Lucrari de intretinere
aplicate culturilor de legume
Cu caracter general- Completarea golurilor
aparute ca urmare a unor greseli tehnice de semanat sau plantat,
stagnarii apei sau atacului unor boli sau daunatori se face
indata ce acestea devin evidente. La
semanaturi (castraveti, pepeni, fasole) completarea golurilor se
face cu samanta umectata sau preincoltita, iar la
culturile din rasaduri cu rasad produs si retinut in acest
scop. Afanarea solului, distrugerea
crustei si combaterea mecanica a buruienilor se realizeaza
prin lucrari cum sunt graparea, prasitul si
musuroitul culturilor. Graparea culturilor se executa in perioada dintre
semanat si rasarire, utilizandu-se grape usoare.
Prasitul culturilor de legume :
primele prasile trebuie executate indata ce se cunosc bine randurile;
se repeta de cate ori este nevoie, adica atunci cand apar noi valuri
de buruieni sau se formeaza crusta la sol. Se aplica in
functie de durata de vegetatie a culturilor de la 1-2 prasile
(spanac, salata) pana la 4-5 prasile (morcov, ardei, vinete,
ceapa). Prasilele se pot executa manual sau
mecanic. Manual se executa cu sape mici sau
obisnuite. Prasila
mecanica efectuata cu mijloace cu tractiune hipo si moto
asigura un randament mai ridicat. Plivitul buruienilor este
necesar la culturile la care distantele dintre plante pe rand sunt mici
(morcov, ceapa, plante condimentare) si buruienile nu pot fi distruse
cu mijloace mecanice. Erbicidarea
culturilor de legume - sub 42. Musuroitul
culturilor asigura o mobilizare a solului si combaterea
buruienilor ce apar pe randurile de plante. Mulcirea solului consta in
acoperirea solului dintre randurile de plante cu un
strat de materiale organice sau sintetice sau cu folii de material plastic, cu
scopul de a reduce pierderile de apa ce au loc prin evaporare, a regla
temperatura solului, a combate buruienile, a reduce pierderile de
substante minerale prin levigare, a impiedica formarea crustei. Prevenirea si combaterea bolilor
si daunatorilor - mijloacele preventive trebuie sa capete o pondere cat mai mare (asolament, soiuri
rezistente, seminte si rasaduri sanatoase, masuri de igiena culturala), iar
actiunile curative sa se bazeze in special pe combaterea
mecanica si biologica si din ce in ce mai putin pe
folosirea pesticidelor. Fertilizarea
suplimentara se aplica la toate culturile care au o perioada
de vegetatie mai lunga si se refera in principal la
aplicarea fractionata a
ingrasamintelor azotoase si potasice (se aplica in functie
de consumul specific). Irigarea
culturilor de legume: se realiz prin aspersiune, prin scurgerea apei la
suprafata si prin picurare. Prin
aspersiune se iriga cu aspersoare cu dispersia fina a picaturilor pt a
evita formarea crustei si efectele mecanice asupra frunzelor si florilor ( in solurile usoare si slab nivelate - radacinoase, varza
si verdeturi). Irigarea
pe brazde lungi se foloseste pe terenurile mijlocii sau semigrele,
permeabile, nivelate cu o panta uniforma de 1-3%0. Irigarea prin picurare este o metoda
moderna de udare, folosita in culturile fortate si protejate de legume. Avantaje : economie mare de apa (50%), se evita pierderile
de apa prin infiltratie sau evaporatie; iar dezavantajele constau in investitia
ridicata, in dificultatile legate de lucrarile solului si in pericolul infundarii
picuratoarelor.
Cu caracter special- Sunt acelea care se executa la una sau la un grup mai restrans de culturi. Raritul culturilor se impune la
culturile prea dese de radacinoase, ceapa, cucurbitacee,
salata, tomate si varza semanate direct.
Raritul este o lucrare costisitoare si pe
suprafete mari este foarte greu de executat. Se poate evita prin
stabilirea corecta a normei de insamantare, iar daca raritul nu poate
fi evitat, se va executa cand plantele au 2-3 frunze, orice intarziere
atragand dupa sine scaderea recoltei. La radacinoase
intarzierea raritului cu 15 zile a redus productia cu 20%, iar intarzierea
de 30 zile a cauzat o scadere de 60%. Sustinerea
si legarea plantelor - se aplica la pl.cu tulpini insuficient de
rigide, agatatoare sau volubile (tomate, castraveti, fasole
urcatoare) si la semincerii plantelor bienale (ceapa,
varza, conopida, sfecla rosie). In
functie de cultura si posibilitatile locale,
sustinerea plantelor se poate face pe araci (tutori), spalier scund,
mijlociu sau inalt. Taierile de
echilibrare a cresterii si fructificarii - pt a asigura un echilibru intre aparatul vegetativ al plantei si posibilitatile
de fructificare, se executa copilitul, carnitul si ciupitul tulpinii
si lastarilor. Copilitul se
practica la tomate si uneori la ardei si vinete si
consta in inlaturarea lastarilor (copililor) ce
apar la subsuoara frunzelor, cand sunt inca mici (4-6 cm), pentru a reduce
aparatul vegetativ la necesarul pentru fructificarea pe tulpina si
lastarii principali. Copilitul poate fi total cand se inlatura
toti lastarii laterali, sau partial cand pe planta se mai
lasa inca unul, doi sau trei lastari care sa
formeze brate de crestere si fructificare. Carnitul plantelor consta in inlaturarea varfului de
crestere la tomate, ardei, vinete, pepeni galbeni, castraveti,
varza de Bruxelles cu 3-6 saptamani inainte de data
stabilita pentru incheierea culturii, cu scopul de a grabi si asigura
formarea si maturarea ultimelor fructe sau organe comestibile pe planta. Ciupitul tulpinii si lastarilor la
pepenii galbeni si la unele soiuri de castraveti, consta in inlaturarea vf, in primele faze de crestere, pt a anula dominanta
apicala si a grabi aparitia si cresterea lastarilor pe care se formeaza
productia principala.
