Cererea agregata si oferta agregata. Echilibrul economic

Cererea agregata si oferta agregata. Echilibrul economic

Intr-o economie de piata moderna, deschisa spre exterior, comportamentele agentilor economici se concretizeaza, in ultima instanta, sub forma cererii agregate (globale, totale) si ofertei agregate (globale, totale).

Cererea agregata (globala) reprezinta totalitatea cerintelor solvabile (adica care au capacitate de plata) de bunuri si servicii produse intr-o economie, intr-o perioada de timp si la un nivel mediu general al preturilor acestora. Structura cererii agregate cuprinde urmatoarele elemente:

cheltuieli pentru achizitionarea de bunuri si servicii, efectuate de catre populatie (menaje);

venituri alocate si cheltuite de intreprinderi (firme) pentru investitiile brute;

achizitiile guvernamentale de bunuri de consum si bunuri investitionale, pe seama veniturilor bugetare;

cheltuielile (in valuta) agentilor economici straini pentru a importa dintr-o tara, respectiv pentru a plati exporturile acelei tari.

Marimea cererii agregate este influentata de nivelul general al preturilor, care este o marime ponderata a preturilor tuturor bunurilor materiale si serviciilor produse intr-o economie. Daca nivelul general al preturilor creste (considerand ca ceilalti factori nu se modifica), puterea de cumparare a banilor scade, astfel ca se va putea cumpara o cantitate mai mica de bunuri si servicii cu un venit nominal dat, adica va avea loc o reducere a cererii agregate. De asemenea, cresterea nivelului general al preturilor dintr-o economie va conduce spre o scumpire a bunurilor si serviciilor produse pe plan intern, comparativ cu cele straine. Ca urmare, consumatorii interni vor avea tendinta sa cumpere mai putine bunuri economice autohtone, ele fiind relativ mai scumpe fata de cele straine, cu efecte asupra cresterii importurilor si scaderii exporturilor de astfel de bunuri. Totodata, sporirea nivelului general al preturilor va avea ca rezultat si reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru achizitionarea de bunuri de consum si bunuri investitionale.

In concluzie, o crestere generalizata a preturilor in economie va avea ca rezultat reducerea cererii agregate, prin reducerea tuturor componentelor acesteia. Invers, scaderea nivelului general al preturilor va genera o extindere a cererii agregate.

Considerand, insa, ca nivelul general al preturilor ramane relativ constant pe o anumita perioada de timp, atunci cererea agregata variaza in raport cu actiunea unor factori care poarta denumirea de conditiile cererii agregate, precum:

anticiparile consumatorilor si investitorilor cu privire la evolutia starii economice in ansamblul ei. Anticiparile optimiste vor determina populatia sa cumpere o cantitate mai mare de bunuri, in special de folosinta indelungata, iar intreprinzatorii sa sporeasca investitiile, deoarece creste gradul de certitudine privind eficienta acestora, ceea ce va insemna cresterea cererii agregate. Anticiparile pesimiste vor conduce la cresterea incertitudinilor consumatorilor finali, fapt ce se va reflacta in reducerea cererii agregate, adica a cheltuielilor pentru bunuri de consum si de capital;

natura politicilor guvernamentale care, daca urmaresc cresterea cheltuielilor pentru investitii, reducerea fiscalitatii sau sporirea masei monetare, au ca efect cresterea cererii agregate, iar daca stimuleaza cresterea ratei dobanzii sau a fiscalitatii, au ca efect reducerea cererii agregate;

starea generala a economiei mondiale care, daca se afla intr-o perioada de boom economic, va determina cresterea exporturilor din economia nationala, crescand cererea agregata, iar daca se afla intr-o perioada de criza, partenerii de afaceri straini vor importa mai putin, scazand astfel cererea agregata.

Oferta agregata cuprinde ansamblul bunurilor si serviciilor oferite pe piata nationala de catre toti agentii economici autohtoni si straini. Altfel spus, oferta agregata reprezinta productia totala interna de bunuri economice, la care se adauga oferta strainatatii (importurile).

Cel mai important factor de influentare a ofertei agregate este nivelul general al preturilor care, dupa cum stim, se afla intr-o relatie direct proportionala cu marimea acesteia. Acest lucru este valabil, insa, daca nivelul preturilor se refera la bunurile marfare care constituie oferta agregata, fara a avea legatura cu costul acestora. Modificarea nivelului general al preturilor se reflecta in oferta agregata si prin intermediul costurilor cu factorii de productie achizitionati. Astfel, o crestere a acestor costuri poate determina o reducere a ofertei, iar o scadere a lor, marirea ofertei agregate.

Considerand nivelul general al preturilor ca fiind relativ constant, oferta agregata poate fi influentata si de alti factori, numiti conditii ale ofertei, precum:

productivitatea factorilor de productie care, daca sporeste, va antrena, pe langa o reducere a costului mediu, si cresterea volumului productiei si, deci, a ofertei agregate. O scadere a acestei productivitati va conduce, insa, la cresterea costului mediu si reducerea productiei pe unitatea de factor consumat si, deci, a ofertei agregate;

volumul factorilor de productie utilizati care poate spori oferta agregata, atunci cand oferta lor creste, si poate reduce oferta agregata, atunci cand oferta lor pe piata se diminueaza.

Echilibrul economic reprezinta starea spre care tinde fiecare tip de piata in parte si piata nationala in ansamblul ei, in sensul egalizarii cererii cu oferta sau al existentei unor asemenea diferente dintre ele care sa nu genereze dificultati economice si sociale grave. Echilibrul economic poate fi general sau partial (al unui domeniu sau piete). Echilibrul economic general reprezinta o situatie spre care tind pietele interdependente, caracterizata prin inexistenta excesului de cerere sau de oferta.

Daca echilibrul economic general are in vedere interdependenta pietelor, cel partial se refera la un domeniu considerat teoretic izolat pentru a putea fi studiat. Echilibrul economic partial se refera la tendinta spre echilibru a cererii cu oferta pe o anumita piata, astfel: echilibrul pe piata bunurilor materiale si serviciilor se realizeaza cand cererea agregata

(C_ag = D + E_x) este egala cu oferta agregata de bunuri

(O_ag = Y + H). Deci: D + E_x = Y + H sau

C + I + E_x = C + S + H

adica   I + E_x = S + H, sau E_x - H = S - I,

unde:
"H" - import;
"Ex" - export;
"D" - cerere interna;
"Y" - oferta interna;
"C" - cererea si oferta de bunuri de consum;
"I" - cererea de bunuri de investitii;
"S" - oferta de economii.

Deci, conditia de echilibru pe aceasta piata este ca diferenta dintre export si import sa fie egala cu diferenta dintre economii si investitii, luandu-se in considerare si relatiile economice ale tarii respective cu exteriorul.

Conditia de echilibru pe piata monetara este ca cererea de moneda (C_m) sa fie egala cu oferta de moneda (O_m):

C_m = O_m

Cererea reala de moneda depinde de volumul global al tranzactiilor pe piata (Q) si nivelul general al preturilor (P):

C_m = Q x P

Oferta reala de moneda depinde de masa monetara (M) in circulatie si de viteza de rotatie a banilor (v):

Om = M x v

Deci, conditia teoretica a echilibrului pe piata monetara este Q x P = M x v.

Echilibrul pe piata muncii se realizeaza cand cererea de munca este egala cu oferta de munca: C_L = O_L.

Echilibrul valutar se realizeaza cand platile valutare (V_p) ale unei tari sunt egale cu incasarile ei valutare (V_i): V_p = V_i.

Conditiile de mai sus apartin numai unor modele teoretice ale echilibrului economic. In realitate, starea de echilibru este numai intamplatoare sau momentana, in timp ce, datorita dinamicii economiei, dezechilibrele sunt permenente. Exista dezechilibre normale sau dorite si dezechilibre anormale sau nedorite. De exemplu, este bine ca piata sa fie plina de marfuri deci oferta, in anumite limite, sa fie mai mare decat cererea, adica sa se afle, cum spun economistii, in dezechilibrul starii de presiune. Dar nu este bine ca veniturile agentilor sa nu aiba acoperire in oferta pietei. Cererea mai mare decat oferta este o situatie de absorbtie a pietei, un dezechilibru anormal. Cum peste anumite limite dezechilibrele au consecinte negative pentru agentii economici si populatie, fiecare agent economic, dar si puterea publica, tinde in activitate sa depaseasca sau sa previna starile de dezechilibru.