circulatia reprezinta miscarea salariatilor determinata de cauze obiective, cum sunt:concedierea pentru cauze economice (somaj), pensionari, decese, incheierea unor contracte de munca cu durata determinata, plecari pentru motive personale(salarii si munca nesatisfacatoare, conflicte cu conducerea etc), plecari ca urmare a unui accident de munca si incapacitatea de munca. Totodata in intreprinderi au loc si miscari care prin natura lor nu sunt dependente de o activitate normala; este cazul celor plecati din propria initiativa, fara aprobarea conducerii intreprinderii, al celor concediati etc. Aceste plecari reprezinta fluctuatia personalului, fenomen nejustificat, cu implicatii nefavorabile asupra volumului si calitatii activitatii comerciale.

Pentru caracterizarea dinamicii personalului comercial se utilizeaza urmatorii indicatori:

Indicatorul intensitatii intrarilor, care se calculeaza ca raport intre numarul salariatilor intrati in intreprindere intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an, si numarul mediu de salariati din perioada respectiva:

Indicatorul intensitatii iesirilor, care se stabileste ca raport dintre totalul plecarilor justificate si numarul mediu de salariati:

Indicatorul fluctuatiei, stabilit ca raport intre numarul lucratorilor plecati din propria initiativa, a celor concediati pentru nerespectarea disciplinei in munca si numarul de salariati:

Indicatorul circulatiei totale, care reprezinta raportul dintre suma intrarilor si plecarilor si numarul mediu de salariati:

Pentru caracterizarea generala a stabilitatii potetialului uman se foloseste gradul de stabilitate, determinat pe baza relatiei:

Analiza in dinamica si fata de programele de activitate ale acestor coeficienti trebuie completata cu analiza motivationala a miscarii personalului comercial. Astfel, printre cauzele care genereaza miscarea personalului comercial, amintim: necesitatea apropierii de domiciliu, posibilitatea realizarii unui castig mai mare in alte ramuri, neincadrarea pe un post corespunzator pregatirii, starea de sanatate, conditiile de munca necorespunzatoare, lipsa conditiilor pentru continuarea studiilor sau pentru desfasurarea unor actiuni socio-culturale, deficiente in recrutarea si repartizarea cadrelor.

3. Indicatorii de salarizare a personalului comercial

Salariul este principalul mijloc motivational pentru lucratori.

Prin salarizarea personalului din firmele de comert se vizeaza sporirea interesului personalului in realizarea atributiilor ce le revin in cadrul firmei, cresterea calitatii serviciilor pe care le presteaza, a solicitudinii fata de cumparatori, sporirea atasamentului fata de firma, cresterea prestigiului ei.Salarizarea are la baza principiile remunerarii si sistemul introdus prin Legea nr. 14/8 februarie 1991 - Legea salarizarii. Pe baza acestora se stabilesc salariile individuale functie de forma de organizare a firmei, modul de finantare si caracterul acesteia.

In comert, salariile se negociaza prin contracte colective de munca, conventii colective si contracte individuale de munca, pe baza posibilitatilor financiare ale fiecarei societati, luandu-se in considerare salariul minim pe economia nationala precizat de guvern si a clauzele din contractele colective de munca la nivel de ramura si national.

Tot de guvern sunt precizate si modalitatile de compensare-indexare a salariilor in conditiile cresterii preturilor si tarifelor.

Sistemul de salarizare are in componenta sa urmatoarele elemente :

Sistemul tarifar de salarizare ;

Formele de salarizare ;

Sistemul de sporuri ;

Sistemul de premii .

In comert se pot aplica mai multe forme de salarizare prin care se urmareste sporirea productivitatii muncii, imbunatatire calitatii serviciilor prestate, reducerea unor consumuri specifice etc.

Principalele forme de salarizare sunt: acordul direct (individual sau colectiv), acordul progresiv, acordul indirect, salarizarea pe baza de cote procentuale din incasari, salarizarea in regie (dupa timpul lucrat si modul de indeplinire a atributiilor), alte forme de salarizare concepute si adoptate de fiecare firma de comert in parte. Cea mai mare parte din personalul operativ din firmele de comert cu amanuntul este retribuit in acord direct pe baza de tarife la 100, 1000 sau 100.000 lei vanzari de marfuri si servicii. Aceasta forma de retribuire realizeaza o legatura directa intre volumul vanzarilor si marimea veniturilor personalului.

Tarifele se pot stabili diferentiat, pe unitati comerciale si grupe de marfuri in cadrul acestora, functie de norma de desfacere si volumul programat al vanzarilor de marfuri potrivit urmatoarei relatii de calcul:

unde:

- tariful de retribuire la 100.000 lei;

- fondul de retribuire tarifar programat;

- desfacerea medie lunara programata.

Tariful de salarizare poate fi colectiv sau individual. In aceste conditii, venitul brut al unui vanzator salarizat pe baza de tarife individuale poate fi stabilit cu relatia:

unde:

- venitul lunar brut al unui vanzator;

- volumul efectiv al vanzarilor de marfuri si servicii.

La unitatile comerciale mici cat si la cele cu activitate sezoniera, salarizarea se poate face pe baza de cote procentuale din incasari.

Salarizarea in regie (functie de timpul lucrat) consta in stabilirea veniturilor in functie de salariul tarifar lunar negociat si de timpul lucrat efectiv, cu conditia indeplinirii integrale a obligatiilor cantitative si calitative ce revin postului respectiv de munca. Acest tip de salarizare se practica de obicei pentru personalul de intretinere, de paza, personalul administrativ etc..

Personalul T.E.S.A, care nu participa direct la vanzare poate fi salarizat sub forma acordului direct. Salariul in acest caz va fi stabilit in functie de marimea salariului tarifar lunar negociat si de indicele de realizarea a volumului programat al vanzarilor firmei. La aceste se poat adauga indemnizati de conducere, o serie de adaosuri, premii s.a.

Toate elementele sistemului de salarizare se negociaza periodic.

CAPITOLUL III

ANALIZA INDICATORILOR PRIVIND PRODUCTIVITATEA MUNCII LA MAGAZINUL "E.M.I." DIN CADRUL S.C. "E.M.I." S.R.L., IASI

3.1. Profilul de activitate si organizarea Societatii Comerciale "E.M.I." S.R.L.

3.1.1. Denumirea si sediu Societatii Comerciale "E.M.I." S.R.L.

Societatea E.M.I. este o societate comerciala privata infiintata in anul 1992 si inregistrata la Registul comertului sub numarul J/22/701/1992, pe o durata nelimitata. Este organizata din punct de vedere juridic ca o societate cu raspundere limitata, cu un numar de 11 asociati, fiind reprezentata de domnul Eugen Mihaiescu care are si caliatea de actionar majoritar.

Activitatea comerciala a socitatii E.M.I. se desfasoara in spatiul situat pe bulevardul Independentei, numarul 19-25, blocul B1-5, parter din Iasi, cu o suprafata utila de 480 mp, spatiu care este propretaea firmei din1996.

Strucura organizatorica operationala a societatii E.M.I. include magazinul E.M.I. din bulevardul Independentei, unde firma isi are sediu si un depozit situat pe strada "Sfantul Andrei".

Societatea are un numar de 20 de angajati cu contract de munca pe perioada nedeterminata si carte de munca, dintre acestia 14 avand calificare de lucratori comerciali

Conducerea administrativa este asigurata de domnul Eugen Mihaiescu ce are o experienta in domeniu de 30 de ani, iar compartimentul financiar contabil este condus de doamna Roxana Bolohan, economist cu 20 de ani de activitate si membra CECAR.

Societatea incheie contracte directe cu tertii, are cont la Banca Romana de Dezvoltare, beneficiaza de credite bancare, are relatii economice, financiare si juridice directe cu agentii economici din tara si cu organe ale administratiei de stat.

In timp societatea a stabilit relatii comerciale cu numerosi furnizori, un numar de 50 de firme situandu-se intre furnizorii stabili prin care se asigura volumul de marfuri oferite cumparatorilor.

Principalii furnizori ai societatii si ponderea lor in activitatea de aprovizionare a societatii sunt:

Tabel.6 Ponderea furnizorilor Societatii Comerciale "E.M.I."S.R.L.

Fig. 10 Structura furnizorilor Societatii Comerciale "E.M.I."S.R.L.

Principalii clienti sunt persoanele fizice, un procent important in volumul vanzarilor reprezentandu-l in mod constant firmele private si institutile bugetare.

Potrivit organigramei societatii si statutului societatii, dreptul de decizie in probleme ce vizeaza stabilirea necesarului de personal, repartizarea acestuia pe raioane si locuri de munca, precum si programul saptamanal si zilnic de lucru, ii revin in exclusivitate administratorului societatii. Acesta poate delega o parte din atributiile ce ii revin, altele decat cele de mai sus, temporar, angajatului cu cel mai mare rang in ierarhia societatii, prezent in societate in perioada pentru care se delega autoritatea. Acest lucru va fi adus la cunostinta salariatilor, verbal, de cel care delega autoritatea, inainte de momentul aplicarii efective.

In cadrul Societatii Comerciale E.M.I. S.R.L. se stabileste urmatoarea ierarhie functionala:

- Administratorul care este sef al intregului personal;