Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale. producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor


Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Politici de pret pe piata concurentiala


Politici de pret pe piata concurentiala




Politici de pret pe piata concurentiala

Politica de preturi s-a conturat ca un domeniu distinct al managementului. Evolutia teoriilor si politicilor in domeniul preturilor este strans legata de miscarea coceptiilor privind ansamblul cresterii economice. [1]

In acest context, unii economisti ce analizeaza formele, metodele si dimensiunile interventiei statului in economie subliniaza chiar necesitatea unei anumite planificari economice; se apreciaza, de exemplu, ca rezolvarea problemei ofertei unor resurse deficitare ce nu pot fi asigurate pe baza relatiilor pure de piata necesita o programare pe termen lung.




Pe de alta parte, exista politici care limiteaza interventia puterii publice la un numar redus de produse si politici bazate pe existenta unui sector reglementat - relativ important - si a unui sector liber sau doar simplu supravegheat.

Politicile de preturi s-au afirmat odata cu primele forme de concentrare a capitalului si au evoluat diferit, de la o tara la alta, in functie de conditiile concrete, de modalitatile si amploarea interventiei statului.

Avand in vedere faptul ca in economia de piata pretul reprezinta un important semnal de decizie, cu efecte ample asupra dinamicii productiei, prin interventia statului, in procesul de formare a preturilor se urmareste prevenirea sau atenuarea dificultatilor economice si sociale, asigurarea stabilitatii economiei si sporirea eficientei sale. In acest sens, statul foloseste o serie de metode economice si extraeconomice, administrative, in functie de care exista cel putin trei tipuri politici in domeniul preturilor:

1.Politici ce limiteaza interventia statului la un numar redus de produse[2]

Acestea urmaresc, fie sustinerea preturilor (exemplu,la produsele agricole), fie limitarea cresterii lor (la produsele de stricta necesitate si la servicile publice). In tarile cu economie de piata, interventia statului in mecanismul formarii preturilor urmareste protejarea consumatorilor si garantarea veniturilor producatorilor. In agricultura, se urmareste diminuarea influentei fluctuatiilor productiei agricole asupra producatorilor si consumatorilor. In aceasta ramura se manifesta doua aspecte: pe de o parte caracterul relativ incert al recoltelor la principalele produse, pe de alta parte inelasticitatea cererii in raport cu preturile existente. In vederea garantarii veniturilor agricultorilor, preturile stabilite de stat sunt superioare celor de echilibru, ceea ce presupune interventia puterii publice si asupra ofertei, prin crearea de productie sau de penurie. Politicile de preturi ale produselor agricole se materializeaza, in anumite perioade, in preturi de piata insotite de subventii sau credite acordate producatorilor de cereale, preturi plafon cu compensare baneasca directa a diferentei nefavorabile dintre acesta si nivelul mai scazut al preturilor de piata (in anii cu recolte mari) sau preturi plafon, practicate in conditiile stocarii surplusurilor de cereale pentru a asigura o stabilitate a preturilor.

2.Politici bazate pe existenta unui sector reglementat relativ important si a unui sector liber sau doar simplu supravegheat

Trebuie facuta distinctia dintre sector liber-sector reglementat (privind preturile) si sector privat-sector public. Sectorul in care preturile sunt reglementate nu coincide neaparat cu cel public; pot exista unele segmente ale sectorului public care sa se bucure de o libertate a preturilor mai mare decat cea a sectorului privat. Aceasta se poate explica prin raportul dintre concurenta interna si cea externa.

3.Politici ce tind sa impuna o disciplina de ansamblu a preturilor pe timp indelungat

Acestea au fost specifice economiilor cu planificare centralizata. Exista, insa, si in cadrul economiilor de piata, tari ce au practicat, pe o lunga durata o politica de control al preturilor, si, tari in care aceasta reglementare generala a preturilor a avut un caracter de lunga durata.

Realitatea este ca in economia concurentiala contemporana, formarea preturilor este influentata si de interventia statului. Acesta se adauga jocului liber al concurentei pentru a dirija nivelul productiei, al preturilor si restabilirea echilibrului pietei, cu ajutorul pretului, a impozitului indirect sau al subventiei.

Statul este interesat in dubla sa calitate de a interveni asupra preturilor. In primul rand, ca reprezentant al tuturor membrilor societatii este investit cu autoritate publica si poate lua masuri de orientare a activitatii destinate schimbului pe piata, pentru a asigura satisfactia tuturor consumatorilor, in functie de veniturile lor. In al doilea rand, pentru a putea finanta diferitele obiective cu caracter economic sau social pentru care raspunde nemijlocit prin buget, statul are nevoie de resurse.

Atat resursele, cat si cheltuielile publice sunt influentate de preturi sub incidenta impozitelor si subventiilor. Astfel, preturile nu sunt numai polul de atractie spre care converg fortele specifice ale pietei, ci si parghii economice si financiare supuse in permanenta observarii si dirijarii lor catre stat.

In conditiile economiei de piata in care propietatea si initiativa particulara detin ponderi apreciabile sau chiar predominante, statul trebuie sa foloseasca metode simple si elastice, astfel ca acestea sa nu franeze ci dimpotriva, sa incurajeze dezvoltarea activitatilor libere si diversificarea lor.

statului in formarea preturilor se infaptuieste pe cale indicativa. Acesta, folosindu-se de autoritatea sa juridica, introduce masuri prin care pune sub control nivelul si structura preturilor, relatiile dintre acestea inclusiv dinamica lor.

[3]

- inghetarea preturilor (mentinerea neschimbata pe o perioada de timp a nivelurilor preturilor);





- fixarea de limite de pret (niveluri maxime sau minime de pret);

- stabilirea unor marje de variatie a preturilor.

**

1.responsabilitatea managerilor

Pentru a fi eficiente, existenta si rationamentul politicilor trebuie sa fie pozitionate in mod adecvat in raport cu clientii. Politicile nu reprezinta doar reguli consecvente concepute pentru echipa de vanzari; ele sunt si metode de a manageria asteptarile clientilor. Daca clientii se asteapta deja ca reprezentantul de vanzari sa fie o persoana al carei obiectiv primar este sa incheie vanzarea si cu care ei negociaza afaceri care trebuie aprobate de superiorul ierarhic, o abordare noua, mai putin flexibila a reprezentantului de vanzari nu va avea o credibilitate imediata. Si, daca reprezentantul de vanzari este sursa mesajului, el va fi tinta si cel care va suporta ostilitatea pe care a generat-o.

3.monitorizarea si masurarea rezultatelor



[1] Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.25

[2] Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.26

[3] Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.27

** Marn M.,Rosiello R., "Managing price,gaining profit", Editura Harvard Business Review,2002 pag.84







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Economie


Comert
Finante banci
Merceologie


O NOUA VIZIUNE ASUPRA AJUTORULUI DE STAT Studiu de caz: Ajutor de minimis pentru dezvoltarea si modernizarea SC Beta ROMANIA SRL Bacau
Echilibrul financiar si formele sale de manifestare
CHINA - O POSIBILA PIATA PE VIITOR
Procesul de rating
PRINCIPALE FORME DE LEASING
Politica de rescont
ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEFICITUL BUGETAR
ASIGURAREA CONDITIILOR NECESARE DESFASURARI PROCESULUI DE VANZARE
Fondul de rulment (capitalul de lucru)
Necesarul de fond de rulment