Inflatia si somajul - teste grila

Inflatia si somajul

Daca preturile in economie au crescut de 3 ori in perioada 1996-1997, rata inflatiei a fost de :

300% ;

200%;

100%;

400% ;

500%.

Daca rata inflatiei a fost de 15% in anul 2003, indicele preturilor bunurilor de consum a fost de:

122,33%;

115%;

85%;

55,66%;

125.33%;

Cea mai relevanta masura a inflatiei este:

indicele preturilor bunurilor de consum;

indicele preturilor bunurilor determinat pe baza PIB;

indicele preturilor bunurilor determinat pe baza PNB;

toate variantele de mai sus;

nici una din variantele de mai sus.

Care dintre masurile enumerate nu fac parte din categoria masurilor de  diminuare si control al inflatiei:

echilibrarea balantei de plati externe;

« inghetarea » salariilor si a preturilor;

echilibrarea bugetului de stat;

indexarea salariilor si a pensiilor;

introducerea si dezvoltarea productiei noilor bunuri si servicii.

Somajul involuntar este determinat de:

existenta unei cereri mai mari decat oferta de forta de munca;

existenta unei oferte mai mari decat cererea de forta de munca;

existenta egalitatii intre cererea si oferta de forta de munca;

lipsa de dorinta a indivizilor de a se incadra in munca;

stabilirea unui salariu la un nivel mai mic decat nivelul de echilibru.

Evaluarea somajului se poate asigura prin determinarea:

ratei inflatiei;

dezechilibrului dintre productie si consum;

dezechilibrului dintre oferta de munca si cererea de locuri de munca;

unor indicatori absoluti si relativi;

vitezei de rotatie a banilor.

In general, o persoana care a ajuns in situatia de somer datorita recesiunii economice poate fi incadrata in somajul:

tehnologic;

ciclic;

structural;

voluntar;

sezonier.

Costul somajului la nivelul persoanelor si grupurilor de persoane afectate cuprinde:

numai aspecte economice;

preponderent aspecte morale;

doar aspecte psihologice, comportamentale;

aspecte de natura economica, etica, social-culturala etc;

aspecte privind doar posibilitatile personale de consum.

Tintele de restructurare a economiei pe activitati, forme de proprietate, teritoriu s.a., formeaza cauza esentiala pentru somajul:

tehnologic;

sezonier;

structural;

voluntar;

ciclic.

In Romania somajul are caracteristici specifice determinate de faptul ca:

este cercetat dintr-o perspectiva metodologica pluricriteriala;

este cauzat de complexitatea tranzitiei la economia de piata concurential-functionala;

este generat doar de disponibilizarea muncii in contextul retehnologizarii;

se manifesta indeosebi sub forma somajului voluntar;

se inregistreaza in special ca somaj natural.

Inflatia poate fi sesizata prin:

cresterea puterii de cumparare a banilor;

cresterea mai lenta a masei monetare fata de puterea de cumparare a acesteia;

cresterea mai lenta a salariului nominal fata de salariul real;

cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor;

corespondenta dintre cantitatea de bani in circulatie si cantitatea de bunuri supuse vanzarii.

Inflatia se manifesta atunci cand:

masa monetara scade, iar oferta de bunuri economice creste;

cresterea masei monetare este mai rapida decat cresterea ofertei de bunuri economice;

scaderea masei monetare este mai rapida fata de scaderea ofertei de bunuri economice;

masa monetara este constanta, iar oferta de bunuri economice creste;

masa monetara se reduce, iar oferta de bunuri economice este constanta.

Intre indicele general al preturilor si indicele puterii de cumparare a banilor exista o relatie:

directa;

inversa;

liniara;

exponentiala;

de egalitate.

Cea mai relevanta expresie a inflatiei are in vedere:

deflatorul produsului intern brut;

deflatorul consumului individual;

indicele preturilor de consum;

numai indicele preturilor marfurilor alimentare de consum;

numai indicele preturilor marfurilor nealimentare de consum.

Inflatia se manifesta:

numai in economiile dezvoltate;

numai in economiile in tranzitie;

in economiile in care masa monetara corespunde cu volumul bunurilor si serviciilor;

in proportii diferite in economiile tuturor tarilor;

in economiile in care indicele general al preturilor este subunitar.

Nu este cauza a inflatiei:

cresterea excesiva a creditului;

acoperirea deficitelor bugetare si ale balantei de plati externe;

cresterea mai lenta a salariului real decat a productivitatii muncii;

scaderea productiei de bunuri si servicii;

cresterea mai lenta a productiei de bunuri si servicii fata de masa monetara.

Costul unitar al fortei de munca se reduce daca:

salariul real creste mai rapid decat productivitatea muncii;

salariul real ramane constant, iar productivitatea muncii se reduce;

dinamica salariului real este devansata de dinamica productivitatii muncii;

atat salariul real, cat si productivitatea muncii raman constante;

salariul real se reduce mai putin decat scaderea productivitatii muncii.

Spirala inflationista se refera la urmatoarea succesiune cauzala:

cresterea preturilor – reducerea puterii de cumparare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum;

cresterea mai lenta a salariilor fata de cresterea preturilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de consum;

cresterea mai lenta a masei monetare fata de cresterea preturilor – reducerea puterii de cumparare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri si servicii;

cresterea salariilor – cresterea preturilor – revendicari salariale – noua crestere a preturilor;

cresterea salariilor – cresterea costurilor cu forta de munca – concedieri – cresterea somajului.

Dezechilibrul inflationist este cu atat mai semnificativ cu cat:

oferta de bunuri este mai elastica in raport cu preturile si cu veniturile;

eficienta factorilor de productie este mai ridicata;

progresul tehnico-stiintific este mai rapid;

elasticitatea ofertei de bunuri in raport cu preturile si cu veniturile este mai redusa;

reactia de adaptare a ofertei la cerere este mai rapida.

Inflatia de import este cu atat mai mare cu cat:

ponderea bunurilor importate este mai redusa, iar elasticitatea cererii in raport cu preturile bunurilor importate este mai ridicata;

ponderea bunurilor importate si elasticitatea cererii in raport cu preturile bunurilor importate sunt mai reduse;

ponderea bunurilor importate este mai mare, iar elasticitatea cererii in raport cu preturile bunurilor importate este mai redusa;

ponderea bunurilor importate si elasticitatea cererii in raport cu preturile bunurilor importate sunt mai mari;

firmele consumatoare ale bunurilor de import sunt mai dispuse sa suporte cresterile preturilor externe pe seama profiturilor.

O economie are o evolutie pozitiva atunci cand:

produsul intern brut se reduce, iar masa monetara creste;

produsul intern brut se reduce in pas cu masa monetara;

produsul intern brut creste mai lent decat masa monetara;

produsul intern brut creste in pas cu masa monetara;

produsul intern brut este constant, iar masa monetara creste.

Inflatia are efecte negative asupra:

agentilor economici care-si convertesc disponibilitatile banesti in valute stabile;

debitorilor;

agentilor economici cu venituri indexate la inflatie;

agentilor economici care iau masuri pentru a contracara instabilitatea preturilor;

agentilor economici care au venituri mici si fixe.

Ca urmare a cresterii inflatiei:

debitorii pierd, iar creditorii castiga;

atat debitorii, cat si creditorii pierd;

debitorii castiga, iar creditorii pierd;

atat debitorii, cat si creditorii castiga;

agentii cu venituri fixe castiga, iar agentii cu venituri indexate pierd.

Intre masurile de protectie impotriva inflatiei nu se include:

indexarea pensiilor;

cresterea dobanzilor la depozitele bancare;

compensatiile pentru unele categorii ale populatiei;

indexarea salariilor;

inghetarea preturilor.

Intre masurile anti-inflationiste nu se include:

cresterea dobanzilor la credite;

inghetarea salariilor;

cresterea masei monetare;

reducerea deficitului bugetului de stat;

reducerea deficitului balantei de plati externe.

Nu este masura anti-inflationista:

cresterea productivitatii muncii in scopul maririi ofertei de bunuri;

introducerea unor noi bunuri in productie;

adaptarea volumului si structurii ofertei la cerere;

expansiunea creditului;

cresterea impozitelor si reducerea cheltuielilor bugetare.

Somajul se refera la:

un dezechilibru economic, cererea de munca fiind mai mare decat oferta;

un deficit de forta de munca;

o stare pozitiva a economiei;

neasigurarea locurilor de munca pentru o parte din populatia activa disponibila;

satisfacerea cererilor de angajare, indiferent daca solicitantii au sau nu un loc de munca.

Somajul apare atunci cand:

cererea este mai mare decat oferta pe piata muncii;

cererea este mai mica decat oferta pe piata muncii;

cererea este egala cu oferta pe piata muncii;

exista exces de cerere pe piata muncii;

piata muncii este in echilibru.

Elevii si studentii in varsta de munca si apti de munca nu se iau in considerare in calculul somajului deoarece:

nu au timp pentru a munci;

beneficiaza de burse;

primesc bani de la familiile lor;

nu intra in populatia activa disponibila;

nu reprezinta resurse de munca.

Rata somajului se calculeaza ca raport intre:

populatia ocupata si populatia activa;

populatia ocupata si populatia totala;

populatia activa si populatia totala;

numarul somerilor si populatia totala;

numarul somerilor si populatia activa.

Intensitatea somajului se refera la:

distinctia dintre somaj total si somaj partial;

durata somajului;

structura somajului pe varste, calificari si domenii de activitate;

distinctia somaj ciclic – somaj structural – somaj tehnologic;

migratia internationala a populatiei.

Din perspectiva pietei muncii, modificarea structurii economiei pe activitati se reflecta in:

somajul ciclic;

somajul structural;

somajul tehnologic;

cresterea ofertei de forta de munca;

cresterea resurselor de forta de munca.

Din perspectiva pietei muncii, progresul tehnologic se reflecta in:

somajul ciclic;

somajul structural;

somajul tehnologic;

cresterea ofertei de forta de munca;

cresterea resurselor de forta de munca.

Daca piata muncii este in echilibru, atunci:

nu exista somaj;

nu exista somaj involuntar;

nu exista somaj voluntar;

populatia ocupata este egala cu populatia activa;

populatia ocupata este mai mare decat populatia activa.

Perceptia ca salariile sunt prea mici determina:

somaj involuntar;

somaj voluntar;

cresterea ofertei de forta de munca;

reducerea cererii de forta de munca;

reducerea ofertei excedentare de forta de munca.

Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determina:

cresterea cererii de forta de munca;

reducerea cererii de forta de munca;

diminuarea somajului;

cresterea populatiei ocupate in raport cu populatia activa;

reducerea ofertei de forta de munca.

Insuficienta cererii de bunuri si servicii determina:

cresterea somajului;

reducerea somajului;

cresterea excesului de cerere pe piata muncii;

reducerea excesului de oferta pe piata muncii;

diminuarea dezechilibrelor pe piata muncii.

Nu este o politica de diminuare a efectelor somajului:

venitul minim garantat;

pregatirea si calificarea fortei de munca;

stimularea dezvoltarii economico-sociale;

devansarea cresterii productivitatii muncii de cresterea salariului real;

adoptarea unor programe cu timp redus de munca si atipice .

Somajul creste daca:

se adopta forme noi de angajare in timp partial sau cu orar atipic;

investitiile cresc;

statul acorda facilitati pentru crearea de noi intreprinderi;

economia este in recesiune;

exportul creste.