CEREREA PE PIATA SERVICIILOR

CEREREA PE PIATA SERVICIILOR

1. Nevoia sociala si cererea de servicii

Nevoia sociala este un prim factor care determina aparitia cererii. Desi este factorul determinant, cererea poate evolua sau nu in acelasi sens si in aceeasi masura in care evolueaza nevoia sociala, si aceasta deoarece, de regula, se afla sub nivelul nevoii sociale, fiind limitata atat de posibilitatile consumatorului (veniturile acestuia), cat si de posibilitatile producatorului (caracterul limitat al resurselor de care dispune acesta la un moment dat). Partea nevoii sociale care poate fi satisfacuta la un moment dat pe piata formeaza nevoia sociala solvabila.

Nevoia sociala poate fi satisfacuta si in afara pietei, direct din productie proprie sau prin retribuirea in natura, cazuri in care nu contribuie la formarea cererii. In cazul nevoii sociale de servicii, spre deosebire de bunuri, lucrul acesta este mult mai pregnant. Cererea poate fi definita ca dorinta de a intra in posesia unui produs (bun sau serviciu) la care se adauga posibilitatea si disponibilitatea de a plati pretul cerut pentru acesta.

Definitia data subliniaza trei conditii importante de existenta a cererii de servicii:

P      disponibilitatea de a cumpara serviciul respectiv;

P      existenta dorintei consumatorului de a consuma intr-o anumita cantitate un serviciu;

P      posibilitatea de a achizitiona serviciul respectiv, data in principal de solvabilitatea consumatorului.

In cazul nevoii sociale de servicii, sunt frecvente situatiile in care un consumator desi doreste un serviciu si este solvabil (are posibilitatea de a-l cumpara) in functie de traditii, abilitati, preferinte sau pasiuni poate opta, de exemplu, pentru servicii domestice sau self-service. In acest caz, el nu contribuie la formarea cererii de servicii.

2. Abordari teoretice privind comportamentul consumatorului de servicii

Consumatorul, ca orice agent economic, desfasoara un proces logic de decizie avand ca obiectiv obtinerea unui maxim de avantaje pornind de la resursele de care dispune.

Se presupune ca agentii economici consumatori sunt rationali, avand ca obiectiv maximizarea satisfactiei ca urmare a consumului de bunuri si servicii si, in plus, sunt perfect informati asupra preturilor produselor de consum (bunuri sau servicii). In aceste conditii, o etapa fundamentala in determinarea si analiza cererii de servicii si a raporturilor pe piata este identificarea unei modalitati de exprimare a satisfactiei, a utilitatii.

Prin utilitatea unui bun economic se intelege capacitatea unui bun de a satisface o nevoie.In teoria economica se intalnesc doua abordari referitoare la notiunea de utilitate: teoria utilitatii cardinale si teoria utilitatii ordinale.

Teoria utilitatii cardinale

Adeptii acestei teorii considera ca utilitatea deriva din capacitatea obiectiva (proprietati fizice, biologice, estetice etc.) a bunurilor economice de a satisface o nevoie. De asemenea, se considera ca utilitatea poate fi masurata, adica fiecarui bun ii poate fi asociat un numar cardinal (de exemplu unui kilogram de cartofi ii corespund 25 utili - unitatea de masura a utilitatii), iar toate unitatile identice dintr-un bun au aceeasi utilitate. In aceste conditii, determinarea utilitatii totale (satisfactia data de consumul unei cantitati determinate dintr-un bun, de ex. 3 mere) se obtine inmultind utilitatea individuala a bunului (satisfactia data de consumul unui mar) cu numarul de bunuri consumate.

Determinarea functiei de utilitate pentru un produs pornind de la ipoteza utilitatii cardinale a intampinat dificultati majore. O astfel de dificultate apare ca o consecinta a faptului ca este imposibil de elaborat o ierarhizare cardinala a utilitatii in cazul cand utilitatea unui produs depinde oricat de putin de cea a altor produse. De exemplu, presupunand cunoscute functiile de utilitate pentru servi­ciile de cazare U_c(q_c) de alimentatie U_a(q_a) si de agrement U_l(q_l) este imposibil sau, in cel mai bun caz, deosebit de dificil de construit o functie masurabila (cardinala) de utilitate generalizata pentru serviciul de hotelarie U(q_c,q_a ,q_l) si aceasta deoarece, datorita interdependentei utilitatilor, avem:

U(q_c ,q_a ,q_l) ¹ U_c(q_c) + U_a(q_a) + U_l(q_l)

Neajunsurile si dificultatile teoriei utilitatii cardinale pot fi depasite daca se porneste de la teoria ordinala a preferintelor consumatorului. Pornind de la acestea, Pareto a formulat in termeni de curbe de indiferenta teoria ordinala a utilitatii.

Teoria utilitatii ordinale

Reprezentantii acestei teorii considera ca utilitatea are caracter subiectiv, diferind pentru acelasi bun, de la o persoana la alta si chiar la aceeasi persoana in momente diferite de timp in functie de intensitatea nevoii de satisfacut (de exemplu un sandwich ii aduce prin consum o satisfactie mai mare unei persoane atunci cand este flamanda decat atunci cand este satula).

Conform acestei teorii, consumatorul poate doar sa realizeze o ordonare a bunurilor dupa preferinta (de exemplu prefera sa consume un sejur intr-o statiune montana in locul unui sejur pe litoral) fara a putea fi capabil de a preciza cu exactitate care este diferenta de satisfactie pe care i-o aduc prin consum cantitatile egale din cele doua bunuri.

Ce se intampla insa daca consumul dintr-un produs creste? Psihologul german Gossen a emis in 1843 ipoteza ca suplimentul de utilitate furnizat de cantitati crescatoare dintr-un bun evolueaza descrescator pana la a deveni nul in punctul de satietate. Aceasta ipoteza a fost reluata de neoclasici in formularea ipotezei descresterii utilitatii marginale.

Alaturi de conceptele de utilitate economica totala si individuala, adeptii teoriei neoclasice introduc un concept nou, acela de utilitate marginala, pe care o definesc ca fiind sporul de satisfactie obtinut prin consumarea unei doze suplimentare dintr-un bun sau satisfactia resimtita prin consumul ultimei unitati dintr-un bun.

unde : U_T - utilitate totala; u_i - utilitate individuala; U_M - utilitate marginala; x - cantitate (doza) consumata dintr-un bun sau serviciu

Utilitate

u₂

fig.2

Utilitatea economica individuala in gandirea clasica (fig.1)

si in gandirea neoclasica (fig.2)

Utilitatea marginala scade cu fiecare doza consumata, la saturatie devenind nula. Aceasta se explica prin faptul ca prin consumul unei doze, intensitatea nevoii de satisfacut scade, astfel ca o noua doza se adreseaza unei nevoi de o intensitate mai mica (legea utilitatii marginale descrescande a lui Gossen).

Functia de utilitate ordinala asociaza un indicator de satisfactie sau de utilitate diferitelor cantitati de produse consumate de consumatorul rational. Ansamblul combinatiilor care permit obtinerea aceluiasi nivel de satisfactie formeaza o asa numita curba de indiferenta. O familie de curbe de indiferenta constituie o reprezentare (descriere) a satisfactiei consumatorului pentru diferite combinatii de cantitati in produsele care formeaza 'cosul' sau.

Observatii:

Utilitatea totala este crescatoare pe masura consumarii mai multor unitati din bunul X, atata timp cat utilitatea marginala este pozitiva.

Utilitatea totala este maxima cand utilitatea marginala este nula.

Utilitatea totala este descrescatoare atata timp cat utilitatea marginala este negativa.

Utilitatea marginala este descrescatoare cu fiecare unitate de bun consumata in plus.

Figura 3 Reprezentarea grafica a corelatiei dintre utilitatea totala si utilitatea marginala

Constrangerea bugetara

Un consumator rational cauta - in limita venitului de care dispune - sa achizitioneze acele cantitati de bunuri care prin consum ii aduc maximum de satisfactie. Pentru reprezentarea grafica a tuturor combinatiile de bunuri care pot fi achizitionate cu venitul disponibil se utilizeaza linia (dreapta) bugetului.

Ecuatia dreptei bugetului are forma:

V = x ∙ p_x + y ∙ p_y

unde: V - venitul (bugetul) consumatorului

x, y - cantitatea din bunul x, respectiv din bunul y

p_x, p_y - pretul unitar al bunului x, respectiv al bunului y

Figura 4 Harta curbelor de indiferenta

A, B - combinatii de bunuri X si Y care ii aduc consumatorului aceeasi satisfactie;

C - combinatie de bunuri X si Y care ii aduce consumatorului o satisfactie mai mare in raport cu combinatiile A si B.

Echilibrul consumatorului

Un consumator se afla in situatia de echilibru atunci cand o anumita structura a consumului ii asigura maximum de satisfactie (utilitate) respectand in acelasi timp restrictiile bugetare.

Grafic, echilibrul consumatorului este atins in punctul in care una dintre curbele de indiferenta este tangenta la dreapta bugetului.

Figura 6. Reprezentarea grafica a echilibrului consumatorului

In fine, este de subliniat faptul ca, in gandirea neoclasica, schimbarea raportului cerere-oferta si trecerea pe pozitia deter­minanta a ofertei a generat schimbarea fundamentala a conceptiei privind dezvoltarea economica. Neoclasicii afirma ca stimularea cererii reprezinta cheia cresterii ofertei si a eficientizarii alocarii resurselor. In ceea ce priveste rolul statului ca actor (agent) economic, neoclasicii considera ca acesta trebuia sa fie neutru, economia tinzand sa se autostabilizeze asigurandu-se echilibrul general.

Forme de manifestare cererii de servicii

Datorita ariei deosebit de mari de cuprindere a diversitatii, dinamismului, mobilitatii si, nu in ultimul rand, a complexitatii cererii de servicii aceasta poate fi intalnita intr-o diversitate de forme de manifestare.

Din multitudinea criteriilor ce reprezinta perspective din care poate fi privita cererea de servicii amintim urmatoarele:

. Din punct de vedere al solvabilitatii:

P      Cerere efectiva, care se manifesta pe piata si care poate fi satisfacuta (sunt indeplinite conditiile de existenta a ofertei pentru serviciul cerut si de solvabilitate a cumparatorului);

P      Cerere potentiala, reprezentata de nevoile reale care nu pot fi satisfacute datorita incapacitatii unuia dintre (sau a amandurora) agentii economici, producator si respectiv consumator, de a asigura producerea si/sau achizitionarea si consumul (fie producatorul nu este capabil sa asigure serviciul cerut, fie cumparatorul este insolvabil).

. Din punct de vedere al modului de manifestare in timp:

P      Cerere curenta, este specifica serviciilor cu necesitate sporita pentru una sau mai multe categorii de consumatori (serviciile de asistenta sociala pentru persoanele cu handicap, serviciile de transport pentru navetisti etc.);

P      Cerere sezoniera, apare cu o anumita periodicitate deter­minata de periodicitatea nevoii sau a posibilitatii de consum (servicii turistice de litoral, de transport pe cablu in statiunile de schi etc.);

P      Cerere ocazionala (rara), se manifesta numai in anumite conditii determinate de ocazii sau evenimente cu caracter de exceptie pentru consumator (anumite servicii de asistenta juridica pentru persoane fizice).

. Din punct de vedere al gradului de corelare cu oferta:

P      Cerere satisfacuta, este partea nevoii solvabile care, in momentul manifestarii pe piata intalneste oferta echivalenta structurii sale;

P      Cerere nesatisfacuta, este partea nevoii sociale pentru care in momentul manifestarii sale pe piata nu gaseste o oferta echivalenta. Identificarea cererii nesatisfacute este deosebit de utila in fundamentarea deciziei producatorului deoarece ea va ramane pe piata o perioada de timp (aparitia ofertei echivalente) sau va dispare (reorientarea consu­matorului spre alte servicii).

. Din punct de vedere al trendului:

P      Cerere constanta, se mentine relativ neschimbata pe o perioada de timp mai indelungata (unele servicii pentru intreprinderi);

P      Cerere descrescatoare, apare in cazul serviciilor ale caror caracteristici au devenit inferioare celor concurente sau noilor servicii care satisfac aceleasi nevoi, dar la un nivel superior;

P      Cerere crescatoare, este cea in care actiunea factorilor determinanti are ca rezultat sporirea proportiilor dimensionale.

4. Factorii cererii de servicii

Studiul factorilor cererii de servicii constituie o etapa deosebit de importanta in evaluarea cantitativa si calitativa a acesteia, reprezentand in acelasi timp o modalitate de fundamentare a productiei si a politicilor de piata ale producatorilor (ofertanti lor) de servicii.

4.1. Elasticitatea - o masura a rolului si intensitatii factorilor cererii de servicii

In vederea facilitarii modului de evidentiere a locului si rolului diversilor factorilor (determinanti) asupra cererii de servicii vom utiliza ca masura elasticitatea cererii in functie de principalii sai factori determinanti atat generali, cat si specifici.

In teoria economica, conceptul de elasticitate a fost introdus tocmai pentru a masura variatia cererii ca urmare a modificarii venitului sau a pretului. In ceea ce ne priveste vom utiliza conceptul de elasticitate atat pentru a evidentia influenta venitului si a pretului asupra cererii de servicii, precum si a preturilor altor bunuri sau servicii pentru a identifica tipurile relatiilor dintre un anumit serviciu si alte servicii sau bunuri.

Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea pretului sau a altor factori (conditii) ai cererii. Se determina cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii (E) care arata gradul, fractiunea sau procentul modificarii cererii in functie de schimbarea pretului sau a altui factor al cererii. Elasticitatea cererii de servicii in raport cu unul din factorii determinanti exprima cu cate procente se modifica aceasta atunci cand factorul respectiv se modifica cu un procent.

De exemplu, daca (Q_TR) reprezinta cererea pentru servicii de transport rutier:

Q_TR = f_q(P_TR,V, P₁, .., P_n , G, t)

in care: Q_TR - cererea de servicii pentru transportul rutier;

P_TR - tariful practicat pentru serviciile de transport rutier;

V - veniturile consumatorilor;

P_1, ., P_n - nivelul tarifelor practicate la alte categorii de servicii;

G - gusturile (preferintele) consumatorilor;

t - factorul timp.

atunci elasticitatea acesteia in raport cu tariful practicat (P_TR) este:

^EQ_TR/ P_TR ⁼

sau:

^EQ_TR/ P_TR ^{= ,} V = ct., P₁ , .., P_n = ct., G = ct.

Similar,

^EQ_TR/ V ^{= ,} P_TR = ct., P₁ , .., P_n = ct., G = ct.

reprezinta elasticitatea cererii de servicii de transport rutier in raport cu veniturile consumatorului. In functie de rezultatul obtinut, aceasta desemneaza un:

- serviciu normal ^EQ_TR/ V >

- serviciu inferior ^EQ_TR/ V <

In fine, in raport cu tarifele (preturile) altor servicii, elasticitatea incrucisata se estimeaza cu ajutorul coeficientului de elasticitate:

^EQ_TR/ P_p = ^, P_TR = ct., P₁ , .., P_k-1, P_k+1, P_n = ct.; G = ct.

evidentiaza existenta unor relatii de:

- complementaritate ^EQ_TR/ P_p < 0;

- indiferenta ^EQ_TR/ P_p = 0;

- substitutie (concurenta) ^EQ_TR/ P_p >

4.2. Factori generali ai cererii de servicii

Factorii generali ai cererii de servicii sunt urmatorii:

q     tarifele practicate;

q     veniturile consumatorului;

q     preturile/tarifele produselor substituibile;

q     preturile/tarifele produselor complementare;

q     preferintele consumatorului;

q     factorul timp.

tarifele practicate

In general, in cazul unui consumator rational, cererea pentru un serviciu este o functie descrescatoare de tarif. Astfel, in conditiile in care toti ceilalti factori sunt constanti, o crestere a tarifului determina reducerea cererii, iar scaderea acestuia cresterea cererii. Aceste modificari depind insa esential de nivelul initial al tarifului si de elasticitatea in acel punct a cererii in raport cu tariful, generand efecte economice diferite.

veniturile consumatorului

Veniturile consumatorilor constituie un al doilea factor important in evaluarea cererii de servicii. In functie de evolutia cererii, determinata de modificarea venitului consumatorului, serviciile se clasifica in:

P      servicii normale, daca cererea evolueaza in aceeasi directie cu venitul (cresterea venitului determina cresterea cererii, iar scaderea venitului determina scaderea cererii), in conditiile in care toti ceilalti factori luati in calcul raman constanti;

P      servicii inferioare, daca cererea evolueaza in sens contrar venitului consumatorului (cresterea de venit determina reducerea cererii, si invers).

preturile/tarifele produselor substituibile

Produsele (servicii sau bunuri) substituibile au o influenta importanta asupra formarii cererii de servicii. Serviciile substituibile sunt acele servicii care, in anumite limite, se pot inlocui unele cu altele, avand caracteristici si utilitati similare. Dupa gradul de substituibilitate, serviciile pot fi:

P      perfect substituibile, utilitatea inlocuitorilor este aproximativ egala cu utilitatea serviciului inlocuit;

P      partial substituibile, substituirea este posibila numai intr-o anumita proportie.

Sigur, sunt servicii evident substituibile unui serviciu dat, ca de exemplu serviciile de transport rutier in raport cu cele de transport feroviar sau serviciile de cazare oferite de pensiuni sau moteluri in raport cu cele oferite de intreprinderile hoteliere de categorii comparabile. Ceea ce este mai greu de observat direct este masura in care consumatorul este dispus sa aleaga, si in ce conditii, un serviciu substituibil in locul celui de care beneficia la un moment dat.

O modalitate de identificare a influentelor modificarii tarifului unui serviciu substituibil asupra cererii unui serviciu dat este determinarea si analiza elasticitatii cererii serviciului respectiv in raport cu tarifele altor servicii. Doua servicii (produse in general) sunt in relatie de substitutie daca o modificare a tarifului unuia dintre ele determina o modificare in acelasi sens a cererii pentru celalalt serviciu.

preturile/tarifele produselor complementare

Ca si in cazul produselor substituibile, produsele comple­mentare au influenta lor asupra nivelului si evolutiei cererii pentru un serviciu (produs, in general). Doua produse sunt complementare daca o modificare a pretului unuia determina o modificare in sens contrar a cererii pentru celalalt.

Serviciile complementare se caracterizeaza prin faptul ca nu-si pot manifesta utilitatea decat impreuna cu altele. In functie de gradul de complementaritate, serviciile pot fi:

P      strict complementare, in cazul in care gradul de comple­mentaritate este apropiat de 1;

P      partial complementare, atunci cand gradul de comple­mentaritate este diferit de 1.

Pentru servicii, identificarea relatiei de complementaritate cu alte servicii sau bunuri poate fi evidenta sau nu. De exemplu, de regula, serviciile de cazare in hoteluri sunt insotite de servicii de restauratie (alimentatie publica). Cresterea preturilor (tarifelor) acestora duce la reducerea cererii si pentru celelalte servicii. Daca luam legatura dintre cererea pentru servicii de cazare si serviciile de transport vom intalni atat relatii de indiferenta (cazul unui hotel situat pe plaja), cat si relatii de complementaritate. Pentru determinarea efectiva a tipului relatiei se utilizeaza, de asemenea, coeficientul de utilitate.

preferintele consumatorului

Spre deosebire de ceilalti factori, preferintele consumatorilor sunt mult mai stabile in timp astfel incat, odata identificate, pot servi la evaluarea cererii pentru servicii pe perioade mai lungi de timp.

Preferintele consumatorului evidentiaza anumite aspecte calita­tive care influenteaza cererea de servicii. Ele, practic, particu­larizeaza cererea nuantand serviciile cerute. Pe de alta parte, preferintele consumatorilor pot constitui criterii de segmentare a ofertei producatorilor de servicii. In analizele cantitative, preferintele consumatorilor stau la baza determinarii curbelor de indiferenta, care, impreuna cu restrictiile bugetelor acestora permit evaluarea cantitativa a cererii de servicii.

factorul timp

Cererea solvabila pentru un produs (bun sau serviciu) se formeaza, de regula, la momentul de timp curent (atunci cand cumparatorul este dispus sa-l cumpere). Spre deosebire de bunuri, serviciile se consuma chiar in momentul producerii lor. Aceasta caracteristica ar putea duce la concluzia ca factorul timp joaca un rol minor in raportul cerere-oferta. Totusi, in masura in care producerea unui serviciu presupune pregatirea anterioara a unor conditii este necesara luarea in calcul si a factorului timp deoarece intereseaza in primul rand cererea ce se va manifesta in momentul in care producatorul va fi capabil sa ofere (sa produca) serviciul sau serviciile sale, si nu cea care se manifesta atunci cand conditiile de productie a serviciului nu sunt indeplinite.

4. Factorii specifici cererii diverselor categorii de servicii

Serviciile constituie un sector deosebit de vast si de complex. Din aceasta cauza, pe langa tratarea globala (generala) a cererii de servicii si a factorilor sai fundamentali, este necesara sublinierea anumitor factori care influenteaza principalele categorii de servicii, si anume:

P      serviciile prestate in special pentru populatie;

P      serviciile prestate in special pentru intreprinderi;

P      serviciile internationale

Factori specifici cererii de servicii a populatiei

Cererea de servicii a populatiei este influentata de o serie de factori specifici, printre care:

factorii demografici

Structura populatiei pe sexe si varste are influente semnificative asupra structurii si dinamicii cererii de servicii a populatiei. Astfel, cererea pentru serviciile de invatamant si sanatate depinde puternic de structura pe varste a populatiei, cu atat mai mult cu cat distributia populatiei pe grupe de varsta nu este constanta. De exemplu, cererea pentru serviciile de invatamant primar in anul 2004 depinde de natalitatea din anii 1997-1998. Cererea de servicii de sanatate si asistenta sociala depinde puternic de dinamica si numarul populatiei de varsta a treia.

De asemenea, cererea de servicii a populatiei este influentata si de repartitia pe zone a populatiei atat din punct de vedere numeric, cat si al structurii acesteia pe sexe. Cresterea volumului populatiei feminine angajate duce la dezvoltarea serviciilor domestice. In fine, cresterea duratei medii de viata determina sporirea volumului cererii pentru serviciile turistice, de loisir etc.

factorii socio-culturali

Apartenenta la un mediu cultural dominat de obiceiuri, traditii si mentalitati are influente substantiale asupra cererii de servicii. Pe de alta parte, dezvoltarea mijloacelor si cailor de comunicatii duc continuu la largirea orizonturi lor culturale, la cresterea si diversificarea aspiratiilor consumatorilor de servicii. Schimbarile sociale, urbanismul, cresterea complexitatii vietii conduc, de asemenea, la diversificarea continua a cererii de servicii incepand de la serviciile de transport, invatamant, sanatate, pana la servicii de comunicatii, consultanta juridica, consultanta financiara sau prelucrarea informatiilor .

raportul timp liber - venituri

Din punct de vedere al acestui raport intalnim, in principal, urmatoarele situatii:

C       Venituri mari si timp liber limitat. Este o populatie formata in principal din angajati de varsta medie, dar si din randul celor tineri care isi dedica timpul in special profesiei. Este categoria consumatoare de servicii, determinand o cerere destul de ridicata si diversificata de servicii.

C       Venituri mari si timp liber. Este o categorie de populatie mai restransa decat prima, dar care contribuie intr-o masura importanta la formarea cererii pentru servicii turistice, de loisir, de restauratie etc.

C       Venituri mici. Acestia formeaza o categorie de consumatori. care, de multe ori, sunt tentati sa renunte la o parte din servicii sau sa le substituie. Ei participa insa cel putin la formarea cererii pentru servicii de prima necesitate.

self-service

Un factor care devine din ce in ce mai important in formarea si evolutia cererii de servicii este factorul self-service. Daca pana nu demult o serie de servicii erau inlocuite de munca domestica, in primul rand datorita nivelului scazut al veniturilor unei parti a populatiei, astazi are loc o adevarata expansiune a concurentei pe care self-service-ul o face unei largi categorii de servicii pentru populatie.

Asistam, in ultima vreme, la dezvoltarea alternativei self-service, nu ca o necesitate determinata de reducerea veniturilor, ci ca o modalitate de concretizare pe de o parte a pasiunilor si talentelor unei bune parti a populatiei, iar pe de alta parte a nevoii de a contrabalansa activitatile stresante si in buna parte sedentare si birocratice care caracterizeaza sau insotesc majoritatea profesiilor actuale.

De subliniat faptul ca, industriile producatoare de bunuri (in buna parte semifabricate) a contribuit si contribuie prin oferta lor la intensitatea concurentei dintre servicii si self-service.

Factorii specifici cererii de servicii a intreprinderilor

Vom analiza factorii specifici cererii de servicii pentru intre­prinderi pornind de la cele doua componente fundamentale ale mediului intreprinderii: mediul intern (aflat sub controlul factorilor manageriali) si mediul extern, structurat la randul sau in macromediu, micromediul operativ si micromediul industriei specifice intreprinderii.

Evolutiile structurale interne

Cresterea complexitatii mediului intern este determinata de cresterea complexitatii tehnologiilor utilizate si a flexibilitatii acestora.

Astfel, daca in prima parte a secolului XX s-a trecut treptat de la munca fizica (aportul resursei umane fiind preponderent in realizarea productiei) la mecanizarea proceselor de munca, cea de-a doua jumatate a secolului XX a fost concretizata de o evolutie din ce in ce mai rapida si mai ascendenta a tehnologiilor, trecerea de la mecanizare si automatizare la cibernetizarea proceselor de productie realizandu-se doar pe parcursul catorva decenii. Mai mult, astazi asistam la o generalizare a utilizarii relatiilor si sistemelor bazate pe inteligenta artificiala in realizarea productiei, unele din consecintele acestui proces fiind reducerea drastica a volumului resursei umane implicate direct in procesele de productie, insotita insa de o crestere a cererii (nevoii) de servicii de gestiune a productiei si logistice.

Complexitatea si dinamica mediului extern

Cresterea complexitatii mediului extern al intreprinderii se manifesta atat la nivel macromediu, cat si la nivel micromediu. Daca la nivel macromediu ultimii ani au adus o oarecare stabilitate, la nivel micromediu, dinamicile sunt mult mai puternice.

Daca micromediul operativ inregistreaza o evolutie complexa si uneori contradictorie in mediul de manifestare a concurentei, celelalte componente fiind relativ stabile, micromediul industriei specifice intreprinderii este deosebit de complex si dinamic. Se modifica continuu forta clientilor si forta furnizorilor ca elementele din avalul si respectiv amontele intreprinderii de servicii, creste pericolul produselor si/sau serviciilor substituibile, se modifica barierele de intrare pe piata. In aceste conditii, cererea intreprinderilor pentru servicii de afaceri capata o pondere tot mai mare in totalul serviciilor, permanentizandu-se.

Factorii specifici cererii de servicii internationale

Principalii factori ai cererii de servicii internationale prezentati in literatura de specialitate sunt:

Cresterea veniturilor si modificarea cheltuielilor de consum ale populatiei

Cresterea veniturilor si modificarea cheltuielilor de consum ale populatiei are repercusiuni directe si puternice asupra cererii de servicii internationale. Nevoia pentru astfel de servicii, datorita modificarii preferintelor si a stilului de viata al diverselor categorii de consu­matori, a inregistrat o crestere semnificativa incepand cu ultimul deceniu al secolului trecut. In masura in care, cresterea 'nevoii' de servicii este sustinuta de cresterea veniturilor, modificarile structurale ale cererii sunt semnificative, influentand atat serviciile cu care se afla in relatie de substitutie (turism international - turism intern), cat si in relatie de complementaritate (turism international - asigurari internationale).

Dezvoltarea si liberalizarea comertului cu bunuri

Cresterea si liberalizarea comertului cu bunuri atrage dupa sine dezvoltarea serviciilor complementare (service, transport, asigurari, intermediere financiara, servicii bancare etc.).

Evolutia progresului stiintific si tehnic

Evolutia ascendenta a progresului stiintific si tehnic conduce pe de o parte la cresterea activitatilor legate de transferul international de tehnologie, servicii de inginerie, informatica, iar pe de alta parte la dezvoltarea serviciilor de protectie a informatiilor.

Expansiunea activitatii companiilor multinationale

Expansiunea activitatii companiilor multinationale si trans­nationale are ca prim efect, chiar inainte ca expansiunea propriu-zisa sa aiba loc, cresterea cererii pentru servicii de studiere a pietelor. De asemenea, procesele de expansiune, precum si functionarea companiilor multinationale si transnationale determina cresterea cererii pentru servicii de telecomunicatii, de transport, a serviciilor bancare, precum si a unei game largi de servicii de piata destinate angajatilor lor.