Importanta macroeconomica a pietelor de capital

Importanta macroeconomica a pietelor de capital

Toate tarile cu economie de piata consolidata acorda atentie pietelor de capital. Capitalizarea pietei variaza de la 76% din PIB in SUA, 89% din PIB in Marca Britanie si 65% din PIB in Japonia pana la 17% din PI B in cazul Spaniei, 19% din PIB in Germania sau 27% din PIB in Franta, in tarile cu un grad relativ mai mic de capitalizare a pietei, economiile populatiei sunt indreptate in proportie mai mare spre depunerile bancare: 65% din PIB in Germania, 74% in cazul Frantei, 98% in cazul Spaniei. Japonia este o exceptie din cauza unui exces de lichiditati economisite de populatie; depunerile populatiei in banci in 1992 reprezentau 277% din PIB, iar capitalizarea pietei de capital 65% din PIB. In mod similar, un rol mare al bancilor in preluarea economiilor po­pulatiei spre a fi convertite in investitii reale, productive, intalnim in Suedia unde depunerile bancare reprezinta 112% din PIB; rolul pietelor de capital in convertirea economiilor populatiei in inves­titii productive este mai mic (31% din PIB).

Intr-o forma sau alta, majoritatea tarilor lumii cu econo­mic de piata emergenta au o piata de capital organizata, pornind de la piete recunoscute ca puternice, precum Singapore (cu rating AAA) sau Taiwan (AA+) pana Ia Uzbekistan sau Zimbabwe, Kenya si Ghana (fara rating).

Viitoarea competitie la scara globala si progresul tehnolo­gic vor forta bursele sa-si rationalizeze activitatea, sa devina mult mai practice, sa-si intensifice coordonarea si cooperarea cu alte burse, evoluand treptat spre burse unice la nivel de tara, burse unice la nivel de regiune continentala sau grupare regionala si, eventual, o singura bursa mondiala asa cum incearca sa sugereze americanii dand exemplu NYSE si piata Nasdaq a caror infrastruc­tura ar putea asigura tranzitia catre un astfel de stadiu.

Tabelul nr.

Marimea pietelor de actiuni de capital in tarile dezvoltate ale lumii in 1992

Sursa: UNCTAD, Statistical Pocket Book, 1994

Tabelul nr.

Marimea pietelor de capital a tarilor cu economie emergenta

Nota: Cifrele sunt rotunjite la un miliard; 0 inseamna mai putin de o jumatate de miliard dolari.

Rating valutar suveran pe termen lung la 3 septembrie 1997.

Rating de tara suverana la 3 septembrie 1997.

Include 28,6 miliarde de dolari actiuni listate la New York Stock Exchange (SUA).

Produs National Brut.

IFC Global Index (International Financial Corporation este filiala a Bancii Mondiale).

Sursa: Union Bank of Switerland Economic Research, New Horizon Economies, 4^th Quarter 1997.

Pietele de capital sunt organizatii foarte complexe si ele au evoluat pana acum pe cel putin doua cai: fie s-au specializat pe anumite categorii de tranzactii pe masura ce au aparut noi categorii de instrumente financiare, cum este cazul burselor de valori din Chicago, fie pe introducerea de noi mecanisme de tranzactii pentru a crea, pe langa pietele bursiere traditionale cu licitatii, piete extrabursiere cu dealeri-formatori de piata, cu tranzactii incheiate prin buna intelegere, sisteme electronice de tranzactionare s.a.m.d.

Majoritatea burselor traditionale au cautat sa se adapteze noilor conditii de concurenta, s-au modernizat, si-au liberalizat reglementarile si au cautat sa inglobeze in activitatea lor noile categorii de instrumente financiare si sa atraga noile categorii de clienti. Pe ansamblul pietelor de capital consolidate, se tranzactioneaza trei mari categorii de titluri de valori, doua categorii numite titluri clasice de valori, adica actiuni de capital si obligatiuni (incluzand toate titlurile debitoare asimilate), la care se adauga instrumentele finan­ciare derivate. Tranzactionarea actiunilor de capital, reprezinta cvasitotalitatea tranzactiilor la marile burse de capital ale lumii. La bursa de la Tokyo, 72% din valoare tranzactiilor se efectueaza cu actiuni de capital.

Tabelul nr.

Structura tranzactiilor la bursa de valori din Tokyo

Sursa: Tokyo Stock Exchange, Fact Book 1995

In aparenta, primii beneficiari dintre participantii la tranzactiile de capital sunt dealerii si alti formatori de piata care profita de infrastructura pietelor de capital pentru a atrage fondurile de bani ale investitorilor de capital financiar. Acestia din urma cumpara si vand actiuni. Mai sunt insa firmele care isi inscriu actiunile pe lista burselor pentru tranzactionare. Daca piata asigura actiunilor un grad mare de lichiditate, firmele pot atrage direct capital de la investitori la costuri mai scazute prin emiterea de noi actiuni de capital. Fara trecerea banilor disponibili din sfera de intermediere a pietelor de capital in economia reala, in proiecte de investitii productive, bursele (si pietele similare) nu isi ating scopul final si au o contributie slaba la economia tarilor lumii. Ele nu creeaza valoare adaugata (decat serviciul de intermediere estimat, de regula, la sub o miime din produsul intern brut in tarile cu piete consolidate), banii nu trec decat dintr-o avere particulara in alta avere particulara, fara vreo contributie la cresterea produsului intern brut al tarii. De altfel, tranzactiile bursiere pe pietele secundare de capital (tranzactionarea titlurilor deja emise) nu sunt incluse in PIB pentru ca ele nu reprezinta valoare adaugata, deci, nici un fel de productie noua.