Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
» Axele strategiei de dezvoltare durabila- Eficenta Economica


Axele strategiei de dezvoltare durabila- Eficenta Economica


Axele strategiei de dezvoltare durabila- Eficenta Economica

Adaptarea activitatilor economice

Care sunt schimbarile ce trebuie facute pentru a adapta activitatile economice la exigentele dezvoltari durabile?

In prezent discutam din ce in ce mai mult de adaptarea activitatilor economice la conditiile mediului, ca spatiu integrator care indeplineste cel putin trei functii principale:

furnizarea materiilor prime si energiei,



preluare a deseurilor rezultate din activitatile economice (prelevare - prelucrare - consum)

asigurarea conditiilor generale necesare oricarei activitati umane.

Dat fiind faptul ca resursele esentiale pentru activitatile economice (petrol, carbune, etc.) se afla intr-un stoc insuficient sustinerii unei dezvoltari nelimitate a activitatilor economice, dar si faptului ca perpetuarea unor activitati poluatoare poate compromite insasi existenta vietii pe pamant (efectul de sera, reducerea stratului de ozon, etc.), se impune cu imperativitate ca intreprinderile sa raspunda acestor pericole si riscuri si sa isi modifice consumurile si tehnologiile astfel incat sa se asigure o durabilitate a activitatilor desfasurate.

Vorbim astfel de o capacitate de adaptare a intreprinderii la capacitatea de suport a mediului si de un grad de constientizare a intreprinderilor privind necesitatea inscrierii lor pe traiectoria unei dezvoltari durabile.

Lista aspectelor care trebuie analizate pentru protectia mediului, este complexa si cuprinde acele elementele care tin de activitatea economica, si care ce  pot influenta starea mediului natural precum:

Inlocuirea materiilor prime folosite, a energiei,

reducerea volumului materiei prime necesare, a consumului de energie, a volumului de apa consumat, reducerea deseurilor generate

minimizarea ambalajelor necesare si folosirea amabalajelor biodegradabile,

optimizarea costurilor de transport,

ameliorarea eficientei energetice a cladirilor.,

Capacitatea de adaptare la modificarile mediului de afaceri reprezinta o caracteristica de baza pe care intreprinderea trebuie sa o aiba pentru a putea rezista si pentru a se dezvolta pe anumite piete. Adaptarea survine adesea ca un raspuns la cerintele consumatorilor, la progresul tehnologic, la actiunile concurentilor s.a.m.d.

Toate sectoarele de activitate trebuie structurate pentru a putea fi mereu pregatite sa inteleaga evolutiile majore, sau sa anticipeze situatiile susceptibile sa puna in pericol chiar existenta activitatii respective. Prin urmare e foarte importanta si dezvoltarea capacitatii de adaptare la noi conditii.

Sa ne imaginam ca maine problema nu va fi cresterea necontrolata a pretului energiei ci dificultatile in aprovizionare. Ce vor face intreprinderile? Este necesara adoptarea unei strategii de prevenire, de intelegere a mediului organizational, a spatiului in care se desfasoara activitatile.

Cand si in ce conditii trebuie oprita productia?

Dezvoltarea durabila determina o abordare diferita a dezvoltarii economice. Este vorba de pozitionarea intreprinderii intr‑o dinamica care prin modul de functionare, prin organizare, alegerea tehnologiilor, materialelor, materiilor prime, ambalajelor, si a tipurilor de energie folosite, prin modul de aprovizionare cu energie sau cu apa, asigura din ce in ce mai multa eficacitate si creaza o legatura durabila intre eficacitatea economica si mediu.

Este foarte important sa se reanalizeze obiectivele intreprinderilor, scopul lor, serviciile acestora, trebuie sa se creeze o valoare adaugata utilizand cat mai putine resurse, sa fie inventate tehnologii mai eficiente in diferite domenii. Este deasemenea important sa se puna accent pe evolutie, pe factorul uman ce trebuie mobilizat pentru a determina schimbarea in scopul dezvoltarii durabile.

Prima dintre toate aceste abordari, si cea mai directa, este legata de reanalizarea utilitatii serviciului prestat sau a produsului fabricat.

Desi poate parea provocatoare, aceasta intrebare apare uneori.

Este foarte posibil ca o companie sa-si desfasoare activitatea pe o piata incompatibila, din toate punctele de vedere, cu ideea de dezvoltare durabila. In acest caz, know‑how‑ul asociat activitatii sale poate fi mai util in alte sectoare de activitate, sau in alte ramuri de productie. Este deci necesar sa existe mereu o strategie "de veghe" pentru a cunoaste evolutia, oportunitatile de repozitionare a know‑how‑ului "clasic" in inovatii s.a.

Sunt si cazuri in care, din considerente de sanatate sau de poluare a mediului, trebuie neaparat stopata fabricarea unui anumit produs, cum a fost cazul cu DDT-ul sau placile de azbociment.

La nivelul ONU a fost conceput Sistemul de Monitorizare Globala a Mediului Inconjurator si Monitorizarea Dezvoltarii. Rolul acestui sistem este de a obtine informatii corecte si complete despre natura si intensitatea presiunilor care se exercita asupra principalilor factori de mediu, precum si asupra factorului uman - vizand aici societatea in ansamblul sau. Acest sistem este foarte util in analizarea situatiilor care impun stoparea fabricarii unui produs sau incetarea unei activitati, precum si pentru a obtine solutii eficiente si, atunci cand e nevoie, rapide, pentru remedierea problemelor create de situatiile de acest gen.

Strategii preventive de protejare a mediului

A. Dezvoltarea conceptului de prevenire

Gradul de intelegere al problemelor de mediu in sectorul industrial a crescut in principal datorita intelegerii modului in care activitatile industriale afecteaza mediul precum si cunoasterii tehnologiilor celor mai eficiente in diminuarea gradului de poluare.

Strategii industriale privind mediul

Strategie

Tehnica

Diluare

Diluarea deseurilor gazoase lichide si solide in mediu

Filtrare

Un proces ce concentraza deseurile si este separat de productia primara

Reciclare

Procesarea deseurilor separat de productia primara

Prevenire

O abordare integrata a productiei concentrata pe generarea unui cantitati cat mai mici de deseuri si de a polua cat mai putin.

Strategiile de diluare, filtrare si reciclare trateaza "problema" dupa aparitia si identificarea ei. Ele sunt deseori denumite strategii 'end-of pipe'

Strategiile de prevenire insa, considera deseurile si emisiile ca un rezultat al unui management defectuos, sau a unei probleme de configurare, si propun solutii integrate pentru imbunatatirea perfomantei de mediu.

Atitudinea fata de mediu a devenit si ea una dintre functiile organizatiilor. Exista o legatura clara intre risipa de resurse si costurile operationale ale unei companii, ceea ce inseamna se poate folosi analiza costurilor pentru a depista unele probleme legate de mediu.

B. Definitii ale strategiei preventive

Inainte de a ajunge la o definitie detaliata a strategiei preventive in domeniul mediului pornim pentru inceput de la definitia 'Productiei Mai Curate (Cleaner Production - CP)'

In ceea ce priveste serviciile, strategia CP se concentreaza pe incorporarea prevenirii aparitiei problemelor de mediu in designul si modul in care sunt prestate serviciile.

Abia la mijlocul anilor '90 termenul de "servicii" incepe sa apara in definitiile CP si devina un domeniu distinct.

Se poate observa ca in toate aceste definitii termenul de servicii este mentionat ca si o arie de aplicare a CP. Cu toate acestea insa nu se mentioneaza clar partea preventiva in cazul serviciilor si modul in care difera aplicarea lor in cadrul CP pentru produse si pentru procese.

In 1996 apare o alta definitie, care aduce o serie de elemente de completare: Abordarea serviciilor se aplica in principal prestatorilor de servicii, precum companii de inchiriere, comencianti retail, spitale.

Aceasta abordare ridica o serie de intrebari privind utilizarea eficienta a energiei si materialelor necesare pentru realizarea acestor servicii si urmareste includerea consideratiilor de mediu in achizitia articolelor ce urmeaza sa fie vandute clientilor, a echipamentelor care urmeaza sa fie utilizate sau inchiriate catre consumator si a consumabilelor.

Conform acestor abordari se contureaza urmatoarele practici preventive:

1. Achizitiile tin cont de aspectele privind protectia mediului

2. Se folosesc consumabile alternative

3. Operare si deservire eficiente

4. Transport si distributie eficiente

Cu toate aceste imbunatatiri aduse in timp abordarilor privind serviciile, mai este suficient loc de imbunatatire a definitiei CP pentru acest domeniu.

C. Provocari privind dezvoltarea ulterioara a conceptului de prevenire

O problema majora privind prevenirea poluarii este de fapt sursa poluarii. Prin natura sa, conceptul de prevenire, este privit ca o strategie ce se realizeaza prin parcurgerea pas a pas a diverselor etape.

Cel mai probabil, acest lucru se datoreaza faptului ca o mare parte a cercetarilor si experientelor in doemniul serviciilor, pot fi realizate cu ajutorul instrumentelor de evaluare aplicate in sectorul productiv (productia curata, Reducerea Deseurilor, Reducerea Utilizarii Substantelor toxice, Eficienta Energiei, Conservarea Apei, Prevenirea Poluarii, Tehnologii negeneratoare de deseuri sau in cantitati mici, Minimizarea Deseurilor cu Risc..) Toate aceste instrumente sunt concepute sa imbunatateasca performanta proceselor, prin introducerea celor mai bune tehnici aplicabile identificate prin benchmarking.

Solutia pare sa fie strategia preventiva multidisciplinara, ce consta din formarea personalului, educarea clientilor si design-ul serviciilor si produselor, aceasta strategie fiind capabila sa minimizeze riscul de a pierde din vedere solutiile cele mai tangibile.

Lucrurile trebuie privite dincolo de imbunatatirile din punct de vedere tehnic, si anume: cadrul legal, precum si conexiunea cu sistemul de productie.

D. Experiente din sectorul industrial - prevenirea din punct de vedere industrial

Strategia preventiva aplicata in sectorul industrial a oferit o abordare logica pas cu pas a procesului si o lista de sugestii de imbunatatire la final.

De exemplu, abordarea Minimizarii Cantitatii de Deseuri poate fi descrisa folosind urmatoarele componente:

1. Identificarea procesului global, a pasilor procesului si a sub- operatiilor si evidentierea fluxurilor de resurse

2. Cuantificarea inputurilor si outputurilor si stabilirea balantelor globale de materiale

3. Determinarea cauzei de pierdere de resurse/ a problemelor de mediu

4. Identificare de posibilitati de imbunatatire prin benchmarking prin utilizarea celor mai bune tehnologii si practici disponibile

In practica, insa, aceste optiuni pot fi identificate prind gasirea cauzei problemei de mediu raspunzand la o serie de intrebari:

(a) Ce a determinat pierderea?

(b) De ce exista?

(c) De ce a aparut si de unde provine?

(d) De ce nu este eliminata in loc sa se astepte finalul etapei?

(e) Ce se intampla chiar inaintea producerii risipei?

(f) De ce este tolerata?

(g) De ce nu se diminueaza ca o parte dintr-un effort de imbunatatire continua?

Pornind de la aceste intrebari se va contura o diagrama "Cauza - Efect", care este un instrument foarte practic in determinarea cauzelor.

Exemplu de diagrama "Cauza- Efect

Metodele: procese de productie, proceduri de lucru, exceptii de manipulare si definitii operationale

Echipamentele: masini, utilaje, instrumente de control, precum si factori ca ajustari, intretinere si capacitate de instrumentare

Resurse umane: muncitorii si managerii, plus factori precum cunostinte acumulate, formarea personalului, certificari si diplome, aptitudini si abilitati

Materiale: toate inputurile extensibile la proces si la intregul lui management.

Schimbari necesare obtinerii de produse si servicii mai durabile

Pentru a se atinge obiectivele dezvoltarii durabile trebuie reanalizata eficienta metodelor de productie folosite, si, uneori, trebuie chiar sa se schimbe radical modul de organizare, procesul de productie sau materiile prime ca elemente ale lantului de productie.

De exemplu, de mai bine de zece ani, sectorul chimic, constient de riscurile industriale date de incertitudinile privind consecintele activitatii sale asupra sanatatii publice,  consecinte create de emisia anumitor gaze (molecule), lucreaza pentru a crea produse identice dar folosind tehnici care sa nu se mai bazeze pe petrochimie sau pe chimia de sinteza. Una din caile de urmat o poate constitui, de exemplu, recompunerea lanturilor de carbon plecand de la produse vegetale regenerabile.

Finalitatea activitatii oricarei intreprinderi o reprezinta acoperirea unei utilitati si, in final, cresterea nivelului de bunastare atat a clientelei cat si a agentilor economici.

Realizarea unor produse care nu corespund normelor privind protectia mediului, utilizarea nerationala a unor resurse epuizabile ca si aplicarea unor tehnologii ce pot afecta negativ natura si sanatatea oamenilor greveaza utilitatea finala a produselor si serviciilor obtinute de intreprinderi.

Apare astfel un concept nou, de costuri sociale externe create de pagubele produse mediului atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Aceste costuri trebuie internalizate, adica incluse in contabilitatea intreprinderilor, afectand astfel rezultatele acesteia. In aceste conditii, o maximizare a eficientei economice a activitatii intreprinderilor presupune si minimizarea acestor costuri, adica realizarea acelor programe de productie si prestare de servicii care sa genereze costuri sociale cat mai mici.

Intreprinderile, cu impact semnificativ asupra mediului vor trebui sa se reorganizeze astfel incat sa indeplineasca cateva conditii pentru a corespunde principiilor dezvoltarii durabile si anume: sa utilizeze cu predilectie materii prime regenerabile sau recuperabile, sa aplice tehnologii de productie neagresive fata de mediu, cu consumuri energetice reduse etc.

Strategii de inovare

Exista produse sau servicii noi, inovative ce corespund unor obiective a Dezvoltarii Durabile? Ce tip de cercetare dezvoltare corespunde fiecarui obiectiv?

Sa modificam produse, sa raspundem prin inovatie noilor exigente, noilor obiective de performanta. taoet acestea reprezinta un domeniu vast pentru activitatea de cercetare si dezvoltare care trebuie sa acompanieze dezvoltarea durabila.

Performanta produselor sau serviciilor existente, aparitia unor solutii care vor determina salturi tehnologice, organizationale sau comportamentale reprezinta o miza majora.

Activitatea de cercetare - dezvoltare este orientata in special in directia identificarii celor mai bune practici pentru imbunatatirea performantelor sectorului productiv.

Pentru intreprinderile conditionate de restrictii legate de poluare sau de probleme de aprovizionare cu materii prime si energie, sectorul cercetare-dezvoltare are in vedere gasirea unor alternative care sa permita  desfasurarea activitatii acestor intreprinderi cel putin in aceleasi conditii ca si pana in prezent.

Complexitatea acestei activitati este data si de caracterul novator al noilor tehnologii sau a noilor resurse astfel incat, obtinerea unor rezultate favorabile in aceasta directie poate contribui la inregistrarea unor avantaje competitive absolute in sectoarele specifice

Schimbarea tehnologiilor si proceselor

Procesele, tehnologiile si metodele mobilizate in ciclul de productie pot fi imbunatatite in acest sens, al dezvoltarii durabile?

Anumite exigente etice, ca de exemplu, obiectivele acestui mileniu privind scaderea nivelului de saracie, asigurarea accesului la apa potabila pentru doua miliarde de oameni in nevoie, necesita elaborarea in anumite domenii, a unor raspunsuri adecvate. O retea centralizata de furnizare a apei potabile care sa fie consumata pentru toate utilizarile nu corespunde nici unei nevoi specifice.

Nevoile de apa potabila cuantificate in volum sunt clare: posibilitatea de a se spala si a gati alimente in siguranta. Uzinele de apa vor trebui dimensionate pentru a satisface aceste nevoi de baza. Deoarece costurile construirii unei retele de aprovizionare cu apa potabila similara celei din tarile noastre este inaccesibila din punct de vedere financiar multor tari si regiuni, este mai convenabil sa se concentreze eforturile asupra identificarii mijloacelor tehnice care fac posibila atingerea acestor obiective.

O investitie de 800 milioane de euro intr‑o retea ce ar deservi un oras mare (de exemplu, capitala) e deseori egala cu bugetul anual total al unei tari dintr‑un anumit continent

Strategia de achizitii

Strategiile de achizitii ale unei intreprinderi sunt gandite in asa fel incat sa accelereze procesul de dezvoltare durabila?

Raspunsurile apar din domenii diferite: aparitia produselor noi, a proceselor noi, a produselor reciclate sau a produselor specifice unui comert etic sau echitabil etc.

Dificultatea rezida in durata de implementare a acestor inovatii. Deseori se intampla sa constatam ca au trecut zeci de ani intre aparitia ideii, implementarea, punerea la punct, nasterea unei piete si inceputul perioadei "de extindere" pentru anumite bunuri sau servicii. Or, ritmul de degradare al parametrilor mediului, face apel la o capacitate deja existenta de a include aceste noi probleme in mediul de decizie sau in mediul cotidian.

Marii actori in din domeniul public sau privat au o responsabilitate aparte. Astfel, decizia lor de a apela la un produs sau altul, atrage dupa sine nu doar o credibilizare imediata ci este de ajuns uneori sa se depaseasca pragul unei tendinte pozitive pentru a se obtine o scadere a costurilor unitare.

Volumul cererii poate permite adoptarea unui produs industrial complet realizat prin noile productii. Cantitatea de produse realizate este cea care creeaza baza repartizarii cheltuielilor fixe si mai ales a cheltuielilor de cercetare si dezvoltare, care, daca sunt raportate la cantitati prea mici de produse, determina un nivel foarte ridicat al costului pe produs.

Schimbarea lantului logistic

Exista posibilitatea optimizarii lantului logistic de achizitii si vanzari ?

Deseori multe unitati economice lucreaza cu stoc zero si fluxuri controlate. Transportul in regim de urgenta a unei cantitati reduse de marfa cu un camion mai mult gol (din punct de vedere al capacitatii sale utile de incarcare) este o optiune ineficienta din punct de vedere economic. Dar ce parere aveti despre acele caminoane pline care circula fara sa stie care este destinatia lor finala?

Abordarea contabila a evidentiat practici concrete care mobilizeaza transporturile costisitoare, poluante sau care blocheaza traficul.

In ceea ce priveste impactul social, se apropie momentul in care firme vestice mari de transport rutier, care asigura transportul marfurilor de la un capat la altul al continentului european, se vor inchide datorita competitiei firmelor din est.

Sectorul transporturi merita o atentie deosebita. In ceea ce priveste contributia la efectul de sera, camioanele reprezinta 2/3 din totalul masinilor ce circula pe autostrazile europene si acesta tendita se accentueaza relativ rapid de la un an la altul.

Rationalizarea aprovizionarilor si a livrarilor se inscrie in strategiile de JIT (just in time) si nu in cele de fluxuri controlate. Incarcarea mijloacelor de transport la maximul posibil, adoptarea strategiei de folosire a mijloace de transport diferite pentru distante foarte mari, toate acestea constituie un adevarat "santier de lucru" pentru operatori.

Rationalizarea lantului logistic poate constitui insa si o constrangere strategica Anumite filiere agroalimentare au in prezent canale de distributie care determina ca pentru fiecare calorie alimentara livrata la clientul final sa fie necesar consumul a zeci de calorii de energie obtinuta din combustibili. Reducerea intermediarilor, a distantelor de parcus, a factorilor neprevazuti de pe traseu vor deveni constrangeri puternice.

Activitatea industriala

In trecut, se considera ca dezvoltarea economica este incompatibila cu protectia mediului. In zilele noastre insa a devenit clar ca trebuie sa se dezvolte industrii si tehnologii compatibile cu cerintele de protectie a mediului. Politica europeana incurajeaza productia ecologica, mentionand ca "in ceea ce priveste mediul, industria nu e doar parte a problemei, ci este si una dintre caile de a gasi solutii ".

Obiective

La nivel european este importanta integrarea aspectelor de ordin ecologic in politica industriala.

Conceptul de eco-eficienta si eco-inovatie sprijina companiile sa isi reduca costurile si sa protejeze mediul

Masuri

  • Au fost adoptate diverse masuri in acest sens precum taxele ecologice. Masurile sunt insotite si de cerinte legislative obligatorii, precum:
  • Reglementarile privind produsele chimice - impachetarea, etichetarea, transportul si marketingul substantelor periculoase
  • Directive privind riscurile majore de accidente asociate anumitor activitati industriale
  • Un sistem de evaluare a impactului de mediu in anumite proiecte publice sau private. Studiul de impact fiind o etapa esentiala pentru aprobare proiectelor.
  • Adoptarea unor reguli pentru premierea produselor ecologice prin etichetare eco, ca element major al unei politici de produs integrate.
  • Implementarea unui sistem de management si audit ecologic (EMAS) ce are scopul de a incuraja firmele sa -si evalueze performantele de mediu si sa se perfectioneze constant, ca urmare a utilizarii si aplicarii EMAS - simbolul EMAS asigurand un plus de imagine atat pentru public cat si pentru partile implicate (stakeholders)
  • Stabilirea unor reglementari privind impachetarea - standarde de reciclare pentru deseurile provenite din ambalaje
  • Directive privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, care introduce o noua abordare privind prevenirea emisiilor prin controlul poluarii aerului, apei si solului in marile zone agricole si industriale.

Rezultate

S-au inregistrat progrese importante acolo unde exista conditii de baza precum:

  • sursa de poluare este bine definita
  • tehnicile anti-poluare sunt folosite preventiv la inceputul fluxului de productie
  • masurile in cauza impun costuri scazute
  • Progrese mai putin vizibile:
  • Controlul emisiilor
  • Dezvoltarea tehnologiilor ecologice
  • Prevenirea integrata a poluarii

Legislatia romana privind Noile Reglementari Economice (NRE)

Integrarea Romaniei in Uniunea Euroepana, a impus, intre altele, si alinierea cadrului legislativ - inclusiv al protectiei si conservarii patrimoniului natural si a mediului inconjurator - la cadrul legislativ european.

Noile reglementari economice au ca principala adresabilitate imbunatatirea s i consolidarea relatiilor dintre organizatiile romanesti si cele europene care contribuie la promovarea Dezvoltarii Durabile si a Responsabilitatii Sociale Corporative (RSC) si facilitarea interactiunii dintre organizatii, a promovarii competentelor complementare si intarirea relatiilor de colaborare si cooperare reciproca.

Astfel, sunt vizate organizatii non-guvernamentale, companii, intreprinderi, IMM-uri, asociatii patronale, sindicate, asociatii de consumatori, structuri institutionale si colectivitati locale.

Prin cadrul legislativ din domeniul dezvoltarii durabile sunt promovate:

valorile dezvoltarii durabile (eficacitatea economica, echitatea sociala si echilibrul mediului);

normele de referinta ale RSC (modelul social european, cadrul UE in domeniul mediului, conventiile Organizatiei Internationale a Muncii, Global Compact, Global Reporting Initiative);

instrumentele de implementare (rapoartele extra-financiare, codurile de conduita, ratingul extra-financiar, etichetele ecologice si sociale, managementul partilor implicate, normele de autoreglementare sectoriale).

Armonizarea legislatiei romanesti cu reglementarile comunitare

Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana (UE) la 1 ianuarie 2007 a impus o serie de reglementari referitoare la dreptul comunitar si la armonizarea legislatiei interne cu acest drept.

Scurt istoric:

  • 1951: constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO);
  • 1957: constituirea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Economice a Energiei Atomice (CEEA sau Euroatom); Comunitatea Europeana desemneaza ansamblul celor trei Comunitati Europene (CECO, CEE si CEEA);
  • 1992: semnarea Tratatului de la Maastricht (intrat in vigoare in 1993), denumit si Tratatul asupra Uniunii Europene ce reprezinta actul de nastere al Uniunii Europene;
  • 1997: semnarea Tratatului de la Amsterdam (intrat in vigoare la 1 mai 1999) care introduce cateva reforme ce vizeaza spatiul de libertate, securitate si justitie, dezvoltarea conceptului de cetatenie europeana, politica mediului, protectia consumatorului, o politica externa coerenta;
  • anii '90: deschiderea Uniunii Europene catre tarile din centrul si estul Europei; relatiile cu aceste state s-au concretizat prin semnarea acordurilor de asociere/acorduri europene ce stabilesc cadrul politic si juridic al cooperarii, inclusiv armonizarea legislatiei nationale cu reglementarile comunitare;
  • ianuarie 2003: Tratatul de la Nisa prin care se propune rezolvarea problemelor noi cu care se confrunta constructia comunitara;
  • 29 octombrie 2004: Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa (semnat la Roma si adoptat de catre Consiliul European la Bruxelles, la 17-18 iunie 2004). Acesta este rezultatul unui proces complex inceput cu Declaratia de la Laeken (decembrie 2001), continuat in cadrul Conventiei privind Viitorul Europei (28 februarie 2002 - 10 iulie 2003) si finalizat prin Conferinta Interguvernamentala a Statelor Membre UE (4 octombrie 2003 - 18 iunie 2004).

Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr. 157/2005, ne obliga sa ne indeplinim angajamentele asumate in vederea aderarii si sa ne manifestam ca membri ai Uniunii Europene inclusiv in ceea ce priveste armonizarea legislatiei cu noile reglementari comunitare.

In acest sens, s-au sustinut eforturi substantiale inca din faza elaborarii si adaptarii noului Cod al muncii - Legea nr. 53/2003, in cursul anului 2005 prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 65/2005, aprobata prin Legea nr. 371/2005, prin Ordonanta de urgenta nr.55/2006 care au modificat si completat Codul muncii in vigoare.

Procesul armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara este un proces complex si indelungat. Armonizarea legislatiei nationale este, totodata, un proces continuu care evolueaza o data cu evolutia dreptului comunitar.

Unele consideratii privind Legea Societatilor Comerciale

In Romania legea privind functionarea societatilor comerciale este Legea nr.31/1990, cu principale modificari si completari aduse prin Legea nr. 441/2006.

Prin Legea nr.441/20061, s-au adus importante modificari si completari Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Interventiile legislative au avut ca scop armonizarea legislatiei in domeniu cu reglementarile comunitare si preluarea recomandarilor formulate de forurile europene. (https://www.guv.ro/obiective/drp/program-legislativ-2006.pdf)

Preluarea acquis-ului in domeniul societatilor comerciale

La nivel european, preocuparile privind armonizarea legislatiei in domeniul societatilor comerciale au debutat in anul 1959. Prin Regulamentul nr.2157/08.12.2001 privind Statutul societatii comerciale europene (SE) s-a conturat o conceptie legislativa unitara.

Prin Tratatul de la Amsterdam , regimul juridic al societatilor comerciale este reglementat indirect in art. 43 si 48. Astfel, se garanteaza dreptul societatilor comerciale de a se stabili oriunde pe teritoriul comunitar, daca sunt constituite conform legislatiei din statul membru de inmatriculare si au sediul inregistrat pe teritoriul comunitar.

Activitatea de armonizare a proiectelor si propunerilor de acte normative, desfasurata de Consiliul Legislativ in baza Legii nr.73/1993, se incadreaza in actualul proces legislativ general, impus de necesitatea armonizarii legislatiei nationale cu legislatia Uniunii Europene, obligatie stabilita din punct de vedere juridic, in principal prin Acordul de Asociere, semnat de Romania cu Comunitatile Europene si ratificat prin Legea 20/1993. In conformitate cu art.69, 'Partile recunosc ca o conditie importanta a integrarii economice a Romaniei in Comunitate este armonizarea legislatiei prezente si viitoare a Romaniei cu cea a Comunitatii. Romania se va stradui sa asigure ca legislatia sa sa devina gradual compatibila cu cea a Comunitatii'.

In general, se considera ca termenii coordonare, apropiere si armonizare au fost utilizati ca notiuni sinonime de catre autorii Tratatului de la Roma privind Comunitatea Economica Europeana in anul 1957 . Un principiu fundamental al constructiei Uniunii Europene este definit prin sintagma 'unitate in diversitate'.

Cadrul legal romanesc si european

Termenul de Acquis Comunitar a fost definit in Hotararea de Guvern nr. 1367/decembrie 2000 privind constituirea si functionarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozitiilor si principiilor Constitutiei Romaniei cu acquisul comunitar, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana.

In conformitate cu dispozitiile art. 1, prin acquis comunitar se intelege:

a) dispozitiile Tratatului instituind Comunitatea Europeana, semnat la 25 martie 1957 la Roma si ale Tratatului privind Uniunea Europeana, semnat in 1992 la Maastricht, precum si ale oricaror alte tratate, care le vor modifica si completa pe acestea, pana la data la care tratatul pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana va intra in vigoare;

b) regulamentele, directivele si deciziile emise de institutiile Uniunii Europene ca acte cu putere obligatorie, precum si celelalte acte adoptate de institutiile din Uniunea Europeana, cum ar fi : declaratii, rezolutii, strategii comune, actiuni comune, pozitii comune, concluzii, decizii cadru si altele de acest fel;

c) conventiile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene, precum si cele deschise unui numar mai mare de state la care statele membre din Uniunea Europeana si, dupa caz, Comisia Europeana, sunt parti, desemnate ca atare de catre acestea din urma ca facand parte din acquis;

d) jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene;

e) Acordul European ratificat prin Legea 20/1993'.

Exista si situatii in care initiatorul utilizeaza ca model legislatia unui stat membru (Franta, Belgia etc.), sau chiar legislatia SUA, invocand necesitatea armonizarii legislatiei cu reglementarile comunitare sau necesitatea adaptarii legislatiei la cele mai moderne legi in domeniu (asa a fost cazul primului proiect privind semnatura electronica, ce a fost initial elaborat inaintea Directivei comunitare sau proiectul privind parcurile tehnologice ori legea societatilor.

Cele mai importante norme de conduita ale Responsabilitatii Sociale Corporative ( RSC) sunt cuprinse in acte ale urmatoarelor organizatii:

1. Organizatia Internationala a Muncii (OIT/ILO) - Declaratia de principii tripartita cu privire la companiile multinationale si politica sociala (adoptata in 1977, revizuita in 2000); Declaratia privind principiile si drepturile fundamentale in munca (1998); cele patru principii fundamentale sunt:

Libertatea de asociere si dreptul la negocieri colective

Eliminarea muncii fortate

Abolirea muncii efectuate de copii

Nediscriminarea

2. Organizatia Natiunilor Unite

Agenda 21 , un set de recomandari pentru aplicarea principiilor dezvoltarii durabile, in urma Summit-ului de la Rio.

Pactul Global al Natiunilor Unite (UN Global Compact), lansat in anul 2000, ce contine un numar de zece principii fundamentale, recomandate intreprinderilor, care privesc:

Drepturile omului (pe baza Declaratiei Universale a Drepturilor Omului )

Drepturile lucratorilor ( pe baza Declaratiei Tripartite a OIT )

Protectia mediului (pe baza Declaratiei de la Rio )

Lupta impotriva coruptiei (pe baza Conventiei ONU de lupta impotriva coruptiei )

3. OCDE:

Principiile directoare la adresa companiilor multinationale (lansate in 1976 si actualizate in 2000)

Principiile directoare privind guvernarea corporativa (1999)

4. Comisia Europeana

Cartea Verde privind RSC (2001)

Comunicare privind RSC (2002, 2004)

5. UNCTAD, International Standards for Auditing and Reporting (ISAR)

Bune practici privind raportarea activitatilor RSC (2006).

Unele reglementari specifice la nivel national din state europene:

o       Franta Legea nr. 2001-420/15 mai 2001 privind noile reglementari economice (NRE) si decretul de aplicare Articolul 116 al acestei legi cere companiilor franceze cotate la bursa sa includa in raportul lor anual informatii privind impactul social si de mediu al activitatilor pe care le desfasoara.

o       Danemarca Ministerul afacerilor sociale a propus in 2001 un set de principii pentru raportarea aspectelor etice si sociale, pentru organizatiile publice si private. De asemenea, companiile care desfasoara activitati poluante sunt obligate sa raporteze impactul activitatilor lor asupra mediului (peste 3000 companii).

o       Olanda Din 1999, companiile din sectoarele cele mai poluante sunt obligate sa-si masoare si raporteze public performantele in materie de mediu (emisii poluante). O initiativa multipartita propune de asemenea un ghid pentru raportarea RSC.

o       Suedia Din 1999, mai mult de 20.000 societati sunt obligate sa raporteze impactul activitatilor lor asupra mediului. Din 1997, agentiile guvernamentale au obligatia sa integreze sisteme de management al activitatilor de mediu si sa raporteze anual performantele in acest sens.

o       Marea Britanie In 2001, Guvernul britanic a propus o serie de principii directoare privind raportarea performantelor de mediu de catre companii. In 2002, a fost propus un document privind modernizarea dreptului societatilor care se refera, printre altele, la necesitatea ca societatile de talie mare sa-si raporteze performantele in functie de relatia cu angajatii, clientii, furnizorii si comunitatile locale, precum si in raport cu mediul.

Managementul resurselor umane

Se poate inscrie managementul resurselor umane intr‑o strategie care sa aiba "sens" in raport cu marile mize ale societatii si cu interesele personale?

Este evident ca evolutiile exigentelor aduc multe intreprinderi in situatia de restructurare si permanenta adaptare a personalului. Acest fenomen este legat de evolutia meseriilor in raport de gradul lor de deschidere si responsabilitate. Aceasta dinamica este intarita de noul context legislativ legat de Validarea Acquis‑ului privind Experienta si respectarea Drepturilor individuale la formare.

Acest domeniu se va dezvolta in continuare daca acceptam ideea ca inversiunea demografica va crea tensiuni grave in domeniul recrutarii personalului. Este astfel imperativ necesar sa se cunoasca motivatiile salariatilor, precum si aspectele care i‑ar determina sa se alature unei echipe, unei societati.

Este usor de anticipat ca, pus in fata unei alegeri, salariatul va alege locul de munca in care se va integra cel mai bine ca salariat, consumator si cetatean.

Suma tuturor acestor mize in materie de dezvoltare durabila, vointa sau disponibilitatea individului de a contribui la nivel global, la evolutii acceptate deja ca fiind necesare pentru sine insusi sau pentru familie - va face ca o intreprindere sa fie mai mult sau mai putin competitiva in acest domeniu.

Angajatii pot si trebuie sa fie implicati in planurile de dezvoltare durabila ale organizatiilor lor. In functie de aceasta implicare se poate vorbi de succesul sau insuccesul diferitelor planuri ale intreprinderilor. Totusi, aceasta practica nu este suficienta daca ea nu este insotita de un program de pregatire si perfectionare continua a angajatilor care sa contribuie la sensibilizarea acestora in ceea ce priveste influenta poluarii asupra ecosistemelor pamantului si importanta resurselor naturale in dezvoltarea civilizatiei umane.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate