MEDIUL STRATEGIC AL PROIECTELOR NATIONALE

SI INTERNATIONALE

1. Cooperarea si parteneriatul international

Caracterul multiplu al relatiilor economice internationale decurge din necesitatea rezolvarii problemelor globale cu care se confrunta omenirea.

Aceste probleme ale lumii, precum: datoriile externe, alimentatia, mediul ambiant, dar mai ales subdezvoltarea, impun solutii globale a caror transpunere in viata presupune angajarea si conlucrarea tuturor statelor din lume, coordonarea eforturilor in vederea unei actiuni eficiente.

Fata de relatiile internationale bilaterale clasice, caracterul multilateral ofera, in principiu, noi posibilitati de conlucrare reciproc avantajoase, introducand mai multa stabilitate in relatiile dintre state si mai ales, reducerea considerabila a riscurilor confruntarilor.

Astfel, se pune problema raportului dintre caracterul multilateral si cel bilateral, sunt ele antagonice, sau dimpotriva, se conditioneaza reciproc ?

Practica de pana acum a relatiilor economice internationale arata ca raspunsul la aceasta intrebare depinde de masura in care in relatiile dintre state se respecta principiile dreptului international.

Daca raportul se bazeaza pe cooperare, in adevaratul sens al cuvantului, pe respectarea independentei si suveranitatii nationale a statelor, caracterul multiplu conduce la egalitatea tratamentelor partenerilor, ofera sanse egale de dezvoltare fiecarui stat. In aceste conditii nu se pierde identitatea nationala, nu determina, in mod automat, aparitia unor formatiuni politice de genul "comunitatii globale" - dupa viziunea politologului francez J.F. Revel. Un caracter multilateral, astfel conceput este chemat sa asigure exercitarea deplina a drepturilor suverane ale fiecarui stat, printre care si acela de a subscrie si la relatii bilaterale.

De altfel, relatiile bilaterale, axate pe acelasi principiu, constituie fundamentul dezvoltarii unor relatii multilaterale, intr-adevar, stadiul caracterului multilateral presupune existenta prealabila a unui climat de incredere reciproca in relatiile bilaterale. Astfel, se poate vorbi despre o compatibilitate intre caracterul multilateral si cel bilateral, despre interdependenta profitabila pentru toate statele lumii atata timp cat principiile dreptului international sunt respectate cu strictete.

Cooperarea economica internationala reprezinta cea mai moderna si cea mai echitabila forma a schimbului reciproc de activitati economice dintre state.

Amploarea deosebita pe care o cunoaste cooperarea economica in perioada postbelica se explica printr-un sir de factori, printre care mentionam:

dezvoltarea fortelor de productie, a diviziunii mondiale a muncii si a specializarii internationale in productie, in conditiile revolutiei tehnico-stiintifice. Toate acestea au determinat o crestere considerabila a interdependentelor pe plan economic si, ca urmare, o tendinta de apropiere a diversilor producatori la scara internationala;

cresterea rolului organizatiilor internationale in viata economica si politica internationala. Astfel se creeaza cadrul institutional adecvat pentru dezvoltarea cooperarii multilaterale.

Raportata la fluxurile economice internationale "clasice" cooperarea internationala prezinta o serie de trasaturi care o particularizeaza in cadrul circuitului economic mondial si anume:

1. Cooperarea si comertul international se suprapun.

Prin intermediul actiunilor de cooperare, schimbul reciproc de activitati dintre diversi agenti economici nu se mai limiteaza la sfera comerciala, la acte de cumparare-vanzare, ci se extind asupra unor domenii esentiale ale vietii economice. Deci, cooperarea economica internationala reprezinta un complex de fluxuri, cum ar fi: de investitii, de cunostinte tehnice, de produse.

Spre deosebire de comertul international, care a avut si inca mai are, in anumite situatii, un caracter discriminatoriu, cooperarea economica internationala, prin natura sa, exclude inechitatea in relatiile dintre state.

3. Daca investitiile externe de capital au condus, in anumite situatii, la incalcarea independentei si suveranitatii nationale a unora dintre statele lumii, cooperarea economica internationala, dimpotriva, presupune respectarea tuturor principiilor dreptului international.

4. Cooperarea internationala, prin continutul sau, introduce un element de continuitate in relatiile dintre tari, de stabilitate in relatiile economice internationale. Se creeaza, astfel, conditii pentru limitarea influentei negative a factorilor conjuncturali, pentru cresterea importantei factorului constient.

5. Bazata pe avantajul reciproc, pe un tratament discriminatoriu, pentru toti partenerii, indiferent de oranduirea sociala sau de gradul de dezvoltare economica, cooperarea internationala contribuie la lichidarea decalajelor existente astazi in lume.

6. Pe masura ce se dezvolta, cooperarea economica internationala nu se substituie fluxurilor existente, ci contribuie la dezvoltarea lor.

Cooperarea si parteneriatul international se bazeaza pe urmatoarele principii:

a)      complementaritatea colaborarii internationale cu programele nationale;

b)      abordarea colaborarii internationale in cadrul de cooperare internationala cu cel mai mare impact asupra economiei nationale;

c)      existenta unui avantaj stiintific, tehnologic, economic sau comercial reciproc si comensurabil;

d)     integrarea in retele performante nationale, pe plan european si international;

e)      atragerea unor resurse de cercetare-dezvoltare externe si valorificarea externa a rezultatelor nationale, inclusiv in tarile in curs de dezvoltare.

Scopul principal al activitatilor de cooperare si parteneriat international, precum si al masurilor de sprijin, este acela de a integra comunitatea romaneasca in comunitatea internationala si in primul rand europeana prin:

cresterea nivelului de excelenta;

armonizarea tendintelor nationale de dezvoltare a potentialului stiintific, tehnologic de productie si servicii cu tendintele inregistrate pe plan international;

cresterea eficientei si eficacitatii activitatilor de cercetare-dezvoltare si inovare, productie si servicii prin insusirea unor tehnici moderne in managementul proiectelor internationale.

Principalele obiective ale cooperarilor si parteneriatelor internationale sunt:

a)      intarirea capacitatii nationale de cercetare-dezvoltare productie si servicii si cresterea eficientei utilizarii potentialului stiintific si tehnologic si a aplicabilitatii rezultatelor obtinute;

b)      obtinerea excelentei stiintifice si tehnologice pe plan national, in contextul globalizarii;

c)      realizarea unor contributii semnificative in indeplinirea unor obiective de politica specifica, in anumite sectoare ale economiei nationale in domeniul politicii externe;

d)     stimularea participarii specialistilor straini in programele nationale de cercetare-dezvoltare, productie si servicii;

e)      cresterea nivelului educational si a nivelului de trai national;

f)       stimularea participarii specialistilor din Romania in programe internationale.

Principalele obiective strategice ale cooperarilor si parteneriatelor internationale sunt:

a)      promovarea cooperarii intre intreprinderi si organizatii in cadrul unor parteneriate realizate la nivel european si euro-atlantic, cu scopul de a obtine beneficii semnificative pentru participanti;

b)      formarea si desfasurarea de practici in conformitate cu reglementarile in vigoare in domeniul drepturilor de proprietate intelectuala si industriala;

c)      facilitarea accesului la centre de cercetare de prestigiu si la centre de cercetare din intreprinderi cu realizari stiintifice si tehnologice de prestigiu, in scopul obtinerii unor cunostinte de nivel stiintific si tehnologic mondial sau european si utilizarea acestora in proiecte de interes national;

d)     stabilizarea si intarirea potentialului national la nivel international;

e)      instituirea unor concepte moderne de organizare si management in productie, servicii, cercetare-dezvoltare, inovare si integrarea acestora in economia de piata.

Proiectele internationale, conditie de existenta in cadrul sistemului economic concurential globalizat

Globalizarea economica este rezultatul a doi factori diferiti, dar complementari:

- reducerea costului transporturilor si a comunicatiilor;

- liberalizarea fluxurilor de capital, bunuri, servicii si a fortei de munca.

La o limita, o economie globala va fi economia in care nu vor mai exista distante. La cealalta limita, globalizarea economica inseamna renuntarea la orice bariera vamala.

Aceste caracteristici demonstreaza ca economia mondiala este inca departe de atingerea unui nivel suficient de globalizare.

Globalizarea economica este privita de catre unii ca o amenintare in timp ce altii vad in acest proces o oportunitate de dezvoltare si crestere economica. Cu toate acestea, globalizarea economica reprezinta pentru orice economie o forta de neoprit.

Societatile economice din diverse sectoare se asociaza sub diferite forme pentru a reuni capacitatile de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, capacitatile de productie sau desfacere si servicii in scopul obtinerii unor beneficii maximale. Ca urmare, are loc reunirea diverselor societati care activeaza in aceleasi sectoare sau sectoare adiacente, in consortii de cercetare, productie, servicii pentru realizarea unor proiecte majore care sa rezolve problematici caracteristice de interes comun, dar care rezolva si interese locale sau nationale. Rezolvarea tematicilor corespunzatoare datorita complexitatii tehnice si financiare nu poate fi realizata de fiecare companie in parte. Numai asa se poate face concurentei in sistemul economic globalizat.

Beneficiile obtinute contribuie la cresterea economica a societatilor consortiului, tarilor din care fac parte societatile respective sau a uniunilor statale corespunzatoare. Totodata are loc o crestere a bunastarii oamenilor care fac parte din asocierile respective.

In acest context, se contureaza faptul ca nici un stat, oricat de puternic este, nu mai poate sustine de unul singur competitia tehnologica. Rezulta eforturile de integrare, de constituire a unor uniuni statale din toate punctele de vedere, precum Uniunea Europeana, Asia-Pacific, NATO, Andean Community, CACM, Caricom, Mercosur, Nafta etc.

Accentul se pune pe elaborarea si implementarea strategiilor coerente de dezvoltare, de planificare si organizare in termeni de proiect. Are loc o dezvoltare pe proiecte bine definite prin crearea de consortii internationale in care managementul proiectelor transformat in managementul prin proiecte este fundamental.

Pentru desfasurarea activitatilor de organizare si planificare a proiectelor internationale se va tine cont de sistemul organizatiilor guvernamentale internationale, distributia geografica a organizatiilor partenere consortiului cu caracteristicile lor politice si cultural-educative, cat si de structura companiilor internationale cu specificatiile economico-financiare respective. Trebuie avuta in vedere obtinerea de eficienta economica cu profituri maximale pentru membrii consortiului in conditiile respectarii normelor si legilor nationale si internationale.

Succesul economic este influentat de cresterea valorii adaugate, prin cercetare stiintifica utilizand tehnologia managementului in competitia globalizata. In acest caz, succesul in mediul economic depinde de formarea echipelor transnationale in cadrul carora sunt depasite barierele de timp, spatiu, cele culturale sau lingvistice. Performanta unei organizatii nu se mai masoara doar dupa soliditatea organizatiei, ci si dupa gradul de adaptabilitate al organizatiei la proiecte. Viitorul va apartine organizatiei centrate pe proiecte care nu mai este compusa din departamente ce lucreaza pe diferite segmente ale unui proiect, ci proiectul este cel care impune structurarea pe departamente.

Dezvoltarea productiei si sustinerea produselor industriale, economice, bancare, sociale se face printr-un grup de companii in cadrul consortiului unui proiect, fiecare dintre aceste companii fiind performanta in realizarea unor anumite sarcini alocate ei in cadrul consortiului, utilizand sursele proprii. Prin concentrarea afacerii totale in cadrul consortiului, fiecare companie din cadrul consortiului devine mai competitiva pe domeniul ei de activitate.

Supravietuirea unei asemenea companii depinde de capacitatea si eficienta ei de a colabora la afacerea respectiva in cadrul consortiului. Competitivitatea consortiului industrial este data de capacitatea acestuia de a actiona rapid la oportunitatile si schimbarile rapide impuse de economic globalizata. Scopurile de micsorare a timpului de raspuns la cerintele pietei cu un cost scazut de fabricare si crestere a beneficiului pot fi atinse doar prin proiecte de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica internationale.

Ca urmare, participarea la proiecte in cadrul programelor internationale este o conditie de existenta a unei natiuni in cadrul sistemului economic concurential globalizat. Aceasta participare trebuie sa fie facuta prin dezvoltarea, adaptarea si implementarea proiectelor nationale in cadrul programelor internationale cu incadrarea in tematicile corespunzatoare internationale si rezolvarea unor probleme nationale.

La elaborarea si desfasurarea proiectelor nationale si internationale trebuie sa se tina cont de mediul strategic al proiectelor nationale si internationale.