Fotosinteza vitei de vie

Fotosinteza vitei de vie

Fotosinteza reprezinta procesul fiziologic in care plantele folosesc energia luminoasa pentru a sintetiza din substante anorganice si sarace in energie dioxidul de carbon si apa, substante organice bogate in energie.

Acest proces poate fi reprezentat prin ecuatia generala :

CO₂ + H₂O     → substanta organica + O₂

Frunzele, adevarate "uzine vii" reprezinta unicul organ al plantelor care au capacitatea de a forma in procesul de fotosinteza substantele organice necesare cresterii, fructificarii altor procese fiziologice si biochimice. Ele constituie locul unde are loc conversia energiei solare in energie chimica potentiala.

Lastarii, ca si alte organe verzi ale vitei de vie, desi contin o anumita cantitate de clorofila si pot asimila substantele organice sintetizate de ele sunt atat de neinsemnate cantitativ, incat practic nu prezinta nicio importanta pentru vita de vie. Fotosinteza este un proces deosebit de complex care se desfasoara in doua faze:

faza de lumina (fotochimica)

faza de intuneric (enzimatica)

In prima faza (fotochimica) energia luminii este captata de pigmentii clorofilieni si utilizata mai departe la reducerea CO₂.

Fotosinteza depinde in acest moment de eficienta cu care pigmentii prezenti absorb radiatiile luminii. In cea de a doua faza de intuneric, (faza metabolica) se formeaza printr-un ansamblu de reactii acidul fosfogliceric independent de lumina, primul produs al fotosintezei. In continuare, sunt sintetizate substantele care contin carbon, preluat din CO₂ absorbit (glucidele si in primul rand glucoza).

In procesul de fotosinteza, are loc eliberarea de oxigen molecular, provenit din apa. Prin eliberarea oxigenului se pune la dispozitia vietuitoarelor aerobe, oxigenul necesar respiratiei. Din cercetarile efectuate, rezulta ca vita de vie se situeaza printre speciile lemnoase care elimina cantitati mari de O₂ in medie intre 6,4 si 4,0 mg O₂/dm²/H. In conditiile optime de temperatura si lumina, cantitatea de O₂ eliminat se ridica, in functie de soi la 12,7- 16,8 mg/dm²/H.

Influenta principalilor factori externi asupra fotosintezei.

Intensitatea fotosintezei, este dependenta de variatia conditiilor de mediu si exprima de fapt interactiunea lor (intensitatea luminii, temperatura mediului, regimul de apa, concentratia de CO₂ din atmosfera).

Influenta luminii Avand in vedere rolul primar in formarea produsilor de fotosinteza, lumina este considerata factorul principal al mediului cu influenta asupra fotosintezei. Intensitatea optima pentru desfasurarea fotosintezei, este in jur de : 50.10³ - 60.10³ lucsi putand ajunge la 60.10³ - 90.10³ lucsi in conditii secetoase. In conditii de laborator, intensitatea optima este de 40 ∙ 10³ lucsi.

Factorii de influenta asupra fotosintezei, actioneaza in stransa dependenta unul cu altul. Analizand variatia fotosintezei, in functie de intensitatea luminii (10∙10³ - 30∙10³ lucsi) se constata ca la o intensitatea a luminii de 30∙10³lucsi fotosinteza se inregistreaza cu cele mai mari valori la temperatura de 18 - 21⁰C . Odata cu cresterea temperaturii pana la 42 - 45⁰C     la aceeasi intensitate luminoasa scade puternic nivelul fotosintezei.

In conditiile de cultura in sera, comparativ cu cele din camp fotosinteza maxima se atinge la o intensitate luminoasa mai redusa.

In plantatiile viticole, frunzele au diferite pozitii in raport cu radiatiile luminoase ceea ce le modifica si fotosinteza. In conditiile de lumina razanta, intensitatea fotosintezei este redusa la jumatate, in raport cu lumina perpendiculara. Conditiile de iluminare a frunzelor, pot fi dirijate in plantatiile viticole prin unele interventii tehnice (orientarea randurilor, densitatea butucilor la hectar, forma de conducere, operatiile in verde).

Temperatura Se considera optima pentru activiatea fotosintezei temperatura de 25 - 28⁰C (Kriedemann P.E 1977;). Variatia sezoniera a temperaturii atrage dupa sine si variatia nivelului optim a temperaturii pentru fotosinteza pe parcursul perioadei de vegetatie astfel in Mai, Iunie, Iulie se situeaza la nivelul de 25 - 30⁰C ca in toamna, Septembrie, Octombrie sa scada la 20⁰C

La temperatura de 10 - 15⁰C randamentul fotosintetic este slab dar nu neglijabil, cresterea temperaturii catre 20 - 25⁰C atrage dupa sine marirea rapida a randamentului fotosintetic ca de la 30 - 35⁰C sa scada. La temperaturi excesive (peste 35 - 40⁰C ) fotosinteza se reduce aproape total, datorita instabilitatii termice a enzimelor si deshidratarii tesuturilor frunzei, iar la 45 - 50⁰C fotosinteza nu mai are loc.

Atunci cand conditiile sunt favorabile atenuarii temperaturilor ridicate (vanturi slabe, umiditate ridicata) frunzele si suprafetele boabelor expuse direct la razele solare de mare intensitate pot avea o temperatura cu pana la 10⁰C in plus fata de cea a aerului (dupa Kriedemann, 1977) ceea ce conduce la sistarea proceselor metabolice.

Umiditatea In reactia fotosintetica apa are un rol deosebit de important alaturi de CO₂ participand nemijlocit la sinteza substantelor organice. Frunzele vitei de vie, pentru a fi active biochimic, trebuie sa aiba o umiditate ridicata (75 - 85 % din substanta proaspata). Cercetarile au stabilit ca prin cresterea umiditatii aerului se realizeaza o intensificare a fotosintezei. Un deficit hidric provoaca inchiderea progresiva a stomatelor si ca urmare reducerea fotosintezei. Fotosinteza decurge in conditii optime la o umiditate a aerului, de 70 - 75% si scade foarte mult cand aceasta coboara sub 40 - 50% determinand unele perturbatii in functiile fiziologice ale plantei. Apa din sol asigura aprovizionarea plantei cu apa necesara crearii unui mediu optim pentru desfasurarea proceselor fiziologice, inclusiv a fotosintezei. Lipsa apei in sol reduce fotosinteza ca si acumularea de substante uscate aceasta din urma fiind mai puternic influentata. Scaderea umiditatii solului (de la 80% la 30% din capacitatea de apa utila) este urmata de reducerea ratei fotosintezei nete, mai accentuat in primele saptamani de la inflorit si la plantele cu struguri. Urmarind influenta unei perioade de uscaciune (28 - 70 zile cu 30% apa utila in sol), asupra fotosintezei nete s-a constatat ca o durata redusa de uscaciune (28 zile) continuata cu o perioada de umiditate ridicata (80%) de 14 - 42 zile intensifica fotosinteza cu 7 - 13% fata de plantele care nu au fost supuse unei perioade de uscaciune. La durata de uscaciune de 42 zile, chiar daca este urmata de o perioada cu umiditate ridicata (80%) intensitatea fotosintezei scade cu o treime fata de cea a plantelor martor.

Concentratia de CO₂ Activitatea fotosintetica, in prezenta unei iluminari suficiente (20∙10³ - 24∙10³ lucsi) asociate cu temperatura optima si a unei umiditati mari a aerului (90 - 91%), este intensificata de 1,5 - 2 ori prin cresterea concentratiei de CO₂ la 0,04 - 0,1% . Frunzele vitei de vie, avand un continut ridicat de acizi organici, inregistreaza maximul activitatii fotosintezei, in prezenta unei concentratii mai ridicate de CO₂ (10%) (Salageanu N. si colab., 1981). Cercetarile privind efectul luminii, al temperaturii si aprovizionarii cu apa asupra fotosintezei la boabele de struguri au aratat ca intensitatea fotosintezei a fost in general inferioara respiratiei. Ridicarea temperaturii de la 15⁰ la 35⁰C a determinat insa o crestere liniara a intensitatii fotosintezei. Dupa intrarea strugurilor in parga,     fotosinteza inceteaza aproape complet (Frieden K. H si colab., 1988).

Mersul diurn si sezonier al fotosintezei

Mersul diurn al fotosintezei Variatia diurna este determinata de un complex de factori dintre care se pare ca cei meteorologici au rol determinant. Lumina directa sau indirecta, prin intermediul temperaturii aerului, modificarea umiditatii relative a aerului, fac sa apara variatii diurne ale fotosintezei. Acumularea asimilatelor in frunze in prima parte a zilei franeaza sau chiar opreste desfasurarea in continuare a fotosintezei. Se pare ca ar avea loc si inchiderea stomatelor.

Fotosinteza in cursul unei zile se desfasoara dupa curbe uni sau bimaximale. Din cercetarile efectuate asupra soiurilor Aligote, Riesling italian si Tamaioasa romaneasca rezulta ca in primele faze de vegetatie (pana la inflorit) maximul se instaleaza in jurul orei 13, la unele frunze chiar mai tarziu. In timpul infloritului maximul fotosintezei diurne se inscrie in orele mai tarzii ale dupa-amiezei (16 - 19) . La unele frunze se constata prezenta a doua maxime (unul inainte si altul dupa-amiaza). Dupa inflorit, in perioada de crestere intensa a boabelor, in timpul maturarii strugurilor se inscriu frecvent doua maxime, prima in jurul orei 10 si a doua in jurul orei 16. In toamna, la frunzele ramase pe butuc, dupa caderea partiala a lor fotosinteza decurge destul de intens in prezenta unei singure maxime (Georgescu M, 1965; Ionescu P, 1969)

Mersul sezonier al fotosintezei. In cursul perioadei de vegetatie, sub influenta factorilor de mediu, ca si a celor interni, se stabileste un maxim al fotosintezei in faza de crestere intensa a lastarului spre inflorit si de crestere a boabelor, cu scaderea spre sfarsitul ei (Tira Gh. si colab., 1980). Sub actiunea fertilizarii cu N, P, K se poate inregistra un al doilea maxim in timpul maturarii strugurilor.

De fapt activitatea fotosintetica nu se manifesta cu aceeasi intensitate la toate frunzele. Pana la inflorit sunt mai active frunzele situate intre nodurile 5 si 10. Apoi pana la inceputul coacerii strugurilor, frunzele din zona nodurilor sunt 15 - 20 - 25. Frunzele situate deasupra nodului 30 cu toate ca prezinta o intensitate a fotosintezei considerabil mai ridicata, in comparatie cu cele de la baza lastarilor, sunt mai putin active ca cele din zona de mijloc a acestora. Deci, pe masura "imbatranirii" frunzelor de la baza lastarului activitatea fotosintetica maxima este preluata de frunzele etajului superior (Georgescu M, 1965; Ionescu P, 1977; Ionescu P si colab.,, 1986).

Ritmul cresterii fotosintezei, in timpul fazei parga - maturarea strugurilor este corelat pozitiv cu caracterul de timpurietate sau tardivitatea maturarii strugurilor. Activitatea fotosintetica este favorizata de temperatura ridicata de la sfarsitul lunii Iulie si in prima parte a lunii August cu deosebire la soiurile cu maturare mai timpurie (Ionescu P, 1977). Activitatea fotosintezei este influentata si de varsta frunzelor aceasta crescand rapid si ajungand la maxim cand frunzele ating marimea normala (la cca 30 - 40 zile de la aparitia lor) in continuare, pe masura imbatranirii lor fotosinteza descreste treptat. De fapt, pentru fiecare fenofaza corespunde un anumit etaj de frunze la care activitatea fotosintetica atinge nivelul maxim.

Cunoscand ca principalele procese fiziologice, inclusiv fotosinteza variaza in functie de varsta frunzelor, este necesar sa se stabileasca in orice moment din perioada de vegetatie, care sunt frunzele cele mai active fiziologic. Indepartarea nerationala a unor frunze de pe lastar poate provoca perturbari in activitatea fiziologica cu repercursiuni asupra productiei sau a calitatii ei.

Influenta continutului frunzelor in pigmenti asimilatori

Intregul proces al fotosintezei depinde de eficienta cu care pigmentii din cloroplaste absorb radiatiile luminii. Se pare ca numai clorofila a participat direct la transferul de energie de catre centrii enzimatici, in timp ce ceilalti pigmenti (clorofilaB, carotenoizii si fiobilinele) sunt componente accesorii ale aparatului asimilator (Atanasiu L si colab., 1988). Studiile efectuate asupra vitei de vie in conditiile ecologice ale centrului viticol Blaj, au stabilit ca la soiurile Traminer si Muscat Ottonel, continutul maxim in pigmenti asimilatori se inregistreaza intr-o faza de vegetatie mai avansata (50 - 70 zile de la aparitia frunzelor), iar la soiul Feteasca Regala ceva mai tarziu (dupa 90 de zile de la aparitia frunzelor), fapt ce poate fi corelat cu o perioda de vegetatie mai lunga, vigoare mai mare, productii superioare, fata de primele doua soiuri.

Urmarind la soiul Muscat Ottonel, tot in centrul viticol Blaj, continutul in pigmenti asimilatori, in paralel cu fotosinteza, s-a constatat ca numai variatia continutului in clorofila B, se suprapune cu intensitatea fotosintezei, dar cu amplitudini mai reduse. In general frunzele care au un continut mai scazut de pigmenti asimilatori (de la varful si baza lastarului) au si o activitate de sinteza a substantei organice mai redusa. Cercetarile au dovedit ca frunzele de pe lastarii principali au un continut mai ridicat de pigmenti asimilatori comparativ cu cele ale lastarilor secundari si unghiulari (Tira Gh. si colab., 1980).

Influenta soiului

Elementele ce alcatuiesc caracteristicile de structura ale frunzei (grosimea mezofilului, a epidermei si cuticulei, numarul de stomate) au un rol important in procesul de fotosinteza si sunt specifice fiecarui soi. Ele genereaza diferente intre soiuri privind activitatea fotosintetica in aceleasi conditii de ecotop.

In conditiile ecosistemului viticol Murfatlar, activitatea fotosintetica a soiului Feteasca Alba (396 mg C/dm²) este superioara soiului Riesling italian (315 mg C/dm²). Cultivate in ecosistemul viticol Blaj, diferentele privind activitatea fotosintetica a celor doua soiuri se atenueaza .

In aceleasi conditii de ger, activitatea fotosintetica a soiurilor roditoare este influentata de portaltoiul folosit la altoire. In general, portaltoiul Riperia gloire a imprimat soiurilor altoite o intensificare a fotosintezei, ce poate fi corelata cu cresterea continutului de zaharuri in struguri (Georgescu M, Severin E, 1978).

Fertilitatea lastarilor. in general, lastarii fertili au o activitate fotosintetica superioara fata de cei sterili. Prin inlaturarea strugurilor, intensitatea fotosintezei la soiuri Cabernet Sauvignon de la 52,8 - 65,8 mg CO₂/cm²/s la 38,5 - 58,3 mgCO₂/cm²/s. Diferentele privind fotosinteza plantelor cu si fara struguri sunt mai mari in prezenta unei umiditati ridicate (80% din apa utila a solului) decat in cazul unui stres hidric(30% din apa utila a solului).

In absenta strugurilor fotosinteza neta in cursul unei zile atinge maximul mai devreme si se reduce mai devreme. Valorile mai mari ale fotosintezei frunzelor de pe lastarii fertili se poate asocia cu prezenta fitohormonilor. Migrarea fitohormonilor din boabe spre frunze intensifica fotosinteza, dar in acelasi timp intensifica translocarea substantelor asimilate. Asa se poate explica faptul ca frunzele plantelor cu struguri au un continut mai redus in glucide. Comparand intensitatea fotosintetica a frunzelor de la diferite categorii de lastari rezulta ca cei principali (fertili) se remarca prin valori superioare (211,2 - 214,7 mgCO₂/dm²/h) comparativ cu cei secundari (198,2 - 213,2 mgCO₂/dm²/h) si unghiulari (197,2 - 207,6 mgCO₂/dm²/h) (Tira Gh si colab., 1975).

Influenta ecotopului

Conditiile de ecotop din diferite ecosisteme influenteaza, specific fiecarui soi, intensitatea fotosintezei. In conditiile ecosistemului Murfatlar unde insolatia (1651 ore), suma gradelor de temperatura activa (3393⁰) sunt superioare celor de la Baneasa, Bucuresti si Blaj, fotosinteza prezentand valori superioare celor doua ecosisteme. Cele mai mici valori ale intensitatii fotosintezei au fost determinate la Blaj. La aceeasi data si soiuri (Riesling italian, Fetesca) continutul frunzelor in pigmenti asimilatori este mai mare la Murfatlar si mai redus la Blaj. Dar din cantitatea totala a luminii receptionata de frunze, in conditiile de la Blaj, plantele retin un procent mai mare. Variatia fotosintezei este insotita si de variatia celorlalte functii fiziologice si biochimice care conduc la realizarea productiei, incat in ecosistemul viticol Murfatlar, comparativ cu cel de la Blaj se intrunesc conditii favorabile obtinerii unei productii mai mari si cu un continut mai ridicat de zaharuri si mai scazut in aciditate (Georgescu M, 1978).

In cadrul unui ecosistem pot intervenii particularitati de clima sau edafotop, generate de panta terenului, orientarea fata de punctele cardinale, de altitudine, amenajarea terenului, ca si de factorii secundari de biotop care au influenta asupra fotosintezei cu repercursiuni asupra productiei. Terasarea pantelor modifica la randul sau conditiile de ecotop natural, spre taluz valorile intensitatilor luminoase, a indicelui de insorire fiind superioare, se realizeaza o intensificare a fotosintezei corelata cu cresterea acumularii cantitatii de zaharuri.

Factorii tehnologici care influenteaza intensitatea fotosintezei

Cercetarile au aratat ca acei factori tehnologici (forma de conducere, tipul de taiere, incarcatura de ochi - inflorescente) care determina modificari ale microclimatului, schimba raportul intre suprafata foliara luminata si umbrita, influenteaza intensitatea fotosintezei.

Forma de conducere Conditiile de microclimat intrunite la nivelul peretelui vegetal determina modificari ale intensitatii fotosintezei. In general, se apreciaza ca la formele conduse pe tulpini inalte intensitatea fotosintezei este superioara celor joase (cu 20 - 24%) asociate cu cresterea suprafetei foliare si a productiei de struguri. Din cercetarile efectuate la Dragasani si Tg Jiu a rezultat ca formarea cordonului la 60 - 80 cm inaltime atrage dupa sine cresterea intensitatii fotosintezei comparativ cu forma joasa. Prin inaltarea tulpinii la 120 cm, tot cu formarea de cordon, intensitatea fotosintezei scade, chiar sub cea a conducerii joase.

In conditiile de la Dragasani, urmarind intensitatea fotosintezei, temperatura aerului si lumina reflectata la diferite forme de conducere s-a stabilit o corelatie directa intre fotosinteza si temperatura, iar intre fotosinteza si lumina reflectata o relatie inversa. Se pare ca dintre factorii microclimatici ce se realizeaza la cele trei niveluri de amplasare a peretelui vegetal, temperatura ar juca un rol primordial. Chiar la acelasi nivel al frunzisului, fotosinteza variaza in functie de pozitia pe cordon. Cele mai mari valori se inregistreaza la mijlocul cordonului, unde suprafata foliara este cu 12,44 - 15,94% mai redusa, comparativ cu zonele de baza si varf ale cordonului. Ca urmare, in zona de mijloc a cordonului se asigura o cantitate mai mare de asimilate, care se repartizeaza in cea mai mare parte (68,80%) in struguri.

Prin determinarea fotosintezei totale, a intregului butuc, (Stoev K.D. si colab., 1978) precizeaza ca ea este mai redusa la formele inalte, chiar la o dublare a incarcaturii de ochi (de la 30 la 60 ochi/butuc), dar se realizeaza o dirijare mai intensa (73,2%) a asimilatelor spre struguri, comparativ cu forma joasa (45,5%). In general, la formele de conducere joase, cu distante mici, fotosinteza bruta este mai ridicata comparativ cu conducerea inalta, in forma de lira (cu distanta de plantare 3,6/1,20 m). Formandu-se insa o suprafata foliara totala aproape dubla (ISF=1,3-1,5) fata de forma de conducere joasa (ISF=0,7-0,9), la forma inalta se realizeaza o cantitate mai mare de asimilate .

Incarcatura de ochi S-a constatat ca la marirea incarcaturii de ochi peste optim ca urmare a indesirii si umbririi mai puternice a frunzelor, activitatea fotosintetica scade, fiind afectata in special latura calitativa a productiei. Intensitatea fotosintezei variaza si in functie de incarcatura de struguri. Intre incarcatura de struguri/butuc si fotosinteza se inregistreaza o corelatie negativa. Intensitatea fotosintezei este diminuata in masura mai mare prin cresterea numarului de struguri pe butuc, pe solurile cu fertilitate mai redusa.

Din cercetarile efectuate asupra soiului Muscat Ottonel a rezultat ca valorile cele mai mari se inscriu la o incarcatura de 8 - 10 ochi/m² la Blaj si de 6 - 8 ochi/m² la Dragasani (Tira Gh si colab., 1980). In conditiile de la Odobesti, intensitatea maxima a fotosintezei a fost constatata la soiul Galbena de Odobesti la o incarcatura redusa (40 ochi/butuc), care insa a condus la realizarea unei productii mici de struguri. Intervenind prin fertilizare organo - minerala, incarcatura de ochi poate ajunge la 100 ochi/butuc, cu o acumulare in plus de 10 - 18 mgCO₂/dm²; in aceasta situatie productia ajunge la 24 - 26 t/ha (Poenaru I., 1975).

Fertilizarea Aplicarea ingrasamintelor minerale simple sau in diferite amestecuri binare sau ternare determina modificarea intensitatii fotosintezei. In cazul aplicarii ingrasamintelor simple se realizeaza o crestere semnificativa a fotosintezei la soiul Tamaioasa romaneasca numai in cazul N (cu 58,2%), in timp ce la administrarea de P si K fotosinteza este intensificata cu 21,4% si respectiv 16% (Ionescu P si Condei Gh., 1971). Influenta redusa a K asupra fotosintezei a fost pusa in evidenta si in experientele in care a variat unilateral cate un element. La cresterea K la 40mg K₂O la 100g sol, intensitatea fotosintezei a scazut cu 5% (Ionescu P si colab., 1986).

Aprovizionarea moderata cu N (0,7 - 0,8 mg/planta) este suficienta pentru atingerea nivelului maxim al ratei fotosintezei. Odata cu inaintarea in varsta a frunzei, pentru atingerea maximului ratei fotosintezei sunt necesare cantitati mai mari de N. Intervenind lipsa apei, rata fotosintezei se reduce chiar in prezenta unei cantitati mai ridicate de N. Sporirea dozei de N peste acest nivel, determina o depresiune a activitatii fotosintezei. Ca urmare a fost pusa in evidenta corelatia lineara intre rata asimilatiei si % de N in frunze. Astfel, continutul N din frunze poate fi folosit ca indicator al capacitatii fotosintetice a frunzelor .

Irigarea Mentinerea umiditatii solului prin irigare, peste 70% din capacitatea de apa utila a solului, produce o mai buna dimensionare a tesutului palisadic al frunzelor si o mai ridicata rata a fotosintezei.

Prin irigare (prin picurare) la soiul Rkatiteli s-a observat o acumulare mai mare de pigmenti clorofilieni, iar distrugerea lor in toamna a fost intarziata, incat perioada de activitate a aparatului fotosintetic a fost prelungita. Urmarind reactia vitei de vie la aplicarea udarilor s-a constatat ca la o udare normala, facuta dimineata, fotosinteza a crescut de doua ori; udarea in cursul zilei intensifica fotosinteza de 10 ori in comparatie cu vitele neudate. Fotosinteza maxima se atinge la 3 - 4 zile dupa udare.

Lucrarile solului Cele mai bune conditii pentru cresterea intensitatii fotosintezei sunt create de ogorul negru sau prin erbicidare totala. Prezenta ierburilor perene pe interval influenteaza negativ desfasurarea fotosintezei.

Substantele regulatoare de crestere de tipul CCC aplicate inainte si dupa inflorit au determinat la soiul Crimposie selectionata sporirea intensitatii fotosintezei in prima parte a perioadei de vegetatie, diminuand-o in faza de maturare a strugurilor, in timp ce tratamentul cu Ethrel a sporit intensitatea fotosintezei in faza de maturare a strugurilor. La soiul Tamaioasa romaneasca, atat CCC cat si Ethrelul nu au produs modificari importante ale activitatii fotosintetice. Reducerea intensitatii fotosintezei ca si a suprafetei foliare in cazul folosirii CCC si Ethrel este urmata de scaderea productiei de struguri ca si a continutului in zaharuri (Ionescu P, 1986). Aplicarea CCC pe fond de ingrasare a sporit intensitatea fotosintezei.

Giberelinele reduc activitatea de asimilare dar odata cu cresterea respiratiei si a transpiratiei (Condei Gh, 1974). Mai accentuat se reduce fotosinteza cand tratamentul cu gibereline (40mg/l) se asociaza cu inelarea. Tratamentele cu ABA, au redus si ele fotosinteza (la soiul Cabernet Sauvignon cu 40 - 80 %), ca urmare a inchiderii stomatelor. Rezulta ca tratamentele cu ABA au determinat inchiderea stomatelor, inhiband indirect fotosinteza. Se pare ca ABA din xilem controleaza inchiderea stomatelor, optimizand absorbtia CO₂ si pierderea apei .

Stropirile extraradiculare cu microelemente simple (Mn, Co, B, Zn) si combinatii binare sau ternare intensifica in general activitatea fotosintetica. Efectele cele mai bune au fost puse in evidenta in cazul stropirilor simple cu Co, ca si in amestecurile binare si ternare cu Co. Prin repetarea stropirilor, efectul lor se cumuleaza si intensitatea fotosintezei sporeste deosebit, conducand la cresterea % de flori legate, a greutatii medii a unui strugure, in final a productiei si calitatii asigurand un spor al concentratiei in zaharuri de 13,8 - 28,7% (Martin T si colab., 1964).

Atacul unor boli si daunatori influenteaza intensitatea fotosintezei prin modificarea starii de integritate a limbului. Infectia virala modifica fotosinteza . Prin simularea atacurilor produse de insecte, a rezultat ca atunci cand se reduce suprafata frunzelor cu peste 20%, rata fotosintezei tesutului frunzei ramase descreste in special in primele zile dupa afectarea frunzelor.