Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale. producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor


Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» Cercetari privind resursele de munca din agricultura romaniei. evolutie si tendinte


Cercetari privind resursele de munca din agricultura romaniei. evolutie si tendinte


CERCETARI PRIVIND  RESURSELE DE MUNCA DIN AGRICULTURA ROMANIEI.  EVOLUTIE SI TENDINTE

Problemele actuale ale resurselor de munca din agricultura, precum si viitorul acestora prezinta o importanta deosebita in cadrul strategiei de dezvoltare generala a agriculturii romanesti.

1. Modificari demografice in Romania

Aprofundarea problematicii legate de forta de munca din agricultura presupune, in primul rand, studiul colectivitatii din care aceasta forta de munca face parte integranta, si anume populatia rurala.



Potrivit legii, localitatile din Romania se impart in urmatoarele categorii: municipii, orase, comune si sate. Ulterior, Institutul National de Statistica a stabilit ca municipiile si orasele formeaza mediul urban, iar comunele si satele mediul rural. In acest fel, notiunea de populatie rurala se refera la toti locuitorii cu domiciliul stabil in comune si sate, iar populatia agricola este formata din totalitatea persoanelor ocupate in ramura agriculturii.

In perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, in conditiile noilor modele de dezvoltare, in toate tarile s-au produs modificari profunde in structurile economice, in formele de habitat, precum si in nivelul structurii si in calitatea resurselor umane. In noile conditii, resursele umane au suferit modificari substantiale in directia reducerii sectorului primar al economiei, adica in privinta populatiei ocupate in agricultura in paralel cu cresterea numerica a resurselor umane din sectorul secundar (industrie, constructii) si, mai ales, in sporirea resurselor umane din sectorul tertiar (serviciile).

Dezvoltarea economica ce s-a produs in toate tarile, desi diferita de la o tara la alta, a determinat modificari adanci in numarul si structura populatiei urbane si a celei rurale preponderent ocupata in agricultura, modificari survenite in favoarea populatiei urbane.

Astfel, in decurs de 30 de ani pentru care s-au publicat date statistice (1965 in comparatie cu 1995) se pot remarca diferentieri intre evolutia celor doua categorii de populatii, urbana si rurala pe plan mondial (tabelul 1).

Tabel nr. 1

Populatia urbana si rurala, pe continente, in anii 1965 si 1995

Specificatie

Populatia urbana in % fata de total

Populatia rurala in % fata de total

1965

1995

1965

1995

Total mondial

35,5

45,2

64,5

54,8

Africa

20,6

34,7

79,4

65,3

Asia

22,2

34,0

77,8

66,0

America de Nord si Centrala

67,4

74,0

32,6

26,0

America de Sud

55,9

78,0

44,1

22,0

Europa

63,8

75,0

36,2

25,0

Sursa : Prelucrate dupa World Bank

Pentru comparatie, in Romania timp de 30 de ani, populatia din mediul rural, in anul 1965 reprezenta 66,3% din totalul populatiei tarii, in timp ce pe total in Europa aceasta proportie era de numai 36,2%. Decalajul s-a mentinut si in anul 1995 cand Romania avea o populatie rurala de 45,1% fata de totalul populatiei tarii, iar continentul european pe total avea o populatie rurala de 25% adica de aproape 2 ori mai mica.

In prezent, mediul rural din Romania este alcatuit, din punct de vedere administrativ, din 2686 comune ce au in componenta lor 13 mii de sate. Este un mediu foarte diferit de cel urban, atat in ceea ce priveste profilul activitatii economice, al structurii ocupationale cat si al resurselor disponibile pentru desfasurarea activitatilor economice.

In tabelul nr. 2 se prezinta diferentierile pe diverse caracteristici existente in prezent in mediul rural pe comune.

Tabel nr. 2

Diferenta intre comunele Romaniei in anul 2002

Maxim

Minim

Numarul populatiei anul 2002

27.000

1.100

Suprafata totala – ha

80.450

1.100

Suprafata agricola – ha

36.600

150

Locuinte existente – numar

7.770

40

Infrastructura fizica

Lungimea retelei de distributie a apei potabile – km

133

0

Lungimea retelei de canalizare – km

200

0

Lungimea conductelor de distributie a gazelor – km

76

0

Infrastructura sociala

Unitati de invatamant – numar

27

1

Personal didactic – numar

240

1

Medici – numar

70

1

Comunicatii

Abonati la serviciul telefonic – numar

1.500

1

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, INS, 2001

Exista deci in Romania in anul 2002 comune mari, de dimensiunea unor orase, precum Voluntari din judetul Ilfov cu 27 mii locuitori si comune mici cu putin peste  o mie locuitori precum Brebu Nou din judetul Constanta, cu 1100 locuitori. De asemenea, resursele funciare din administrarea comunelor sunt diferite. Astfel, comuna Doicesti din judetul Dambovita are numai o mie de hectare, iar comuna Murighiol din judetul Constanta are o suprafata de peste 80000 hectare.

Trebuie sa subliniem ca, pentru Romania, mediul rural este un areal socio-economic deosebit de important. Aici locuieste 45% din populatia tarii, se afla 47% din numarul locuintelor si 46% din suprafata amenajata pentru locuit. Totodata, Romania se deosebeste de tarile vecine sau de cele ale Uniunii Europene in care spatiul rural cuprinde doar 20-25% din totalul populatiei. De asemenea, in Romania, in administrarea comunelor se regaseste aproape 90% din suprafata totala a tarii si 91% din suprafata agricola. Densitatea populatiei este, in rural, de 48 locuitori pe km2, mult mai redusa decat in mediul urban unde traiesc de 10 ori mai multe persoane (480 locuitori pe km2).

Romania, inainte de cel de-al doilea razboi mondial, era considerata o tara agrara, intrucat aproape 80% din totalul locuitorilor tarii, in anul 1930, traiau la tara, iar acestia, in marea lor majoritate, erau agricultori (tabelul nr. 3).

Tabel nr. 3
Evolutia populatiei rurale si urbane in perioada 1930-2002

Specificatie

1930

1950

1955

1970

1985

1989

1995

2002

Populatia rurala (mii)

11233

12276

12644

12788

11355

10807

10224

10158

In procente fata de totalul populatiei

79,4

75,3

73,0

63,1

50,0

46,7

45,1

45,2

Populatia urbana (mii)

2908

4035

4681

7465

11370

12345

12457

12277

In procente fata de totalul populatiei

20,6

24,7

27,0

36,9

50,0

53,3

54,9

54,8

Sursa: Anuarul Demografic al Romaniei, 1996 si Anuarul statistic al Romaniei, 2001

Caracteristic in trecut pentru Romania era faptul ca intr-o perioada de un sfert de secol (1930-1955), procesul de urbanizare al tarii a fost lent si ca atare ponderea populatiei rurale fata de totalul populatiei s-a mentinut la un nivel ridicat fata de majoritatea tarilor europene.

Scaderi importante ale populatiei rurale, in paralel cu cresterea gradului de urbanizare, au aparut incepand din anul 1960 si mai ales dupa anul 1965, cand procesul de industrializare a tarii s-a intensificat foarte mult, iar cererea de forta de munca, in majoritate fara nici o calificare, era tot mai mare in mediul urban. Consecinta acestei evolutii a fost cresterea deosebita a migratiei populatiei rurale catre orase.

O alta cauza a scaderii numarului si ponderii populatiei rurale in totalul populatiei tarii este aceea ca, periodic, o serie de comune au trecut, prin lege, in categoria localitatilor urbane. Astfel, in deceniul 1980-1990, prin lege, un numar de 23 de localitati rurale au fost declarate orase, aceste orase avand o populatie totala de circa 250 mii locuitori, fapt care a determinat, cum era firesc, scaderea numerica a populatiei rurale.

Consideram ca prezinta o importanta mai mare evidentierea diminuarii numerice a populatiei rurale in doua perioade semnificative: 1980-1989 si perioada de dupa revolutia din decembrie 1989 si pana in prezent (fig. nr.1).

Figura 1.

Evolutia ponderii populatiei urbane si rurale in perioada 1980-2002


            La inceputul primei perioade mentionate, in anul 1980, populatia din mediul rural era de 12 milioane locuitori (54,2%), iar dupa un deceniu (1989) populatia rurala numara aproape 11 milioane locuitori (46,7%), inregistrandu-se intr-un deceniu o scadere masiva a numarului de locuitori din mediul rural de circa 1 milion de persoane. Se impune o precizare semnificativa: in anul 1981, pentru prima data in istoria Romaniei, mediul urban cu o pondere de 50,1%, a devenit superior ca pondere mediului rural (49,9%).

O cauza a diminuarii bruste a numarului populatiei din comune si sate a avut loc in anul 1990, imediat dupa revolutia din decembrie 1989 cand abolirea unei legi privind regimul stabilirii domiciliului in asa zisele “orase cu caracter inchis” a determinat ca un numar mare de cetateni cu domiciliul legal in localitatile rurale, dar care de fapt locuiau si munceau in orasele respective, sa-si legalizeze statutul rezidential devenind oraseni. Aceasta problema va fi prezentata mai pe larg in partea privind migratia sat-oras.

Mai trebuie precizat ca inainte si dupa anul de varf 1990, in fiecare an se stabileau in municipii si orase, provenind de la sate, un numar de aproximativ 100 mii persoane. In prezent, acest numar este intr-o continua scadere deoarece privatizarea, restructurarea sau lichidarea intreprinderilor industriale de la orase au avut ca efect diminuarea locurilor de munca din mediul urban care constituia inainte de 1990 unul din factorii cei mai atractivi pentru populatia din mediul rural.

In profil teritorial, structura pe medii (urban si rural) difera sensibil de la un judet la altul in functie de nivelul sporului natural (nascuti minus decedati) si sporului migrator (sositi minus plecati), adica de intensitatea fluxurilor migratorii de la sate catre orase. Astfel, dupa datele recensamantului populatiei din 1992, din cele 41 judete ale tarii, un numar de 23, adica 63% din total aveau o populatie preponderent rurala cu o proportie de peste 50% din totalul locuitorilor cu domiciliul stabil in mediul rural. Dintre acestea, cu caracterul cel mai rural erau judetele Giurgiu (cu 70,3% populatie rurala) si Dambovita (68,7%), iar cele mai urbanizate erau Brasovul (23,8% populatie rurala) si Hunedoara (25%).

Structura populatiei rurale pe sexe si varste

Repartitia populatiei pe varste si sexe are o importanta deosebita din punctul de vedere socio-economic si demografic deoarece aceste caracteristici determina rolul si locul fiecarei persoane atat in cazul reproducerii populatiei cat si al activitatii sociale si economice de orice fel. Se poate aprecia ca nu exista domeniu de activitate care sa nu fie interesat in cunoasterea numarului si structurii populatiei pe varste si sexe.

Sursele de baza ale informatiilor cu privire la sexul si varsta fiecarei persoane de pe un anumit teritoriu le constituie recensamintele generale ale populatiei care, in programul lor de inregistrare, au trecute aceste doua caracteristici importante ale populatiei. Intre doua recensaminte consecutive varsta si sexul persoanelor se actualizeaza pe baza evidentelor curente:

-         miscarea naturala (nasteri, decese);

-         migratia interna si internationala (mobilitatea teritoriala).

Mai trebuie adaugat ca in urma cu cativa ani s-a introdus si in tara noastra, dupa modelul altor tari, un sistem informational de evidenta numarului si structurii pe varste si sexe a populatiei pe baza “codului numeric personal” .

Reprezentarea pe sexe a locuitorilor unei tari are semnificatii certe din punct de vedere social, economic si demografic. Proportionalitatea pe ansamblu dintre sexe sau disproportiile aparute la anumite varste au implicatii serioase pentru activitati in diverse domenii.

In tabelul nr. 4. sunt prezentate date privind structura populatiei tarii pe sexe si medii in perioada 1977-200

Tabel nr. 4

Structura populatiei Romaniei pe sexe si medii in perioada 1977-2002
- % -

Anul

Masculin

Feminin

Urban

Rural

Urban

Rural

1977 Recensamant

49,4

49,2

50,6

50,8

1987

49,3

49,4

50,7

50,6

1992 Recensamant

48,8

49,6

51,2

50,4

1997

48,4

49,6

51,6

50,4

2002

48,2

49,7

51,8

50,3

Sursa: Calcule dupa Anuarele Statistice ale Romaniei

In primul rand, din datele tabelului 4 se remarca faptul ca, asa dupa cum se observa si in alte tari, in toti anii populatia de sex feminin este numeric superioara celei de sex masculin atat in urban cat si in rural. De asemenea, proportiile pe sexe sunt apropiate de la o perioada la alta, intrucat fenomenele demografice, avand o anumita legitate, nu se schimba in mod esential decat la perioade mari de timp sau datorita unor calamitati (razboaie, in special). Cu alte cuvinte, datele respective confirma un fapt cunoscut pe plan mondial si anume acela ca femeile reprezinta in jur de 51% din totalul locuitorilor unei tari, in timp ce proportia barbatilor ajunge numai la circa 49%.

O alta constatare care se desprinde din datele tabelului nr. 4 este aceea ca in prezent fata de trecut in tara noastra s-a adancit diferenta dintre ponderea femeilor pe cele doua medii, dar in sens invers, comparativ cu situatia barbatilor.

Astfel, daca in 1977 populatia feminina reprezenta 50,6% din populatia urbana si 50,8% din populatia rurala, in anul 2002 aceleasi ponderi erau de 51,8% si respectiv 50,3%. Acest fapt se poate explica, in principal, prin doua cauze: 1) Chiar daca femeile au fost disponibilizate si au ajuns in somaj intr-o masura mai mare decat barbatii ele nu s-au intors in mediul rural, deoarece majoritatea au migrat anterior spre orase in urma casatoriei. Alta este situatia unui  barbat somer care prin obtinerea de  teren ca urmare a aplicarii legilor privind fondul funciar nu mai are drept la ajutorul de somaj si care trebuie sa gaseasca, in calitate de cap al familiei, mijloacele necesare traiului acestuia;   2) In ultimii 10 ani cererea de forta de munca in sectorul tertiar (invatamant, sanatate, asistenta sociala, comert etc.) a crescut resorbind o parte a disponibilizarilor de personal din industrie, iar cele mai multe dintre activitatile sectorului tertiar ocupa, mai ales, populatia feminina actuala.

In afara repartizarii pe sexe o importanta fundamentala sub raport socio-economic si demografic o are structura pe varste a populatiei care se reflecta: in nivelul de instruire; in participarea la activitatea economica si sociala prin ratele de activitate diferentiate in functie de varsta; in mobilitatea socio-profesionala; etc. toate acestea fiind dependente de varsta. De asemenea, consumul de alimente si servicii (locuinta, asistenta medicala si sociala, educatie, cultura, etc.) sunt si ele in functie de varsta.

In ceea ce priveste structura pe varste a populatiei Romaniei, aceasta a suferit schimbari majore in ultimul sfert de secol, in sensul aparitiei, ca si in numeroase alte tari europene, a imbatranirii demografice atat pe total tara cat, mai ales, in mediul rural (tabelul nr. 5).

Tabelul 5
Structura populatiei Romaniei pe grupe mari de varsta, pe medii, in perioada 1977-2002

 - % -

Anul

Total

Grupa de varsta

0-14 ani

15-59 ani

60 ani si peste

POPULATIA URBANA

1977 Recensamant

100

23,5

65,2

11,3

1992 Recensamant

100

24,3

64,1

11,6

1995

100

21,1

66,3

12,6

1997

100

19,3

67,5

13,2

2002

100

18,3

68,0

13,7

POPULATIA RURALA

1977 Recensamant

100

27,1

56,2

16,7

1992 Recensamant

100

20,9

57,0

22,1

1995

100

19,7

56,9

23,4

1997

100

19,6

56,5

23,9

2002

100

19,8

56,0

24,2

Sursa: Calcule realizate pe baza informatiilor din Anuarele demografice ale Romaniei si din vol. I Recensamantul populatiei si locuintelor din 7 ianuarie 199

Prima si cea mai importanta constatare care rezulta din datele tabelului 5 este aceea ca atat in mediul urban cat si in cel rural ponderea copiilor de 0-14 ani a scazut permanent in ultimii 23 de ani, in paralel cu cresterea proportiei persoanelor in varsta de 60 ani si mai mult. Cu alte cuvinte aceasta crestere a ponderii persoanelor varstnice in cadrul populatiei totale concomitent cu scaderea ponderii copiilor, reprezinta imbatranirea demografica a populatiei unui teritoriu cu implicatii numeroase in toate segmentele societatii. Ar mai fi de mentionat faptul ca aceasta imbatranire demografica are loc odata cu imbatranirea biologica in sensul ca, in perioada analizata (1977-2002), exista din ce in ce mai multe persoane de 60 ani si peste. Astfel, spre exemplu, in Romania, in mediul rural, in anul 1977 erau 1,8 milioane de batrani de 60 ani si mai mult, iar in anul 2002 aceste persoane varstnice erau in numar de 2,5 milioane, respectiv cu 700 mii persoane mai mult. Aceasta se explica atat prin sporul natural ridicat inregistrat in trecut in mediul rural, cat si prin progresele medicinii care, cu toate dificultatile existente in domeniul sanitar, a dus la mentinerea in viata a unui numar tot mai mare de persoane.

Imbatranirea populatiei din mediul rural s-a semnalat in jurul anului 1990 cand, cu ocazia recensamantului din 1992 s-a inregistrat pentru prima oara in Romania in mediul rural, o pondere a persoanelor varstnice de 22,1%, depasind ponderea copiilor de 0-14 ani care a fost de 20,9%. Mai recent in anul 2002, decalajul intre copii si batrani s-a accentuat si mai mult in mediul rural: 19,8% copii fata de 24,2% batrani trecuti de 60 de ani (tabelul 5).

O prima cauza a imbatranirii demografice a populatiei rurale o constituie faptul ca s-a trecut de la un spor natural ridicat de plus 15,8‰ in anul 1950 si plus 12,3‰ in 1970 la un “spor” negativ de aproape (-2,1‰) in anul 200 Mai trebuie mentionat ca pentru prima oara in Romania, in mediul rural, in timp de pace, diferenta dintre nasteri si decese a devenit negativa in anul 1991.

In ceea ce priveste scaderea numarului nasterilor inceputa in jurul anului 1960 in mediul rural, se poate aprecia ca acest fenomen negativ se explica, in principal, prin diminuarea numarului gospodariilor taranesti traditionale caracterizate printr-o fertilitate feminina ridicata. Un numar mai mare de tineri si adulti in varsta apta pentru munca este absolut necesar atat pentru sporirea activitatii productive cat si pentru asigurarea securitatii persoanelor varstnice. De asemenea, o alta cauza a scaderii natalitatii din mediul rural, dar cu efecte si in urban se mai poate datora intr-o oarecare masura, emanciparii femeilor care, emigrand de la sate la orase au avut acces mai larg la angajarea in productie si la diverse forme de invatamant ceea ce a dus la reducerea numarului de copii doriti in cadrul familiilor. Cu alte cuvinte, s-a schimbat comportamentul demografic al tinerilor femei migrate de la sate la orase pentru a-si insoti barbatii la munca.

O alta cauza importanta a imbatranirii demografice a populatiei rurale, imbatranire mai intensa decat in randul celei din mediul urban, s-a datorat migratiei sat-oras prin care s-au transferat din rural in urban, odata cu industrializarea fortata a Romaniei din jurul perioadei 1970-1985, efective mari ale generatiilor tinere masculine si feminine.

Despre evolutia miscarii naturale (nasteri, decese) si migratorii a populatiei rurale se va aminti pe larg in paginile urmatoare.

Revenind la imbatranirea demografica a populatiei din mediul rural aceasta se poate observa si din fig. nr.

Din datele fig. nr. 2 se observa, mai intai ca populatia in varsta de 15-59 ani, varsta la care se regasesc cele mai numeroase persoane apte de munca, reprezinta o pondere foarte putin oscilanta, intr-o perioada de aproape un sfert de secol: de la 65% la 68% in urban si a ramas aproape neschimbata in rural, respectiv de la 56,2% in 1977 la 56,0% in anul 200

Figura

Evolutia structurii pe grupe mari de varsta a populatiei urbane ti rurale din Romania in anul 1977 comparativ cu anul 200 (%)



In schimb oscilatii importante in perioada analizata se observa in grafic la copii de 0-14 ani si la batranii de 60 de ani si peste. Astfel, coloana care se refera la copii de 0-14 ani are o tendinta de scadere in intervalul 1977-2002, in timp ce coloana care se refera la batranii de 60 ani si peste este in crestere semnificativa in aceeasi perioada.

In concluzie, fig. 2 confirma ceea ce era de demonstrat: imbatranirea demografica a populatiei din Romania este influentata puternic de situatia existenta in mediul rural.

In aceste conditii se constata ca puterea publica, in majoritatea cazurilor, nu tine seama de efectele conjugate ale imbatranirii populatiei rurale si noile modalitati care au intervenit in ultimii 10-12 ani in sistemul de lucru si de organizare a vietii persoanelor in varsta mai inaintata. Din perspectiva imbatranirii si a ciclului vietii este necesara o analiza dinamica ce trebuie sa aiba in vedere structurile actuale ale pietei muncii in agricultura, subventiile statului si totodata si starea de sanatate si boala a persoanelor varstnice care trudesc din greu in agricultura in prezent.

In continuare sunt prezentati factori care influenteaza in mod nemijlocit evolutia in timp si spatiu a numarului si structurii populatiei de pe un anumit teritoriu.

¨ Natalitatea in mediul rural

In ansamblul fenomenelor si proceselor care determina in masura apreciabila dinamica numarului si structurii populatiei unui teritoriu, rolul cel mai important revine natalitatii. Aceasta a inregistrat oscilatii sensibile in ultimele trei decenii in Romania.

Spre deosebire de alte fenomene demografice, natalitatea poate fi influentata in mod direct de catre guvernanti pe baza legislatiei de stimulare sau de franare pe o perioada mai mica sau mai indelungata. Un exemplu in acest sens il constituie chiar politica demografica gresita aplicata in Romania pentru stimularea natalitatii care intr-adevar ajunsese aproape la cel mai scazut nivel din Europa la vremea respectiva (1966).

Insa in loc de masuri cu caracter economic propuse, de altfel, de specialistii demografi, conducerea statului socialist a preferat masura brutala de interzicere completa a avorturilor incepand cu anul 1966. Efectul acestei legislatii a fost acela ca in anul urmator (1967) natalitatea s-a dublat fata de 1966. In mediul rural situatia a fost asemanatoare: in anul 1966, inainte de interzicerea avorturilor s-au nascut 190 mii copii (natalitatea fiind de 16,1 nascuti-vii la 1000 locuitori), iar in anul urmator, 1967, s-au nascut 327 mii de copii (de 1‚7 ori mai mult ca in 1966, natalitatea fiind de 27,2 la 1000 locuitori).

Pe de alta parte, liberalizarea totala a avorturilor care avut loc dupa revolutia din 1989 a dus la scaderea dramatica a natalitatii inca din anul 1990, odata cu cresterea importanta a numarului intreruperilor de sarcina. Din datele tabelului nr. 6. rezulta influenta puternica a avorturilor asupra natalitatii din mediul rural: in anul 1989, inainte de revolutie se inregistrau 38 avorturi la 1000 nascuti-vii, iar in anul urmator, 1990, numarul de avorturi a fost de 6 ori mai mare.

Tabel nr. 6.

Natalitatea si avorturile in mediul rural in perioada 1989-2001

Anii

Numar nascuti-vii

Nascuti-vii la 1000 locuitori

Numar avorturi

Avorturi la 1000 nascuti- vii

1989

192805

16,8

74041

383

1990

157796

14,3

368778

2335




1991

139858

12,9

329461

2350

2002

127111

12,4

129985

1023

2001

126058

12,3

128594

1023

            Sursa: Tipologii de structura a resurselor umane din mediul rural, IEA - ASAS, anul 2001

De asemenea, se poate remarca faptul ca numarul de avorturi inregistrat in mediul rural a fost, in toti acei ani de dupa 1989, de peste 2 ori mai mare decat numarul nascutilor-vii, cu exceptia ultimilor doi ani (2002 si 2001 cand numarul copiilor nascuti  si cel al avorturilor aproape s-au egalizat).

Pe provincii istorice, natalitatea cea mai ridicata este in Moldova, iar cea mai redusa natalitate este, de o lunga perioada de timp, in Banat.

O problema importanta care va trebui sa stea in atentia guvernantilor, indiferent de culoarea lor politica este oprirea scaderii natalitatii prin masuri de ordin economic si social. In cazul in care tendinta de scadere a natalitatii va continua si in viitorii ani, aceasta va afecta grav structura populatiei Romaniei pe ansamblu, iar in mediul rural va duce la depopularea satelor intr-un viitor nu prea indepartat, cunoscut fiind faptul ca populatia rurala prezinta inca de pe acum o structura a populatiei nefavorabila, adica imbatranita din punct de vedere demografic.

Tendintele actuale de migrare a unor persoane de la orase catre sate nu vor putea schimba in mod semnificativ situatia depopularii satelor, intrucat cuplurile care migreaza inspre localitatile rurale vor avea in general un comportament demografic specific orasenilor, capatat de-a lungul anilor, respectiv de a avea un numar redus de copii.

¨ Mortalitatea in mediul rural
Principalele caracteristici ale mortalitatii generale din mediul rural in ultimele doua decenii sunt:

a)     cresterea continua a ratei mortalitatii incepand din jurul anului 1980 si pana in anul 1996, urmata de o scadere treptata a acestei rate in perioada 1997-2002;

b)    mentinerea la un nivel ridicat a ratei mortalitatii generale din mediul rural fata de cel urban. Aceasta situatie este prezentata in tabelul 7.

Mortalitatea generala din Romania, pe medii, in perioada 1980-2002

Tabel nr. 7

- decedati la 1000 locuitori -

Anii

Total tara

Urban

Rural

1980

10,4

8,6

11,9

1990

10,6

8,2

13,4

1995

12,0

9,1

15,4

1996

12,7

9,5

16,5

1997

12,4

9,4

15,9

2002

12,0

9,2

15,3

2001

11,8

9,1

15,1

2002

11,4

8,9

14,4

Sursa: Anuarul demografic al Romaniei, INS, 2001

Decalajul destul de important dintre rata mortalitatii generale din mediul urban fata de rural (-5,5 puncte de procent in anul 2002 in favoarea mediului urban) se explica, in mare parte, prin structura pe varsta a populatiei, in sensul ca populatia rurala este mai “imbatranita” decat cea urbana.

Astfel, la recensamantul populatiei din anul 1992, o proportie de 11% din totalul populatiei urbane era in varsta de 60 ani si peste, in timp ce proportia acestor persoane mai varstnice era de aproape 2 ori mai mare in mediul rural (22,1%). Cu unele oscilatii acest decalaj al ratei mortalitatii generale din urban fata de rural se mentine an de an pana in prezent. Or, dupa cum am aratat mai sus, unei populatii cu o pondere mai mare de persoane varstnice ii este caracteristica o mortalitate mai ridicata. Aceasta legatura stransa dintre rata mortalitatii generale si structura pe varste a populatiei dintr-un anumit teritoriu se poate exemplifica si pe baza unor date existente in profil teritorial (tabelul nr. 8):

Structura pe varste a populatiei si mortalitatea generala,

in unele judete din Romania in anul 1995       Tabel nr. 8

Unele judete cu mortalitatea sub media pe tara

Decedati la 1000 locuitori

Persoane de 60 ani si peste (%)

Unele judete cu mortalitatea peste media pe tara

Decedati la 1000 locuitori

Persoane de 60 ani si peste (%)

Bacau

10,1

15,6

Arad

15,1

20,2

Iasi

10,2

14,9

Mehedinti

14,1

20,7

Neamt

10,4

16,6

Giurgiu

16,7

23,8

Total tara

12,0

17,5

Total tara

12,0

17,5

Sursa: Anuarul Demografic al Romaniei, INS, 1996

Dupa cum se remarca din datele tabelului nr. 8, in zona de est a Romaniei, in judetele Bacau, Iasi si Neamt, unde populatia varstnica prezinta o pondere mai scazuta fata de media pe tara, chiar si mortalitatea generala este mai redusa in comparatie cu alte judete ale tarii. In schimb, in unele judete din diverse zone ale Romaniei (Arad, Mehedinti, Giurgiu) cu o pondere mai ridicata de persoane varstnice (de 60 ani si peste), deci judetele avand o populatie mai imbatranita fata de media pe tara, in mod corespunzator ele prezinta si o mortalitate mai ridicata.

Pe de alta parte, mortalitatea generala mai ridicata la sate fata de orase se datoreaza si conditiilor de trai, de munca si medico-sanitare mult inferioare in majoritatea localitatilor rurale in comparatie cu conditiile respective din municipii si orase.Degringolada principalelor fenomene demografice (nasteri, decese), in lipsa unor masuri politice ferme de ordin economic si social, ar putea continua si in urmatorii ani ai mileniului trei. Afirmam cele de mai sus pentru ca, din pacate, schimbarilor politice importante dupa anul 1989 nu le-au urmat si asteptatele prefaceri de ordin economic si social care sa amelioreze nivelul de trai al populatiei si calitatea asistentei medicale atat in urban cat, mai ales, in mediul rural.

Mortalitatea infantila, cu toate ca este o componenta a mortalitatii generale, aceasta categorie demografica si sanitara merita sa fie mentionata deoarece de ani buni reprezinta o problema negativa majora a Romaniei care, datorita nivelului ridicat, situeaza tara noastra pe unul din ultimele locuri in Europa.

Din datele tabelului nr. 9 se remarca, mai intai, ca mortalitatea infantila din mediul rural se mentine, in toti anii prezentati in tabel, mai mare decat in mediul urban.

Astfel, rata mortalitatii infantile din mediul urban se situeaza la trei sferturi din cea din mediul rural datorita diferentelor existente in acordarea asistentei sanitare, a alimentatiei, a nivelului de trai si nu in ultimul rand, a nivelului de instruire a parintilor.                               Tabel nr. 9

Mortalitatea infantila in Romania, pe medii, in perioada 1930-2002- decedati sub 1 an la 1000 nascuti-vii -

Anii

Total tara

Urban

Rural

1930

175,6

174,8

175,7

1935

181,0

169,0

182,9

1950

116,7

112,2

117,7

1960

74,6

67,5

76,9

1970

49,4

45,6

51,3

1980

29,3

25,5

32,3

1990

26,9

24,1

29,7

1995

21,2

18,2

23,9

2002

20,5

17,3

23,3

2001

18,6

15,2

21,5

2002

18,6

16,1

20,8

Sursa: Anuarele demografice ale Romaniei

In decursul anilor, intr-adevar, pe masura cresterii generale a conditiilor de viata, de munca si sanitare, adica a civilizatiei in ansamblu, mortalitatea infantila din Romania a inregistrat progrese semnificative in sensul scaderii ei substantiale fata de trecut. Daca in anul 1935, din 1000 de copii nascuti-vii in mediul rural, un numar de 183 (aproape 20%) mureau inainte de implinirea varstei de un an, in prezent, la sfarsitul secolului XX, in mediul rural s-au inregistrat numai 21 de copii decedati avand varsta sub un an (2%). 

Numarul deceselor infantile a marcat un recul mai important abia dupa 1990, fapt ce poate fi pus pe seama scaderii numarului de nascuti-vii , indeosebi a celor nedoriti, care prezinta un risc ridicat de deces. Cu toate realizarile care au avut loc in scaderea mortalitatii infantile din Romania, aceasta plaseaza inca tara noastra pe primul loc in Europa, dupa Albania.

Astfel, conform datelor publicate in Anuarul Demografic ONU in anul 2001, cu date definitive referitoare la anul 1996, Romania in acelasi an cu o mortalitate infantila de 22,3 ‰  se afla peste rata altor tari aflate in tranzitie ca si tara noastra: Bulgaria (15,8‰ Polonia (12,1‰), Ungaria (10,9‰), Cehia (6,0‰), pana si Ucraina (14,5‰) si Republica Moldova (20,4‰). In tari europene dezvoltate mortalitatea infantila este in general mai mica decat cea din Romania: de peste 6 ori in Suedia, de peste 5 ori in Elvetia si Franta.

 Mobilitatea teritoriala a populatiei rurale in Romania

Mobilitatea teritoriala a populatiei face parte din categoria mai larga a diverselor schimbari care au loc permanent in cadrul populatiei unei tari, schimbari care pot fi cuantificate si studiate

Factorii care determina migratia populatiei pot fi de doua feluri: factori atractivi care determina populatia sa migreze spre un anumit teritoriu si sunt reprezentati de nivelul veniturilor, conditii de trai, loc de munca etc. si factori repulsivi care determina plecarea populatiei dintr-un anumit teritoriu si sunt reprezentati de conditiile necorespunzatoare de viata, venituri scazute, nesiguranta sau lipsa locurilor de munca etc.

In decursul timpului, Romania s-a caracterizat prin existenta unor diferentieri sensibile intre zonele tarii care au determinat aparitia unor dezechilibre sociale si economice intre aceste zone. In timp ce activitatea industriala era concentrata in anumite regiuni in care existau resurse minerale si energetice usor accesibile, alte zone se caracterizau prin preponderenta activitatilor agricole si silvice. Repartizarea inegala a resurselor naturale in teritoriu odata cu dezvoltarea economica inegala, precum si conditiile de viata diferite au determinat deplasari importante de oameni catre zonele industrializate si mai urbanizate ale tarii. In acest fel s-a schimbat continuu raportul dintre populatie si resurse, dintre agricultura si industrie, dintre mediul rural si cel urban. In regiunile unde intensitatea migratiei este mai mare apar o serie de implicatii negative cu caracter demografic si social-economic care afecteaza structura populatiei pe varste si sexe deci si comportamentul demografic: curba casatoriilor, instabilitatea familiilor (divorturile), accentuarea procesului de imbatranire demografica a populatiei si foarte grav, scaderea natalitatii si cresterea continua a numarului de avorturi.

De-a lungul timpului, migratia populatiei a avut intensitati si sensuri diferite in stransa dependenta atat de situatia economica a unor zone cat si de deciziile politice aparute in diverse perioade istorice.

Pentru un interval de timp de peste 30 de ani (1968-2002) exista date statistice detaliate cu privire la migratia populatiei. In aceasta perioada, migratia populatiei a avut intensitati diferite si se pot remarca cateva etape distinctive si anume: 1968-1970, 1971-1982, 1983-1989 si dupa anul 1989 (tabelul nr. 10).

Tabel nr.  10

Migratia populatiei Romaniei in perioada 1968-2002

Perioada

Numar schimbari de domiciliu (mii)

Media anuala (mii)

Proportie la 1000 locuitori

1968-1970

861

287

14,2

1971-1982

4016

335

15,6

1983-1989

1522

217

9,5

1990

786

786

33,9

1991-2002

2745

274

12,2

Sursa: Anuarul demografic al Romaniei, INS, 2001

Din datele tabelului nr. 10 rezulta unele aspecte mai deosebite:

·         O valoare importanta a fenomenului migrator s-a inregistrat in perioada 1971-1982 cu o medie anuala de 335 mii schimbari de domiciliu, cea mai mare migratie anuala legala intre localitati din perioada postbelica in Romania (in afara de anul 1990 care are alte semnificatii). Acest aflux important de persoane care si-au schimbat domiciliul dintr-o localitate in alta a tarii se explica, dupa cum este cunoscut, prin industrializarea fortata a Romaniei care, in conceptia totalitarista, trebuia sa se izoleze de celelalte tari si sa produca cele necesare economiei fara sa se recurga la importuri costisitoare. Mai trebuie aratat ca anii 1973 si 1974 reprezinta cea mai intensa migratie intre localitati cu peste 375 mii schimbari de domicilii pe fiecare din acesti doi ani calendaristici;

·         Dupa anul 1982 si pana la revolutia din 1989, intreaga perioada este marcata de o semnificativa scadere a migratiei in interiorul tarii datorita, in principal, crizei in care intrase sistemul economic totalitar. Astfel, ultimul an al perioadei (1989) a fost si anul de minima migratie interna din ultimii 50 de ani, cu un numar de numai 190 mii schimbari de domiciliu;

·         In primul an dupa revolutie (1990) migratia a fost de 4 ori mai mare decat in fiecare din anii anteriori. Aceasta insa nu reprezinta o migratie propriu-zisa, ci era o fireasca recuperare a intarzierilor in schimbarea legala a domiciliului unor persoane care, desi lucrau in anumite localitati, legislatia nu le permitea decat foarte greu obtinerea domiciliului stabil in localitatile considerate “cu caracter inchis”. Suspendarea dupa 1989 a unor legi discriminatorii a facut ca mii de persoane sa-si legalizeze statutul de cetateni in localitatile in care traiau si munceau. Cu alte cuvinte, in cea mai mare masura, in anul 1990, nu a avut loc o migratie propriu-zisa, ci s-a produs o actiune administrativa fara deplasarea fizica a persoanelor intre localitati;

·         In anii care au urmat, adica 1991 si pana in prezent, migratia populatiei dintr-o localitate in alta a tarii a avut un caracter oscilant, fiind intre 250 si 300 mii persoane anual.

Aceste date globale ale schimbarii de domiciliu trebuie analizate in continuare pe planuri si directii de migratie, pe medii (urban, rural) pentru a avea o imagine completa asupra mobilitatii teritoriale a populatiei Romaniei.

Mobilitatea teritoriala a populatiei a avut loc si continua si in prezent, in toate timpurile si in toate tarile, indiferent de situatia lor geografica sau de dezvoltarea lor socio-economica. Uneori mai rapid, alteori mai lent, mediul urban a luat-o inaintea celui rural atat ca numar de locuitori cat si ca dezvoltare economica sau edilitara. Dar cea mai importanta constatare este aceea ca, in majoritatea cazurilor, sporirea numarului populatiei oraselor a avut loc pe baza fluxurilor migratorii ale satenilor catre orase.

Cauzele principale ale migratiei sat-oras sunt cunoscute si valabile mai ales in epoca moderna: inasprirea conditiilor de viata si de munca din mediul rural, in principal in agricultura, in paralel cu atractia tineretului catre mirajul oraselor si in special, catre marile aglomerari urbane. Fata de aceste tendinte valabile in numeroase tari europene, in Romania migratia sat-oras a cunoscut o evolutie nefavorabila de la o epoca la alta.

Desi nu exista date exacte privind migratia populatiei din tara noastra in trecutul mai indepartat, se poate aprecia, dupa evolutia numerica a populatiei rurale, ca migratia sat-oras a avut valori nesemnificative de la inceputul secolului si pana in jurul anului 1956. Spre exemplu, in perioada anilor 1930-1955 populatia rurala reprezenta 75-80% din totalul populatiei tarii, iar Romania, pe buna dreptate in perioada antebelica era considerata “tara eminamente agrara”.

Asa cum am aratat anterior, fluxurile migratorii s-au accentuat din anul 1967.

Aceasta arata foarte clar ca migratia sat-oras a contribuit in mod substantial la cresterea gradului de urbanizare a Romaniei. Pentru a ilustra si mai bine acest aspect, vom aminti unele calcule facute pentru deceniul 1980-1990 in care se estimeaza modul cum s-a marit numarul populatiei urbane. Astfel, in deceniul respectiv, sporul total al populatiei urbane a fost de circa 2 milioane locuitori, spor care s-a realizat astfel:

·     10% s-a datorat trecerii a 23 de localitati rurale in categoria oraselor;

·     30% a provenit din sporul natural (nascuti minus decedati), spor propriu mediului urban;

·     60% reprezinta persoanele provenite din localitatile rurale care au migrat spre centrele urbane cu schimbarea domiciliului legal.

Anterior am aratat pe larg modul in care a avut loc migratia populatiei dintr-o localitate in alta a tarii in cursul anului 1990, ca urmare a schimbarii legislatiei in domeniul respectiv. Incepand din anul 1991, s-a produs o spectaculoasa restructurare a fenomenului de migratie, cea mai importanta fiind scaderea masiva a fluxului de populatie sat-oras.

In tabelul nr. 11 se prezinta modul cum a evoluat migratia populatiei pe medii de viata sociala (urban, rural).

Tabel nr. 11

Fluxurile migratiei interne, pe medii, in perioada 1990-2002

- % -

1990

1996

1997

2002

2001

2002

Rural-urban

69,8

24,7

22,8

22,0

21,0

19,5

Rural-rural

8,5

24,5

25,8

23,6

21,8

23,1

Urban-rural

3,5

23,4

26,4

28,4

30,7

33,8

Urban-urban

18,2

27,4

25,0

26,0

26,5

23,7

Total

100,0

100,0

100,0

100,0

100,0

100,0

Sursa: Situatia demografica a Romaniei, INS, 2002

Datele tabelului 11 evidentiaza oscilatiile fluxurilor migratorii din deceniul care a urmat revolutiei din anul 1989. Se poate afirma ca migratia populatiei Romaniei este influentata in mod direct, atat de noua legislatie privind schimbarile de domiciliu dintr-o localitate in alta, cat, mai ales, de situatia economico-sociala actuala.

In toate perioadele anterioare anului 1990, intensitatea maxima a migratiei a fost pe segmentul rural-urban, din motivele prezentate anterior. Varful acestei migratii sat-oras s-a aflat in anul 1990, din motivele cunoscute, mai ales cele legislative. Incepand insa chiar din anul 1991, volumul total al schimbarilor de domiciliu a fost cu peste 500 mii persoane mai mic decat in anul 1990. Raportat la numarul de locuitori, scaderea a fost de la 34‰ in 1990 la 11‰ in anul urmator.

In ceea ce priveste celelalte segmente ale migratiei (rural-rural, urban-rural si urban-urban) in deceniul 1990-2002 au avut o evolutie diferita, dar fara oscilatii importante:

·         Schimbarile de domiciliu in cadrul mediului rural a caror cauza este, in principal, de natura socio-demografica, fiind vorba de incheierea casatoriilor, au avut o intensitate apropiata de la un an la altul (circa un sfert din totalul schimbarilor de domiciliu din rural tot in rural). Ne indreptateste sa consideram incheierea casatoriei drept factor determinant al migratiei rural-rural faptul ca peste 40 la suta din totalul celor ce au migrat sunt de varsta tanara (20-34 ani), iar locuri de munca sigure si cu caracter permanent la sate sunt mai greu de presupus.

·         Migratia persoanelor cu domiciliul in mediul urban plecate in mediul rural a avut in ultimul deceniu (1990-2002) un caracter deosebit fata de perioadele trecute. Astfel, dupa anul 1990 cand migratia a avut caracterul exploziv pe care l-am prezentat anterior, in urmatorii 6 ani (1991-1996) numarul celor plecati din urban pentru a se stabili in rural a fost din ce in ce mai mic. Incepand insa din anul 1997, s-a produs o schimbare importanta si anume: pentru prima oara in istoria migratiei romanesti, numarul celor care au plecat din urban pentru a se stabili in rural a crescut in asa fel incat a depasit numarul celor care (invers) si-au schimbat domiciliul din rural in urban, asa dupa cum s-a desfasurat migratia romaneasca pana in anul 1997.

Schimbarea sensului fluxului migrator al mediului rural din ultimul deceniu se observa si din datele referitoare la balanta schimbarilor de domiciliu (sositi, plecati, sold). Dupa 30 de ani de sold negativ, adica mai multi plecati decat sositi, incepand din anul 1997, situatia s-a schimbat.

 

Tabel nr. 12

Balanta migratiei din mediul rural in perioada 1990-2002

- mii persoane -

Anii

Sositi

Plecati

Sold migrator

1990

95

616

-521

1991

77

183

-106

1992

107

182

-75

1997

159

156

+3

2001

145

118

+27

2002

139

104

+35

Sursa: Situatia demografica a Romaniei, INS, 2002

Migratia de revenire a unui numar mare de persoane din urban in rural are o serie de cauze la care s-a mai facut referite:

-                  pe de o parte, restructurarea industriei din mediul urban a creat la orase un surplus de forta de munca, deci un numar mare de someri;

-                  pe de alta parte, efectele Legii 18/1991 privind restituirea catre vechii proprietari a terenurilor agricole a indemnat pe unii oraseni proveniti de la sate sa se intoarca in localitatile lor de provenienta.

In legatura cu problema migratiei urban-rural, consideram ca, in viitor aceasta tendinta se va mentine intrucat:




đ     privatizarea unitatilor industriale inca nu s-a incheiat;

đ     obtinerea titlurilor de proprietate asupra terenurilor agricole se desfasoara inca destul de greoi; multe procese cu privire la punerea in posesie sunt inca departe de a fi solutionate.

In ceea ce priveste ultima componenta a fluxului migrator, respectiv migratia urban-urban, in toata perioada 1990-2002, avand cam aceleasi cauze, aceasta migratie s-a mentinut la niveluri apropiate de la un an la altul, respectiv a oscilat intre 20 si 30 la suta din totalul schimbarilor de domiciliu.

Mobilitatea teritoriala a populatiei rurale in functie de varste

In legatura cu varsta persoanelor care isi schimba domiciliul stabil din zonele rurale catre orase, cea mai importanta constatare o constituie faptul ca intensitatea cea mai mare a migratiei apare la tinerii in varsta de 20-30 ani. De asemenea, trebuie subliniat ca perioada de maxima intensitate a deplasarilor de populatiei de la sate catre orase a fost intre anii 1971 si 198 In acest interval de timp, tinerii sateni de 20-24 ani s-au stabilit anual in mediul urban in proportie de aproape 60% din totalul migrantilor. Acesti ani corespund cu perioada de industrializare intensa a Romaniei cand nevoia de forta de munca era din ce in ce mai mare. Aceasta migratie mare a inceput sa scada treptat in anii urmatori (1982-1989) cand economia romaneasca intrase in declin. Ca o consecinta fireasca, ne mai fiind nevoie de forta de munca suplimentara in industrie si constructii, ramuri economice cu preponderenta in mediul urban, migratia tineretului de la sate la orase a ajuns in anul 1989 la jumatate fata de anii anteriori de maxima industrializare. In acelasi timp, migratia celor foarte tineri (15-19 ani) s-a redus an de an in perioada 1971-1989, ca urmare a infiintarii in mediul rural a scolilor cu caracter profesional, multe cu profil agricol.

O alta constatare importanta privind tinerii sub 30 de ani, care-si schimba domiciliul din rural in urban, consta in aceea ca pana in 1989, tinerii de 20-24 ani au fost an de an mai numerosi decat cei de 25-29 ani, iar incepand din anul 1991 si pana in prezent cele doua segmente de tineret ajung sa aiba valori relativ egale. In concluzie, in perioada 1970-2002 s-au observat multe oscilatii in ceea ce priveste migratia de la sat la oras a tinerilor sub 30 de ani, in functie de evolutia socio-economica a Romaniei.

In continuare, analizand varsta persoanelor care isi schimba domiciliul de la sate la orase, se mai pot retine urmatoarele aspecte:

·         La grupele de varsta, sa le numim mai “mature”, din randul celor apti de munca, respectiv, de la 35 la 59 de ani, migratia a fost in continua scadere in perioada noastra de referinta (1970-2002), pe masura inaintarii in varsta. Astfel, de la 10-12 migranti la 1000 de locuitori din grupa de varsta de 35-39 ani se ajunge la 4-5 la 1000 de locuitori la grupa de varsta 55-59 ani.

·         In ceea ce priveste migratia persoanelor de 60 de ani si peste, proportia acestora ajunge sa fie in toata perioada de referinta la numai 2-3%o. Motivatia migratiei persoanelor varstnice este legata mai mult de considerente economice in sensul ca unii batrani nu mai puteau face fata dificultatilor care apar in munca din agricultura si au preferat sa locuiasca impreuna cu copii sau alte rude in mediul urban.

·         O pondere destul de ridicata in cadrul migratiei sat-oras este data de copiii sub 15 ani, migratia acestora reprezentand anual un sfert din totalul migrantilor. Cauza acestei situatii este de natura familiala, intrucat marea majoritate a cuplurilor casatorite s-au mutat de la sate la orase impreuna cu copii lor minori.

Mobilitatea teritoriala a populatiei rurale, pe sexe

Caracteristica generala a migratiei rurale pe sexe este aceea ca, in toate perioadele, numarul femeilor din rural care si-au schimbat domiciliul stabil a fost mai mare decat la barbatilor. Confirmarea acestei afirmatii se va face prin prezentarea datelor despre migratia din mediul rural pe doi ani semnificativi:

a)      intr-un an de maxima migratie sat-oras din deceniul industrializarii fortate (1970-1980), respectiv din anul 1972;

b)      date din 1995, an de dupa revolutia din 1989 cand migratia a capatat alte conotatii.

Tabel nr. 14.

a) Migratia pe sexe, din mediul rural, in anul 1972

Sexul

Plecati din rural

Sositi in rural

Sold migrator

Ambele sexe

24849

146.731

-96.118

Masculin

106.922

64.716

-4206

Feminin

135.927

8015

-53.912

Sursa: Anuarul demografic al R.S.R., 1973

Directia Centrala de Statistica, Comisia Nationala de Demografie

b) Migratia pe sexe, din mediul rural, in anul 1995

Sexul

Plecati din rural

Sositi in rural

Sold migrator

Ambele sexe

153.658

141.158

-1500

Masculin

66.329

61.220

-5.109

Feminin

87.329

79.938

-7.391

Sursa: Anuarul Demografic al Romaniei, 1996, INS

Comparand datele din tabelul nr. 14,  se desprind unele constatari:

·         In ambele perioade, asa dupa cum am aratat anterior, numarul femeilor migrante a fost superior numarului barbatilor: in anul 1972 femeile au reprezentat 56% din totalul migrantilor si 60% in anul 1995;

·         A avut loc scaderea importanta a numarului schimbarilor de domiciliu atat a barbatilor (de 8 ori in anul 1995 fata de 1972) cat si a femeilor (de 7 ori in acelasi interval de timp).

Se mai observa diferentieri privind migratia populatiei daca se cerceteaza schimbarile de domiciliu pe sexe si in functie de varsta migrantilor.

            In deceniul 1971-1980, predomina schimbarile de domiciliu ale barbatilor in comparatie cu cele ale femeilor dar numai la persoanele de varsta mijlocie (25-49 ani), adica tocmai la cei avand varsta cea mai apta pentru munca. In deceniul recent incheiat (1991-2002), situatia revine la normal, in sensul ca la toate grupele de varsta numarul migrantilor de sex feminin depaseste pe cel al celor de sex masculin (tabelul nr. 15)

Tabel nr.  15

Migratia prin schimbarea de domiciliu pe sexe si grupe de

varsta, in anii 1972 si 1995

- mii persoane -

Specificare

Grupa de varsta

Total

Sub 15 ani

15-19 ani

20-24 ani

25-49 ani

60 ani si peste

1972

Ambele sexe

375

71

36

93

149

25

Masculin

181

37

6

39

87

12

Feminin

194

34

29

54

61

15

1995

Ambele sexe

289

70

20

48

124

28

Masculin

129

36

6

16

58

12

Feminin

160

34

14

32

64

16

Sursa: Anuarul Demografic al Romaniei, 1996, INS.

·         Datele prezentate in tabelul 15 confirma, in primul rand, faptul ca schimbarile de domiciliu sunt mai numeroase in randul femeilor fata de barbati. Explicatia am dat-o anterior, constand in aceea ca principala cauza a migratiei femeilor din mediul rural este aceea a intemeierii unei familii prin casatorie. Conform datelor Institutului National de Statistica, chiar si in anii din urma (1996-2002), circa 60% din migratia rural-rural este formata din persoane de sex feminin. Aceasta confirma continuarea mentinerii modelului social al stabilirii noului cuplu in localitatea ginerelui si nu in cea a miresei. Tot din datele Institutului National de Statistica rezulta si cauzele principale ale schimbarilor de domiciliu , in procente:

Masculin                      Feminin

- Probleme de munca                 11,6                             6,2

- Probleme familiale                   54,9                            64,0

- Alte motive                              33,5                            29,8

Rezulta foarte clar ca principala motivatie a migratiei feminine o reprezinta problema familiala (64,0%), in timp ce problemele de munca reprezinta de 10 ori mai putin, respectiv, 6,2% din totalul schimbarilor de domiciliu din ultimii ani.

·         In al doilea rand, datele tabelului 15 arata ca in perioada de maxima migratie din Romania, adica in deceniul 1971-1980, numerosi locuitori de sex masculin din mediul rural au fost atrasi sa lucreze in industrie si constructii, ramuri economice preponderente in mediul urban. Astfel, in anul 1973 ca si in toti anii deceniului amintit, numarul barbatilor de 25-49 ani, adica cei aflati la varsta cea mai apta pentru munca a depasit numarul femeilor din aceeasi grupa de varsta: aproximativ 60% din numarul migrantilor erau barbati care s-au mutat de la sate ca sa munceasca la orase urmand ca ulterior sa-si aduca familia dupa reglarea problemelor locative. Acest aspect al migratiei deosebite a fortei de munca de la sate la orase a dus la “golirea” satelor de populatia tanara si, ca urmare, treptat, s-a instalat in mediul rural fenomenul de imbatranire a fortei de munca din agricultura. Cu alte cuvinte, implicatiile migratiei s-au manifestat pe termen mediu si lung determinand profunde schimbari in structura demografica a populatiei rurale pe varste si sexe, afectand, totodata, numarul casatoriilor, natalitatea si fertilitatea feminina precum si stabilitatea casatoriilor (divortialitatea). Mergand mai departe, modificarile datorate migratiei se manifesta si in structura socio-economica a mediului rural prin reducerea numarului si ponderii populatiei agricole fata de totalul populatiei rurale.

·         De asemenea, migratia sat-oras are influente deosebite asupra relatiei de habitat. La nivelul localitatilor rurale au avut loc modificari in dimensiunea lor, in densitatea populatiei si ca atare se impune reajustarea unitatilor scolare, sanitare, administrative. In acelasi timp, au aparut noi probleme legate de infrastructura de la sate. De exemplu, migratia a influentat stocul de invatamant care, fiind diminuat a atras desfiintarea unor unitati scolare ramase aproape fara elevi prin migratia copiilor de la sate la orase impreuna cu parintii lor. De asemenea, cadrele didactice ramase fara loc de munca au intrat in somaj iar unii au revenit in mediul urban la domiciliul lor anterior.

Pentru completarea imaginii cu privire la mobilitatea teritoriala a populatiei rurale din 1970-2002 mai sunt necesare unele consideratii de natura socio-economica, ce sunt caracteristice ultimilor ani.

Dupa cum am aratat, incepand din anul 1997, fluxul migrator urban-rural depaseste celelalte fluxuri, in paralele cu o scadere spectaculoasa a ponderii fluxului rural-urban. Continuarea acestei tendinte are un efect social si demografic pozitiv in sensul ca populatia care pleaca din urban in rural, are in general, un nivel de instruire superior si o structura de varsta mai buna, influentand implicit dezvoltarea satelor (tabelul nr. 16).

Structura populatiei rurale pe grupe de varsta si a migrantilordin urban in rural, in anul 2001             % -                Tabel nr. 16           

Grupa de varsta

Populatia din mediul rural

Migratia din urban in rural

0-14 ani

19,8

23,2

15 – 59 ani

56,0

71,6

60 ani si peste

24,2

5,2

Sursa: Analize demografice, INS, 2002

·         Datele tabelului 16 arata foarte clar, in primul rand, structura imbatranita demografic a populatiei din mediul rural in sensul ca ponderea copiilor de 0-14 ani in totalul populatiei rurale (19,8%) este mai mica decat a batranilor de 60 ani si peste (24,2%). Spre deosebire de situatia actuala cu totul nefavorabila, trebuie mentionat ca acum 30 de ani proportia copii/batrani era cu totul alta: copiii de 0-14 ani reprezentau aproape 30% din totalul populatiei rurale, in timp ce batranii de 60 de ani si peste reprezentau abia jumatate din numarul copiilor, respectiv circa 15%. In concluzie, migratia satenilor catre orase a avut rolul hotarator in imbatranirea populatiei rurale prin plecarea la lucru a tineretului, centrele urbane reprezentand pentru tineri o puternica atractie, asa cum s-a mai aratat .

·         In anul 2001, ca si in ceilalti ani, incepand din 1997 si continuand si in prezent, migrantii in varsta cea mai favorabila pentru munca (15-59 ani) reprezinta o pondere mult mai ridicata (71,6%) in comparatie cu structura populatiei rurale in varsta apta pentru munca, respectiv 56,0%. Daca fenomenul va continua se apreciaza ca, in viitor, prin migratie se va putea imbunatati cat de cat structura actuala nefavorabila pe varste a populatiei rurale

3. Resursele demoeconomice din agricultura Romaniei si aspecte metodologice privind calcularea lor

In ultimii 50 de ani, dar mai ales in perioada 1970-1989, in Romania, problemele demografice si sociale ale populatiei rurale au fost marginalizate intrucat in perioada respectiva sustinerea unei industrii supradimensionate si haotic amplasate in teritoriu au constituit o prioritate deosebita pentru conducerea statului roman. Ani de zile la rand s-a practicat in mod abuziv de catre stat atragerea din mediul rural inspre orase a unei insemnate parti a fortei de munca tanara si preponderent masculina, dupa cum s-a aratat in paragraful nr.  

Influenta negativa a acestui fenomen demo-economic s-a rasfrant in mod decisiv si asupra productiei si productivitatii muncii din agricultura. Problemele respective erau in general cunoscute de catre specialistii in problemele fortei de munca din agricultura, dar au fost, in trecut, si intr-o oarecare masura sunt si in prezent, prea putin analizate si solutionate.

Intr-o perioada trecuta destul de indelungata s-au elaborat numeroase studii cu privire la situatia tehnico-materiala a agriculturii (soluri, recolte, costuri, masini, utilaje, ingrasaminte, irigatii etc.) dar prea putine cercetari au evidentiat calitatea si rolul fortei de munca, al oamenilor, in realizarea productiei agricole la nivelul cerintelor actuale.

Resursele de munca din agricultura inseamna, ca o caracterizare generala, acea parte a populatiei rurale creatoare de valoare noua si care este un  factor constient de productie. Aceasta forta de munca reprezinta totalitatea persoanelor (incepand de la varsta de 16 ani) din ramura agriculturii care au capacitati fizice normale si o calificare profesionala necesara si care, in conditiile sociale si tehnico-materiale date, realizeaza productia agricola de pe un anumit teritoriu. Agricultorul, in general, trebuie sa aiba o calificare care sa-i permita insusirea si utilizarea unor informatii aparute in ultimii ani referitoare la marketing; modul de obtinere a unor imprumuturi la banci sau din credite internationale (SAPHARD); sa aiba notiuni despre costurile produselor vegetale si animale, precum si multe cunostinte necesare realizarii unei productii pentru piata, nu numai pentru el si familia lui.

Pentru o analiza cat mai completa a resurselor de munca din agricultura, pe langa cadrul general prezentat anterior, sunt necesare o serie de precizari care se refera la volumul, structura si calitatea resurselor respective. In acest fel, se va putea compara forta de munca din agricultura atat cu cea din alte ramuri ale economiei romanesti cat si cu situatia pe plan international.

In prezent, in noile conditii de structuri agrare din tara noastra, pentru intocmirea strategiilor si programelor de redresare a agriculturii se impune o analiza detaliata a capitalului uman. De asemenea, este necesara luarea in considerare (calcularea) fondului de timp al fortei de munca din agricultura in totalitate, incluzand si pensionarii si celelalte categorii sociale care, prin numarul lor mare, in perioadele de varf ale muncilor agricole au o contributie substantiala la realizarea productiei.

Structura populatiei din mediul rural, sub aspectul considerarii ca resursa de munca, poate fi urmarita din fig. nr. 5.     

               

                                       POPULATIA DIN MEDIUL RURAL      Fig. nr. 5


Cu ajutorul unei formule simple cu caracter general se pot determina numeric resursele de munca din orice ramura economica:

Rde = Pvm - In

 


in care:

            Rde – volumul total al resurselor de munca;

            Pvm = populatia in varsta legala de munca;

            In = populatia inapta de munca.

            Populatia din mediul rural poate fi impartita in doua mari categorii: populatia  apta de munca si populatia inapta de munca:

·     Populatia apta de munca este populatia care se incadreaza in limitele legale de varsta si care este capabila sa presteze o munca utila. Potrivit legislatiei in vigoare populatia in varsta legala de munca este formata din barbati in varsta de 16-60(62) de ani si femei in varsta de 16-55(57) de ani.

·     Populatia inapta de munca reprezinta persoanele care, avand varsta legala de munca, nu dispun de capacitati fizice si intelectuale pentru a putea presta o activitate utila. De regula in aceasta categorie sunt cuprinsi invalizii de gradul I si II.

La randul ei, populatia apta de munca cuprinde doua mari categorii; populatia activa si populatia inactiva.

·         Populatia activa din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care pot sa presteze o munca utila necesara producerii de bunuri si servicii, intr-o anumita perioada data, de exemplu, la momentul de referinta al unui recensamant sau al unei anchete statistice. In aceasta categorie se includ pe langa cei care lucreaza efectiv (populatia ocupata) si alte categorii, ca spre exemplu: militarii in termen, somerii, persoanele in cautarea primului lor loc de munca. Aceasta notiune de “populatie activa” se foloseste mai ales cu ocazia prelucrarii si prezentarii datelor recensamintelor de populatie.

·         Populatia inactiva este acel segment de populatie care este cuprins in numarul total al locuitorilor unui teritoriu, dar care, din diverse motive, nu presteaza o munca utila, ca spre exemplu: copiii sub 16 ani, pensionarii care nu sunt si angajati, bolnavii irecuperabili etc.

·         Populatia activa ocupata este segmentul de populatie cel mai semnificativ din punctul de vedere economic si reprezinta populatia apta de munca angajata efectiv in una din ramurile economiei nationale, indiferent de forma de proprietate si de sfera activitatii economice si sociale in care isi desfasoara activitatea fiecare persoana. Cu alte cuvinte, populatia activa ocupata cuprinde toate persoanele de peste 16 ani care desfasoara o activitate economica sau sociala, activitate producatoare de bunuri sau servicii in perioada de referinta, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.

·         Populatia neocupata reprezinta acea parte din populatie apta de munca ce nu este angajata in activitatea productiva in cadrul ramurilor economiei nationale, cum sunt spre exemplu, somerii sau persoanele “casnice”.

In ceea ce priveste unele probleme metodologice ale cuantificarii fortei de munca din agricultura, populatia activa din punct de vedere economic reprezinta o notiune care este necesara cu ocazia prelucrarii datelor recensamintelor de populatie si care se calculeaza dupa o metodologie conforma cu normele internationale. In aceasta categorie se includ persoanele care, potrivit declaratiei lor, lucreaza cea mai mare parte a timpului lor de munca intr-o anumita ramura economica, avand si castigul cel mai mare din activitatea respectiva. In nici un caz la recensamant nu se accepta ca o persoana sa aiba doua sau mai multe ocupatii (surse de venit). Spre exemplu, un pensionar din mediul rural nu poate fi inregistrat, chiar daca el declara asa, ca fiind si agricultor (activ) si pensionar (inactiv) cu toate ca, intr-adevar persoana respectiva lucreaza un timp oarecare ca agricultor pe terenul agricol propriu dar primeste si pensie de la stat potrivit legii. Cu ocazia recensamintelor populatiei, aceste persoane s-au declarat si au fost inregistrate ca pensionari, deci persoane inactive din punct de vedere economic. De asemenea, trebuie mentionat ca in prezent, in tara noastra, exista aproximativ 1,5 milioane de pensionari din agricultura.

Avantajele cunoasterii “populatiei active”:

đ     Datele provin dintr-o inregistrare exhaustiva (recensamant), deci sunt obtinute pe baza interogarii tuturor locuitorilor tari si ca atare au un grad ridicat de exactitate;

đ     Prin prelucrarea datelor inregistrate la recensamant se obtin informatii detailate cu privire la caracteristicile demoeconomice de baza ale populatiei - sex, varsta, ocupatie (profesie), ramuri si subramuri ale economiei nationale, repartizarea pe medii (urban, rural) precum si in profil teritorial cat mai detailat (judete, municipii, orase, comune) - date care nu pot fi atat de exacte cand sunt culese prin anchete selective, adica pe baza de esantioane mai mult sau mai putin reprezentative. De asemenea, este important de mentionat ca datele recensamantului se refera la populatia cu domiciliul legal in mediul rural sau urban, dupa caz;

đ     Datele cu privire la resursele demoeconomice din agricultura sunt pe deplin comparabile atat cu cele din alte ramuri economice din Romania cat si cu datele similare obtinute la recensaminte din alte tari conform metodologiei elaborata de ONU.

             Dezavantajele utilizarii in diverse lucrari a datelor cu privire la “populatia activa”:

đ     Datele se refera numai la momentul de referinta al recensamantului iar inregistrarile totale de populatie se fac de obicei odata la 10 ani;

đ     In cazul agriculturii, in randul “populatiei active” nu se cuprinde o buna parte din populatia care este considerata inactiva conform principiilor recensamantului (pensionari, femei casnice etc.) dar care au un anumit aport la lucrarile agricole, in special in perioadele de varf.

            Datele privind populatia activa ocupata in agricultura publicate in Anuarele Statistice ale Romaniei se obtineau inainte de 1992 pe baza informatiilor cuprinse in rapoartele statistice anuale cerute de Directia Centrala de Statistica de la unitatile economico - sociale din toate sectoarele de activitate. In prezent datele se obtin de la Institutul National de Statistica prin ancheta bazata pe esantioane. In aceasta categorie de populatie activa ocupata se cuprind conform metodologiei balantei fortei de munca, toate persoanele, indiferent de statutul lor profesional, care au un loc de munca in care isi desfasoara o activitate economico - sociala aducatoare de venit.

            Spre deosebire de recensamant, in ramura agriculturii se considera a fi ocupate si unele persoane care la recensamant au fost inregistrate ca inactive sau incadrate in alte ramuri economice si anume:

-          unii pensionari, indiferent de varsta;

-          femeile care la recensamant s-au declarat drept casnice (inactive);

-          studenti si elevi care in timpul liber au prestat unele munci agricole;

-          unii someri care au lucrat sporadic in agricultura.

            Avantajul utilizarii datelor privind populatia activa ocupata, date care asa cum am aratat anterior, se obtin si prin inregistrari selective, consta in faptul ca in acest fel se pot cunoaste an de an, cu cheltuieli reduse, schimbari importante care se produc in ceea ce priveste numarul persoanelor care lucreaza intr-o ramura sau alta economica.

            De asemenea, in cadrul agriculturii nu se poate subestima aportul celor circa 500 mii, poate chiar pana la 1 milion de persoane, care lucreaza in agricultura un timp oarecare, mai ales in perioada de varf, chiar daca aceste persoane sunt varstnice (cei mai multi pensionari) si foarte multe de sex feminin (casnicele).

Dezavantajul utilizarii datelor cu privire la populatia activa ocupata il reprezinta faptul ca sursa acestor date, provenind dintr-o inregistrare selectiva, face ca gradul de exactitate sa fie mai scazut, iar caracteristicile persoanelor cuprinse in cercetare sunt, de asemenea, limitate. Totodata, in cadrul acestor anchete se trec toate persoanele care au lucrat in agricultura (sau alte ramuri), indiferent de locul de domiciliu (urban sau rural).

Informatiile privind populatia ocupata sunt publicate si obtinute de Institutul National de Statistica cu ajutorul “Anchetei asupra fortei de munca in gospodarii (AMIGO)” ce se efectueaza trimestrial. Potrivit metodologiei acestei anchete, populatia ocupata cuprinde toate persoanele de 16 ani si peste care au desfasurat o activitate economica sau sociala producatoare de bunuri sau servicii de cel putin o ora in perioada de referinta (o saptamana), in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.

S-a adoptat criteriul standard recomandat de Biroul International al Muncii (BIM) “de cel putin o ora” in definirea populatiei ocupate pentru asigurarea comparabilitatii datelor la nivel international precum si din urmatoarele considerente:

-          cuprinderea activitatilor desfasurate in timp redus, ocazionale sau sezoniere;

-          asigurarea corelatiei intre timpul lucrat si volumul productiei obtinute;

-          definirea somajului ca lipsa totala a muncii;

-          evaluarea dimensiunilor subocuparii fortei de munca.

In afara de persoanele aflate la lucru, care aveau un loc de munca si care in cursul saptamanii de referinta au lucrat ca salariati, ca lucratori pe cont propriu (sezonierii din agricultura) sau lucratori familiali neremunerati, s-au mai considerat persoane ocupate:

-          persoanele temporar absente de la lucru;

-          persoanele care in cursul saptamanii de referinta au desfasurat o munca oarecare platita sau aducatoare de venit, chiar daca erau in curs de pregatire scolara obligatorie, erau la pensie sau daca erau someri indiferent daca primeau sau nu ajutorul de somaj;

-          lucratorii familiali neremunerati, inclusiv cei temporar absenti in timpul saptamanii de referinta.

Aceasta metodologie folosita la ancheta AMIGO arata foarte clar faptul ca cifrele privind populatia ocupata in agricultura sunt mult mai mari fata de cele obtinute la recensamant sau alte anchete, datorita cuprinderii in aceasta ancheta a numeroase persoane care, in mod normal, neavand agricultura drept sursa principala de existenta, au fost cuprinse la alte ramuri ale economiei nationale, ramuri diferite de agricultura.

4. Situatia populatiei ocupate in agricultura Romaniei si caracteristicule ei structurale

Determinarea cat mai corecta a numarului si structurii celor care lucreaza in agricultura este o problema dificila care prezinta unele neclaritati din cauza metodologiei diferite folosite de utilizatorii datelor respective. Vom exemplifica prin cateva date.

Astfel, conform datelor recensamantului din ianuarie 1992, numarul populatiei active din agricultura Romaniei se cifra la 2,3 milioane persoane, in timp ce in Anuarul Statistic al Romaniei, la o data apropiata de recensamant, adica la 1 ianuarie 1992, se arata ca populatia activa ocupata in agricultura era de 3,1 milioane persoane, deci o diferenta de 800 mii persoane.

Un alt exemplu care arata o neconcordanta in cuantificarea fortei de munca din agricultura este acela ca pentru anul 2002, conform datelor Anuarului Statistic al Romaniei pe 2001, populatia ocupata in agricultura era de 3523 mii persoane, iar conform datelor publicate in Ancheta AMIGO, populatia ocupata in agricultura era de 3917 mii persoane, adica o diferenta de aproape 400 mii persoane. Ca o completare la cele aratate, mentionam ca in anul 1997 intre datele Anuarului Statistic al Romaniei si Ancheta AMIGO diferenta privind forta de munca din agricultura a fost de 916 mii persoane.

Este necesar insa sa se aiba in vedere ca la baza stabilirii acestor cifre stau insa metodologii diferite elaborate in cadrul Institutului National de Statistica potrivit scopului urmarit in cadrul diverselor cercetari statistice: recensaminte de populatie, anchete, probleme ale evidentei curente agricole.

4.1. Evolutia populatiei ocupata in agricultura

In paragraful anterior s-au aratat diferentele metodologice de calcul dintre populatia activa economic si cea ocupata efectiv in agricultura precum si rolul si modul de utilizare a fiecaruia din acesti doi indicatori. Se impune totusi o precizare care apare in unele lucrari statistice: “populatia ocupata (sau activa ocupata sau forta de munca ocupata), cuprinde toate persoanele de 16 ani si peste care desfasoara o activitate economica in agricultura sau subramurile ei, in scopul obtinerii de venituri de orice fel: bunuri, salarii, plata in natura, intr-o anumita perioada de timp (trimestru, an calendaristic etc.).

Am considerat necesar sa analizam populatia ocupata in agricultura Romaniei in doua perioade in a doua parte a secolului: perioada 1950-1989; incepand din anul 1990 si pana in prezent.

S-au ales aceste doua perioade de timp pentru a releva tendintele in evolutia populatiei ocupata in agricultura, evolutie determinata de situatia social-politica si economica din Romania, in perioadele respective.

Perioada 1950-1989. In tot acest mare interval de timp, caracteristica principala a evolutie populatiei ocupata in agricultura a fost aceea de scadere continua, dar cu intensitati diferite de la o perioada la alta. Acest proces demo-economic de diminuare permanenta a numarului celor care lucreaza in agricultura reprezinta un proces obiectiv datorat, in special, modernizarii tehnologiilor folosite in agricultura, situatie care, de altfel, se remarca si in celelalte tari europene. In tabelul nr. 17 sunt prezentate date privind evolutia populatiei ocupate in principalele ramuri ale economiei.

Tabel nr. 17

Evolutia populatiei ocupata in economia

Romaniei in perioada 1950-1989

- mii persoane -

Ramura economica

                             Anii

1950

1960

1970

1980

1989

Total economie

8377,2

9537,2

9875,0

10350,1

10945,7

Industrie si constructii

1187,0

1910,7

3045,0

4536,3

4935,7

% fata de total

14,2

20,0

30,8

43,8

45,1

Agricultura

6208,7

6233,1

4848,6

3048,1

3012,3

% fata de total

74,1

65,4

49,1

29,4

27,5

Salariati in agricultura

219,2

310,6

440,1

550,6

601,6

Sursa: Anuarele Statistice ale Romaniei din perioada 1950-1989

Deosebirea fata de tarile europene dezvoltate din punct de vedere economic consta in faptul ca, desi in aceste tari proportia populatiei ocupate in agricultura este mai scazuta de 4-8 ori decat la noi, rezultatele obtinute in productia bunurilor alimentare sunt mult superioare fata de cele din tara noastra.

In tara noastra populatia ocupata in anul 1950 reprezenta 51% din totalul locuitorilor Romaniei, o proportie apropiata (47%) fata de anul 1989. Cu alte cuvinte, timp de 40 de ani, aproximativ jumatate din populatia tarii noastre a fost ocupata intr-una din ramurile economiei nationale.

Datele tabelului nr. 17 arata ca in perioada 1950-1989 a existat o tendinta continua de scadere a fortei de munca ocupata in sectorul primar (agricultura) in comparatie cu cresterea acesteia in sectorul secundar (industrie si constructii). Astfel, in perioada analizata (1950-1989) populatia ocupata in agricultura a scazut cu peste 3 milioane de persoane, in timp ce in industrie si constructii numarul celor ocupati s-a marit cu circa 3,7 milioane de persoane.

Aceeasi constatare rezulta si din raportarea numarului persoanelor ocupate in agricultura la numarul total al celor ocupati pe tara, care arata o scadere de la 74,1% in anul 1950 la 27,5% in anul 1989 si totodata cresterea ponderii celor ocupati in sectorul secundar, care  s-a marit de peste 3 ori, respectiv de la 14,2% in anul 1950 la 45,1% in 1989. Aceste date statistice demonstreaza in mod elocvent ca numarul celor ocupati in industrie si constructii a crescut substantial (cu aproape 85%) pe baza populatiei satelor, adica a celor care in mod traditional se ocupau cu agricultura.

Daca ne referim la amploarea fenomenului de diminuare a populatiei ocupate in agricultura, observam ca in perioada 1950-1989 aceasta a avut loc cu intensitati diferite. Evolutia fortei de munca a fost influentata, in cea mai mare masura, de ritmul de industrializare pe ansamblul economiei nationale. Astfel, in perioada 1950-1960, volumul populatiei ocupata in agricultura a ramas aproximativ constant. In schimb, in anii 1970-1980, in perioada infuziei masive de mijloace banesti si tehnice in industrie, populatia ocupata in agricultura a cunoscut cea mai puternica diminuare, aceasta ajungand in anul 1980 la 3048 mii persoane, jumatate fata de anul 1950 (6209 mii persoane).

S-au produs, de asemenea, in perioada 1950-1989 schimbari importante in interiorul populatiei ocupate in agricultura, in sensul ca in aceasta perioada numarul salariatilor din agricultura a crescut intr-un ritm alert, de la 219,2 mii persoane in anul 1950 la 601,6 mii persoane in 1989, adica s-a inregistrat o crestere de 2,7 ori.

Perioada 1990-200 Evolutia populatiei ocupate in agricultura in cea de-a doua perioada luata in considerare la analiza fortei de munca existenta in ramura economica a agriculturii, difera substantial de prima perioada (1950-1989). Anii 1990-2002 au stat sub influenta nemijlocita a aplicarii Legii fondului funciar care a determinat schimbarea regimului de proprietate asupra terenului agricol. An de an, cu reusite si poticneli, suprafata agricola a tarii a trecut in proportie covarsitoare in proprietatea privata. Cum era firesc, aceasta schimbare majora a regimului de proprietate asupra terenului agricol a determinat schimbari importante in numarul si structura fortei de munca ocupata in agricultura (tabelul nr. 18).



Tabel nr. 18

Evolutia populatiei ocupata in economia

Romaniei in perioada 1990-2002

- mii persoane -

Activitatea

                          Anii

1990

1992

1994

1996

1997

2001

2002

Total economie

10840

10458

10012

9493

10458

8420

8629

1. Industrie si constructii

4608

3880

3445

3193

3889

2054

2004

% fata de total

43,0

37,1

34,4

33,6

37,2

24,4

23,2

 Agricultura

3154

3362

3561

3187

3322

3419

3523

% fata de total

29,1

32,1

35,6

33,6

31,8

40,6

40,8

Sursa: Anuarele Statistice ale Romaniei

Urmare a procesului amplu de privatizare si de rentabilizare prin restructurarea personalului din intreprinderile de stat, proces economic care a avut loc in deceniul 1990-2002, in randul populatiei ocupate s-au produs o serie de reduceri si fluctuatii atat pe ansamblul economiei nationale cat si la nivelul ramurilor economice.

In primul rand, analiza evolutiei numerice a populatiei ocupate in agricultura in aceasta perioada de 10 ani, scoate in evidenta faptul ca agricultura, din furnizor de forta de munca pentru celelalte ramuri ale economiei nationale din perioada anterioara anului 1990, a devenit o sursa de absorbtie pentru populatia disponibilizata din alte ramuri economice. In acest sens, datele tabelului nr. 18 arata ca in deceniul 1990-2002, populatia ocupata in agricultura a avut o tendinta generala de crestere numerica, dar cu unele fluctuatii dupa cum urmeaza: in perioada 1990-1994 s-a inregistrat o crestere medie anuala de cca. 100 mii persoane; a urmat o scadere insemnata a fortei de munca agricola de cca. 400 mii persoane intr-un singur an (1996) dupa care, an de an, pana in anul 2002, s-a revenit la cresterea medie anuala de 100 mii persoane ca si in prima perioada analizata (1990-1994).

Aceasta evolutie numerica a populatiei ocupate in agricultura din deceniul 1990-2002 arata, odata in plus, ca, spre deosebire de tarile europene dezvoltate in care forta de munca din agricultura a fost in continua scadere, in Romania, datorita perioadei prelungite de trecere la economia de piata, situatia celor ocupati in agricultura este cu totul diferita. Mai trebuie mentionat ca ponderea ridicata a populatiei ocupate in agricultura nu suplineste ceilalti factori de productie care sa contribuie la o agricultura eficienta si care sa ajunga foarte repede la o dezvoltare durabila.

In ceea ce priveste populatia ocupata in industrie si constructii, tot din datele tabelului nr. 18 rezulta scaderea substantiala a acesteia in anul 2002 fata de 1990, urmare a perioadei de tranzitie catre o economie competitiva cu alte tari mai mult sau mai putin dezvoltate din punct de vedere economic. Cifric, in anul 2002, au fost cu peste 2,2 milioane mai putine persoane ocupate in industrie fata de 1990, ajungandu-se astfel ca in ultimul an din deceniul incheiat, in industrie sa lucreze numai circa jumatate din numarul celor ocupati in anul 1990 in aceasta ramura. O mare parte din forta de munca eliberata din industrie si-a gasit refugiul in agricultura. Aceasta, la nivelul de dezvoltare la care se gaseste in prezent, nu poate sustine acest proces, iar contradictia este evidenta: forta de munca ocupata in agricultura este in crestere, in schimb productia agricola si efectivele de animale sunt in scadere. Pe de alta parte, analizarea starii agriculturii in prezent releva faptul ca multe terenuri au ramas nelucrate in principal din lipsa de fonduri banesti, iar o parte din cele lucrate nu sunt la nivelul tehnologiilor performante.

Pentru a avea o imagine mai completa asupra fortei de munca ocupata in agricultura tarii noastre am recurs si la informatii provenind din recensamintele de populatie efectuate in a doua jumatate a secolului XX, respectiv in anii 1948, 1966, 1977 si 199 Datele sunt prezentate in tabelul nr. 19.

Datele privind forta de munca, obtinute cu ocazia tuturor recensamintelor de populatie se refera la populatia activa din toate ramurile economiei nationale. Modul de calcul al acestei populatii active economic, prezentate in paragraful anterior  3. corespunde cu indicatiile ONU privitoare la recensaminte si in acest fel, avand aceeasi metodologie, se pot face comparatii cu datele obtinute  in celelalte tari membre ONU. Dar datele cu privire la populatia activa folosesc nu numai la comparatii internationale pentru nevoile ONU, ci au o importanta mare si pe plan national, intrucat informatiile culese la recensaminte, fiind obtinute de la intreaga populatie (exhaustive) au un grad mult mai mare de exactitate fata de cele inregistrate cu ocazia diverselor anchete (sondaje) selective, oricat de reprezentativ ar fi esantionul ales pentru anchetele respective.

In afara de aceste aspecte, datele privind populatia activa pe domenii economice, deci si pentru cei care lucreaza in agricultura, ofera posibilitatea de a cunoaste si alte caracteristici importante ale populatiei respective: sex, varsta, nivel de pregatire scolara (cadre medii, superioare), profesia, ocupatia, statutul profesional (patron, fermier, salariat) si nu in ultimul rand, repartizarea teritoriala cat mai exacta pe sate, comune, orase, judete a populatiei active economic care lucreaza in agricultura.

Partea cea mai slaba a datelor obtinute la recensaminte este aceea ca ele au valabilitate redusa, cat mai apropiata de data calendaristica a efectuarii recensamantului respectiv. Or, recensamintele de populatie se fac, de regula, la un interval de timp de 10 ani sau chiar mai mult. In aceasta situatie, conducerea administrativa a tarii, ministerele, trebuie sa cunoasca in mod cat mai operativ chiar an de an, situatia fortei de munca existente in perioada dintre doua recensaminte. Aceasta presupune calcularea prin metode statistice a asa zisei populatii ocupate pe ramurile economiei nationale, cu caracteristici mai putine, dar suficiente pentru cunoasterea fortei de munca pe ramuri si permite a se lua, eventual, masurile necesare de catre utilizatori, atunci cand este cazul.

Populatia activa din agricultura la recensamintele

din anii 1948, 1956, 1966, 1977 si 1992

Tabel nr. 19

- mii persoane -

Activitate

                         Anii

1948

1956

1966

1977

1992

Total economie

9875

10449

10362

10794

10466

Agricultura

8108

7279

5890

3942

2329

% fata de total

82,1

69,7

56,8

36,5

22,3

Sursa: Anuarele Demografice ale Romaniei

Nota: In anuarele statistice se publica populatia ocupata pe ramuri ale economiei nationale, obtinuta pe baza de anchete selective, iar in anuarele demografice se publica populatia activa inregistrata la recensamintele populatiei

Din datele prezentate in tabelul nr. 19 rezulta in primul rand faptul ca intr-o perioada de aproape 45 de ani, intre recensamantul din anul 1992 si cel din anul 1948, populatia activa a Romaniei a fost mai mare cu aproape 600 mii persoane ca urmare, in principal, a sporirii locurilor de munca in industrie, constructii, servicii si alte ramuri economice neagricole.

Tot din datele respective se remarca faptul ca in perioada analizata populatia activa din agricultura s-a redus de 3,5 ori ajungand de la 8,1 milioane persoane in 1948 la 2,3 milioane persoane in anul 199 Totodata trebuie mentionat ca ponderea populatiei active din agricultura s-a redus in permanenta fata de populatia activa totala pe tara ajungand sa reprezinte numai 22,3% in anul 1992, in timp ce in anul 1948 aceasta reprezenta 82,1%, taranimea fiind inainte de colectivizarea agriculturii patura cea mai numeroasa a populatiei Romaniei.

Procesul de scadere importanta a numarului si ponderii fata de total a fortei de munca din agricultura romaneasca este un fenomen demoeconomic si social pozitiv care a avut loc in toate tarile europene indiferent de gradul lor de dezvoltare economica. Pentru tara noastra insa a capatat o conotatie negativa deoarece scaderea cea mai mare a numarului populatiei active din agricultura s-a produs in randul populatiei tinere dupa cum vom arata in paragraful urmator. 

4. Caracteristici structurale ale populatiei ocupate in agricultura    si factorii care le influenteaza

Situatia economica si sociala a mediului rural pe ansamblu influenteaza in mod hotarator atat numarul cat, mai ales, structura populatiei ocupata in agricultura.

In plus, la acestea se mai adauga si contributia, pe termen mai lung, a fenomenelor si proceselor demografice. Dar trebuie mentionat ca influenta economicului asupra populatiei ocupate in agricultura se poate prevedea si comensura in buna masura, datorita interventiilor statului prin politica agrara in diverse etape. In schimb, procesele demografice, in lipsa unei politici demografice coerente, pot avea evolutii imprevizibile pe termen lung.

Astfel, toate fenomenele demografice au fost afectate de scaderea nivelului de trai, de inconsistenta asistentei medicale la sate ceea ce a condus la degradarea starii de sanatate reflectata in cresterea mortalitatii generale si infantile din deceniul 1990-2002 dupa cum s-a aratat. De asemenea, in paragraful nr.  s-a tratat si influenta negativa a migratiei sat-oras asupra populatiei rurale in general si asupra fortei de munca in particular.

Prima si cea mai importanta caracteristica a populatiei ocupate in agricultura este reprezentata de structura pe varste a populatiei respective.

a)      Populatia activa economic

Vom incepe analiza fortei de munca in functie de varsta agricultorilor prin prezentarea mai intai a datelor obtinute la ultimele doua recensaminte ale populatiei pentru care exista date definitive publicate . Chiar daca aceste date se refera la o perioada mai indepartata (1977 si 1992) ele, avand la baza aceeasi metodologie de obtinere a lor, pot fi comparate. Totodata datele respective ofera o imagine asupra evolutiei structurii pe varste a agricultorilor pe o perioada de 15 ani in care s-au produs o serie de modificari structurale cu consecinte importante pana in perioada actuala (tabelul nr. 20).

Structura pe varste a populatiei active din agricultura

la recensamintele din anii 1977 si 1992         Tabel nr. 20

- mii persoane -

Grupa de varsta

1977

1992

Diferenta (+) 1992/1977

Total activi pe tara

10794

10466

-328

Total activi din agricultura, din care:

3942

2329

-1613

15-19 ani

136

169

+33

20-39 ani

1395

721

-674

40-59 ani

1936

1143

-793

60-64 ani

237

167

-70

65 ani si peste

238

129

-109

Sursa: Noi cai si solutii pentru stabilizarea fortei de munca din agricultura, IEA, 1995

Nota: Gruparea pe varste folosita in tabel corespunde cu cea utilizata la publicarea datelor celor doua recensaminte ale populatiei

Din datele tabelului nr. 20 se remarca, in primul rand, scaderea numarului populatiei active din intreaga tara cu numai 3% in anul 1992 fata de 1977. In ceea ce priveste agricultura scaderea a fost de 4 ori mai mare in perioada analizata. Aceasta scadere continua a numarului populatiei active din agricultura romaneasca ar parea un fenomen pozitiv ce se manifesta in toate tarile europene avansate din punct de vedere economic. Dar, in timp ce in tarile cu economie de piata consolidata, scaderea numarului populatiei active din agricultura s-a bazat pe extinderea mecanizarii si modernizarii tehnologiilor agricole  sa se aduca prejudicii productiei agricole de orice fel, in Romania scaderea respectiva a avut cu totul alte cauze pe care le-am prezentat pe larg in paragraful nr. 4.

Tot din datele tabelului nr. 20 rezulta scaderea substantiala a numarului persoanelor active din agricultura tocmai la varsta cea mai apta pentru munca, adica la grupa 20-39 ani. Astfel, in anul 1992 fata de 1977 numarul persoanelor active din grupa respectiva s-a redus la jumatate, fapt care nu se mai intalneste la celelalte grupe de varsta. Aceasta scadere a numarului persoanelor in varsta de 20-39 ani, care de altfel se observa si in alte tari, este destul de daunatoare pentru Romania intrucat s-a petrecut intr-o perioada relativ scurta de timp, ceea ce a dus la o imbatranire a fortei de munca nu numai din agricultura, dar si in mediul rural pe ansamblu, lasand satele romanesti, in nenumarate cazuri, aproape fara locuitori avand varstele cele mai potrivite pentru orice fel de activitati productive.

b) Populatia ocupata

Continuand cu analiza structurii fortei de munca din agricultura vom prezenta si situatia pe grupe de varsta a populatiei ocupate in aceasta ramura economica. Analiza se va referi la date mai apropiate de actualitate privind structura pe varste a celor ocupati in agricultura. De asemenea, de aceasta data se vor compara datele din agricultura cu cele din industrie, avand aceeasi metodologie de calcul folosita la unele anchete statistice (tabelul nr. 21).

Din datele tabelului nr. 21 se desprind unele aspecte elocvente:

·    Persoanele tinere avand varsta sub 25 ani sunt ocupate in activitati productive intr-o proportie mai redusa (cca. 12%) in comparatie cu persoanele din celelalte grupe de varsta. Aceasta constatare se remarca atat pe total tara (11,8%) cat si in celelalte activitati economice, inclusiv agricultura (12,3%). Explicatia consta in aceea ca majoritatea tinerilor sub 25 de ani se afla inca in procesul de instruire (elevi, studenti), iar pe de alta parte, angajatorii nu se grabesc sa primeasca in serviciu pe cei foarte tineri pe care ii considera fara experienta in productie.

Structura populatiei ocupate, pe grupe de varsta si

activitati, ale economiei nationale in anul 2002      

Tabel nr. 21

Activitati ale economiei nationale

Total

Grupe de varsta

15-24 ani

25-34 ani

35-49 ani

50-64 ani

65 ani si peste

Total economie (mii persoane)

10761

1275

2804

3587

2034

1061

%

100,0

11,8

26,1

33,3

18,9

9,9

Agricultura (mii persoane)

4546

559

741

885

1313

1048

%

100,0

12,3

16,3

19,5

28,9

23,0

Industrie (mii persoane)

2217

218

721

1075

200

3

%

100,0

9,8

32,5

48,5

9,0

0,2

Celelalte ramuri ale economiei (mii persoane)

3998

498

1342

1627

521

10

%

100,0

12,5

33,6

40,7

13,0

0,2

Sursa: Ancheta statistica AMIGO, 2001

·    Ponderea cea mai mare a celor ocupati in diverse ramuri economice se remarca, dupa cum este firesc, la grupele de varsta ale persoanelor adulte, de la 25 la 49 ani, pondere care reprezinta aproape 60% din totalul celor ocupati in productie. Numai ca, in ceea ce priveste agricultura, situatia este cu totul nefavorabila in comparatie cu celelalte activitati economice, intrucat in agricultura persoanele avand varsta cuprinsa intre 25 si 49 ani reprezinta numai 36% din totalul agricultorilor ocupati, adica de peste doua ori mai putin decat in industrie si de 1,7 ori mai putin fata de totalul celor ocupati pe tara.

·    In ceea ce priveste pe cei avand 50 de ani si mai mult, in agricultura se inregistreaza ponderea cea mai importanta de persoane ocupate o proportie de aproape 52%, fata de industrie cu 9% si in comparatie cu situatia pe tara unde se inregistreaza o pondere de aproape 30%  persoane ocupate in varsta de 50 de ani si peste. In legatura cu ponderea ridicata de persoane trecute de 50 de ani care sunt ocupate pe intreaga economie, trebuie mentionat ca la aceasta proportie mare contribuie din plin agricultura. Astfel, din cele 3 milioane de persoane ocupate in varsta de 50 ani si peste din Romania, un numar de 2,3 milioane revin activitatii din agricultura, ceea ce reprezinta peste trei sferturi din populatia mai varstnica ocupata pe intreaga tara.

·   
O alta problema importanta rezultata din tabelul 21 consta in faptul ca luand separat in considerare persoanele de varsta a treia, adica cele de 65 de ani si mai mult, acestea reprezinta aproape un sfert din totalul celor ocupati in agricultura (23%), in timp ce in celelalte activitati persoanele varstnice abia reprezinta o proportie de sub 1% (0,2%).

Aspectele aratate pot fi urmarite si din fig. nr. 6: Figura 6

Structura populatiei ocupate in industrie si agricultura, pe grupe de varsta in anul 2002

-%-

Din fig. nr. 6  rezulta in mod clar ca in industrie ponderea cea mai importanta a fortei de munca ocupate apartine grupei de varsta 35-49 ani, cea mai productiva biologic.

Totodata se remarca faptul ca in agricultura o pondere importanta a fortei de munca ocupate revine grupei de varsta de 65 ani si mai mult, in timp ce in industrie aceeasi grupa de varsta detine o pondere nesemnificativa.

In concluzie, pe baza analizelor efectuate privind populatia activa din agricultura, cat si populatia ocupata, rezulta ca forta de munca, ce lucreaza in agricultura este imbatranita.

In acelasi timp, trebuie subliniate efectele pe care le are asupra agriculturii faptul ca forta de munca prezinta un grad avansat de imbatranire:

-      adaptabilitate redusa la aplicarea de tehnologii avansate in productia vegetala si animala;

-      retinerea fata de recurgerea la credite bancare;

-      aceeasi retinere fata de efectuarea de investitii in productia agricola;

-      neincrederea fata de trecerea de la mica gospodarie individuala familiala, la exploatatia mare pe baze asociative;

-      in cazul gospodariilor fara mostenitori, dezinteres fata de nivelul productiei agricole;

-      faramitarea tot mai accentuata a proprietatii agricole prin mostenire.

           

5. Situatia populatiei ocupate in agricultura din alte tari in comparatie cu situatia din Romania

            Analiza fortei de munca ocupata in agricultura din Romania in comparatie cu alte tari reflecta unele deosebiri pe care le vom evidentia in cele ce urmeaza (tabelul nr. 22).

Populatia ocupata in agricultura, in unele tari, in anul 2002

Tabel nr. 22

Tari

Populatia ocupata fata de populatia totala

Populatia ocupata

Total

In industrie

In agricultura

In servicii si alte ramuri

Tarile Uniunii Europene

39,2

100,0

30,0

5,4

64,6

S.U.A.

48,1

100,0

17,4

2,7

79,9

Japonia

51,5

100,0

21,9

5,3

72,8

Romania

37,5

100,0

24,4

40,6

35,0

Sursa: Anuarul demografic al Romaniei, I.N.S., 2001

           

            Analizand datele tabelului nr. 22 se observa ca in ceea ce priveste situatia populatiei ocupate fata de totalul populatiei din fiecare tara, Romania are cea mai scazuta pondere de persoane ocupate in economie, dar aceasta pondere este apropiata de cea existenta pe ansamblul tarilor din Uniunea Europeana: 37,5 % in Romania si 39,2 % in tarile U.E. Asadar, decalajul nostru nefiind prea mare in cadrul Europei este de presupus ca, intr-un viitor nu prea indepartat, pe masura dezvoltarii  economice obligatorii pentru intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, ponderea persoanelor ocupate in activitatea economica va creste ajungand la nivel european si totodata va scadea rata somajului si ponderea celor neocupati.

            Tot din datele tabelului nr. 22 rezulta clar ca in ceea ce priveste activitatea industriala, decalajul dintre situatia din Romania si celelalte tari prezentate in tabel este nesemnificativa. In schimb, in privinta altor activitati si, mai ales, in agricultura discrepantele sunt deosebit de mari. Astfel, Romania continua sa aiba o populatie agricola supradimensionata. Fata de alte tari, ponderea populatiei ocupate in agricultura este deosebit de mare, chiar de 15 ori mai mare decat ponderea populatiei respective in S.U.A. Aceasta situatie se explica, in buna masura, asa dupa cum am mai aratat anterior, prin faptul ca o parte importanta  a populatiei rurale care lucreaza in agricultura este trecuta de varsta pensionarii dar continua sa fie activa marind efectivele fortei de munca ocupata in agricultura. De asemenea, acest decalaj important ce desparte Romania de alte tari se explica si prin lipsa de oportunitati de angajare a populatiei rurale in alte ramuri ale economiei nationale. Totodata, dotarea tehnica precara din agricultura romaneasca individuala atrage dupa sine un volum de munca sporit, cu alte cuvinte, apare problema necesitatii unui numar mare de brate de munca pentru realizarea anumitor lucrari agricole.

            Ceea ce diferentiaza tarile dezvoltate din Uniunea Europeana si din Statele Unite ale Americii de Romania, in privinta utilizarii fortei de munca agricole poate fi rezumat in urmatoarele:

-         in aceste tari, populatia ocupata direct in agricultura are o pondere foarte redusa: de exemplu: 5,4 % in tarile U.E. fata de 40,6 % in Romania;

-         forta de munca din agricultura acestor tari are un inalt grad de calificare impus de tehnologiile de productie ce opereaza cu tehnici si utilaje tot mai moderne;

-         activitatile de service si consultanta s-au dezvoltat de multi ani in sfera productiei agricole si a comercializarii produselor agroalimentare;

-         Uniunea Europeana stimuleaza permanent productia agricola a tuturor tarilor membre ale U.E. prin fonduri banesti acordate atat in anii normali cat, mai ales, in caz de calamitati naturale. In afara de aceasta sustinere externa, trebuie luat in considerare si sprijinul deosebit al statelor respective pentru sustinerea si dezvoltarea agriculturii din tarile lor.

Eliminarea diferentelor existente in privinta fortei de munca din agricultura intre Romania si tarile dezvoltate economic se dovedeste a fi un proces dificil si de durata. Pentru inregistrarea unor schimbari benefice in aceasta directie, consideram ca ar trebui adoptate de catre factorii de decizie, unele masuri care sa vizeze:

·     Stabilizarea tineretului din mediul rural, care sa nu mai fie nevoit sa migreze catre orase in cautarea de lucru in activitati neagricole;

·     Tot in legatura cu tinerii sateni se impune imbunatatirea pregatirii generale si de specialitate a lor prin revigorarea invatamantului mediu agricol care dupa 1989 a inceput sa se degradeze;

·     Adoptarea unor forme de instruire continua si de reciclare a agricultorilor in varsta de 25-55 de ani;

·     Stimularea financiara a retragerii din activitate a agricultorilor in varsta inaintata;

·     Stimularea urgenta a sectorului zootehnic din agricultura printr-o politica adecvata de creditare si de asistenta in domeniul transferului de tehnologie. Aceste masuri care ar avea ca rezultat relansarea sectorului zootehnic ar permite folosirea mai eficienta a timpului disponibil din sectorul vegetal. In acest fel s-ar realiza atat o stabilizare a fortei de munca din mediul rural, cat si o crestere a veniturilor acestuia prin     veniturile obtinute di sectorul zootehnic;

·     Sprijinirea trecerii la tipul de exploatatie comerciala;

·     Mentinerea si chiar dezvoltarea unei retele eficiente de consultanta in domeniul agricol;

·     Asigurarea de catre stat a conditiilor favorabile dotarii gospodariilor taranesti cu masini, utilaje si instalatii agricole performante;

·     Stimularea constituirii diferitelor forme asociative de exploatare a terenului agricol, precum si a organizatiilor profesionale agricole.

Dupa aprecierea noastra, schimbarile ce se vor produce in agricultura vor trebui sa conduca la cresterea dimensiunii exploatatiei agricole. De aceea, agricultura de sezon, cu timp partial de lucru, va mai fi prezenta doar la exploatatiile mici, iar exploatatiile de dimensiuni mari vor trebui sa asigure o folosire mai judicioasa a fortei de munca pentru a fi rentabile si competitive pe piata. Progrese notabile vor fi posibile doar daca mediul rural va fi privit ca un tot unitar, iar dezvoltarea sa va fi conceputa in armonie cu mediul inconjurator si cu interesele comunitatilor locale. In acest sens, ar fi de un real folos demararea unor programe inclusiv cu ajutorul unor organisme internationale ceea ce ar constitui inceputul unor serii de schimbari in mediul rural si, implicit, in agricultura romaneasca.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Agricultura


Macelarie
Pomicultura
Silvicultura
Viticultura


Principii ale dezvoltarii intensive a productiei de legume ( zonarea, concentrarea si integrarea productiei, sisteme de cultura, exploatatii legumicol
PRAZUL (Allium porrum, Fam.Alliaceae)
Tehnologia de cultivare a familiei SALIX
întretinerea familiilor de albine pentru valorificarea intensiva a culesurilor
Rolul organizatorului in cadrul procesului de dezvoltarea rurala
Legumele radacinoase (morcov, patrunjel, pastarnac, telina, sfecla rosie, ridichi)
Pompe si compresoare volumice
CASTRAVETELE Cucumis sativus L. Fam. Cucurbitaceae
CONTROLUL CALITATII SEMINTELOR
Sistemul de indicatori si metode de cercetare în diversificarea activitatilor unitatilor agricole pe orizonala si verticala