STRUCTURI ECOTURISTICE - DOBROGEA

STRUCTURI ECOTURISTICE - DOBROGEA

Gospodaria este creata de catre un grup de persoane care in mod obisnuit locuiesc impreuna, au, in general, legaturi de rudenie si se gospodaresc in comun. Aceste persoane participa integral sau potential la veniturile si cheltuielile gospodariei, lucreaza impreuna terenul sau cresc animalele, consuma si valorifica in comun produsele obtinute.

Gospodariile pot fi formate de persoana sau de un grup de doua sau mai multe persoane cu sau fara copii. In cadrul gospodariei, 'capul' este persoana care este declarata si recunoscuta ca atare de catre ceilalti membri ai familiei, fiind de regula sotul. In general deciziile majore ale gospodariei sunt luate de comun acord cu ceilalti membri majori ai familiei.

Structura gospodariilor

Aceasta structura poate fi determinata de anumite criterii in care mentionam:

1. Criteriul statutului capului familiei. In functie de acest criteriu gospodariile pot fi:

a) Gospodaria taraneasca in care capul de familie este agricultor.

b) Gospodaria taraneasca in care capul de familie este mestesugar in propria gospodarie, dar executa in paralel si munci agricole, nefiind ocupat integral cu mestesugul.

c) Gospodaria taraneasca in care capul de familie este salariat la o societate comerciala, insa dupa orele de serviciu se ocupa in gospodarie cu toate muncile agricole.

d) Gospodaria in care capul de familie este pensionar, care executa muncile gospodaresti singur, ajutat de copii sau cu munca salariata.

e) Gospodariile in care capul de familie este taran dar si patron cu firma proprie, cu diverse obiecte de activitate: servicii agroturistice, tamplarie, carausie etc.

f) Gospodarie net taraneasca in care capul de familie este intelectual (cadrul didactic, medic, preot, functionar) iar activitatea agricola se rezuma la: gradinarit, cresterea pasarilor, animale mici si alte activitati de acest tip.

Profilul de activitate al gospodariei in functie de care gospodariile pot fi:

1. Gospodariile cu profil predominant agricol

2. Gospodariile cu profil predominant mestesugaresc si artizanal

3. Gospodariile cu profil predominant intelectual

4. Gospodariile cu profil predominant turistic

5. Gospodariile cu profiluri combinate

Averea gospodariilor

Din punctul de vedere al societatii economice gospodaria propriu zisa este locul special amenajat, dotat cu diverse constructii si instalatii in care se contureaza oamenii cu bunuri materiale si echipamente, spre a servi ca loc de protectie a vietii si de desfasurare a unor activitati.

Averea unei gospodarii din mediul rural poate fi constituita din urmatoarele:

1. Averea materiala- care cuprinde urmatoarele elemente:

- teren arabil, livezi, fanete, pasuni, paduri,

- curte,

- casa de locuit cu dotarile necesare

- constructii anexe gospodaresti

- echipament agricol tehnic

- mijloace de transport

- ateliere, uneori alte constructii pentru activitatea de persoane sau de prestatori de servicii.

2. Averea nemateriala, cu doua componente principale:

- oameni cu forta lor energica , cu capacitate creatoare de intretinere a gospodariei , cu fondul de experienta acumulat.

- Animalele cu resursele lor disponibile de a produce alimente si cu puterea lor de tractiune pentru transporturi.

3. Averea pentru recreere familiala si in scop turistic

- Spatii de odihna si recreare (gradina cu flori, livada, spatii verzi)

- Foisoare terase, balcoane si cerdace

- Terenuri de sport

- Accesorii pentru copii

- Ponei si cai de calarie

- Animale mici

- Bazin cu peste cu posibilitati de pescuit

- Echipament de drumetie

- Echipament turistic

- Echipament de sport - diferentiat de sezon

In calitate de unitate social-economica, gospodaria realizeaza produse agricole din exploatarea pamantului, cresterea animalelor mari si mici, a pasarilor etc. Gospodariile realizeaza produse agricole si de tip industrial sau artizanal, produce preparate culinare si presteaza servicii catre alte persoane. Gospodariile ofera spre vanzare produsele care sunt in excedent fata de necesarul familiei. In functie de averea de care dispune gospodaria se poate constitui ca ferma agroturistica, clasificata in functie de cantitatea si calitatea acestei averi.

Gospodaria ecologica

Calitatea mediului constituie o cerinta fundamentala a calitatii vietii si implicit a bunastarii omului. Protectia mediului constituie o problema de educatie, de cultura si de civilizatie pentru fiinta umana.

Gospodaria ecologica (turistica sau neturistica) trebuie sa urmareasca optimizarea ansamblului masurilor agrotehnice, zootehnice, ecologice si economice in scopul utilizarii metodelor avantajoase a energiei solare si a substantelor existente in aer, apa, sol, mediu spatial, obtinandu-se produse de calitate, cu valoare biologica si ecologica ridicata.

Amplasarea pensiunilor si a fermelor agroturistice trebuie asadar sa fie realizata in locuri ferite de surse de poluare si de orice elemente care ar putea pune in pericol sanatatea sau viata turistilor. Spre deosebire de industrie care afecteaza mediul inconjurator poluandu-l, gospodariile populatiei reprezinta o oarecare stabilitate in circuitul material rural, protejand natura si mediul in care traiesc oamenii. Astfel in gospodariile particulare din mediul rural cu productie vegetala si animala, aproape totul intra in circuit:

- vegetatia este consumata de animale,

- animalele dau o productie pe care o va consuma omul.

- dejectiile animale sunt folosite ca ingrasamant natural al solului, dupa care circuitul se reia.

Alimentele de natura vegetala si animala sunt consumate de om sub forma de preparate culinare, iar resturile alimentare constituie hrana pentru animalele si pasarile de curte.

Protectia mediului natural de catre gospodarii presupune :

1. Folosirea rationala si cu economicitate maxima a resurselor naturale indiferent de originea lor (apa, aer, sol, subsol, flora, fauna, peisaj).

2. Prevenirea si combaterea degradarii mediului prevalate de om sau produse din cauze naturale.

Forme specifice de poluare

In gospodariile populatiei pot aparea urmatoarele forme de poluare:

a) Poluare cu deseuri menajere, cu ar fi:

. Deseuri recuperabile (sticle, borcane, etc) care pot fi refolosite in gospodarie sau colectate si vandute in comert.

. Deseuri nerecuperabile in gospodarie dar recuperabile in industrie: deseurile pot fi colectate si vandute in centrele de colectare: fier vechi, hartie, sticla, etc. lipsa acestor sisteme de colectare poate constitui o risipa de materie prima si o sursa de poluare a naturii.

. Deseuri menajere utilizabile in gospodarie pentru hrana animalelor si a pasarilor, fiind cazul resturilor alimentare de provenienta agricola.

. Deseuri nerecuperabile si neutilizabile din cauza degradarii fizice sau biologice care vor trebui colectate in locuri speciale si supuse reciclarii.

b) Poluare cu particule solide: praf, cenusa, fum, scame textile etc. Aceste particule plutesc in atmosfera si reduc capacitatea de purificare a aerului inspirat de oameni, putand duce la afectiuni ale aparatului respirator..

c) Poluarea cu gaze - consta in diferite gaze (oxid de azot, carbon, hidroxid de sulf, gaze esapament etc.) care provin din diferite activitati desfasurate in cadrul gospodariei.

d) Poluarea sonora - determina o suprasolicitare a simturilor omului si in timp, o diminuare a acuitatii auditive.

In cadrul gospodariei poluarea sonora poate fi provocata de doua categorii de surse:

1. Surse interne: comunicarea intre oameni; mersul prin incaperi; inchiderea si deschiderea usilor; manipularea vaselor; pregatirea hranei; zgomotul aparatelor auditiv - vizuale ale aparatelor electrocasnice; joaca copiilor etc.

2. Surse exterioare locuintei in care sunt incluse: zgomotul produs de autoturisme, avioane, alte utilaje si echipamente din zona respectiva.

Ca masuri impotriva poluarii sonore mentionam izolarea fonica a incaperilor si evitarea de catre membrii familiei a utilizarii echipamentelor producatoare de zgomot in interiorul gospodariei sau in timpul orelor de odihna.

Aplicarea masurilor de colectare si valorificarea deseurilor provenite din gospodaria fiecarei familii, contribuie la mentinerea echilibrului dintre mediul creat de om si mediul natural. Legat de mediul in care traieste omul, trebuie subliniat faptul ca peisajul prezinta o atractie estetica, morala si economica. Calitatea mediului si a peisajului este primordiala in domeniul turismului, din care cauza extinderea acestuia trebuie realizata cu maxim de preocupari pentru cerintele ecologice si biologice ale fiecarui punct turistic.

Organizarea activitatii in cadrul gospodariei agricole

Obiectivul primordial al organizarii activitatii de productie in cadrul gospodariilor din mediul rural cu specializare preponderent agricola, il constituie folosirea rationala a celor trei surse importante: pamantul, capitalul, forta de munca.

Indiferent de dimensiunile unei exploatatii agricole sau de profilul de productie, de resursele ce se gasesc in fiecare unitate agricola, gradul lor de intensitate este dat de capacitatea de productie si de gradul de intensificare a produselor tehnologice. Astfel, o exploatatie agricola care foloseste mai mult capacitatea naturala a pamantului si forta de munca, va fi silita sa desfasoare o activitate de productie extensiva in timp ce exploatarea agricola care valorifica potentialul pamantului si al fortei de munca prin investirea de capital (fix sau circulant), va avea un pronuntat caracter intensiv, exprimat prin gradul de marime a capitalului pe unitate de productie.

Din aceasta succinta prezentare a modului de utilizare si valorificare a resurselor se desprinde concluzia ca in practica desfasurarii activitatilor agricole pot exista 2 sisteme diferite de productie: intensive si extensive. Avand in vedere importanta muntelui in desfasurarea agroturismului, vom examina in mod special sistemul de productie practicat in aceasta zona.

Sistemul de productie in gospodariile agricole

Fiecare zona agricola are o anumita particularitate atat sub aspectul potentialului de productie cat si al conditiilor de clima, relief si sol care pot fi favorabile sau mai putin favorabile anumitor activitati agricole. Cu cat altitudinea geografica este mai ridicata, cu atat conditiile de productie sunt mai restrictive, pentru majoritatea plantelor agricole. Din aceasta cauza apar o serie de dificultati in ceea ce priveste alegerea sortimentului de culturi si mai ales de tehnologie de productie.

In zonele montane si premontane, problemele de exploatare agricola a pamantului, prin tehnologiile de productie vegetale, sunt specifice unui mod de cultura al plantelor care se preteaza la conditiile naturale oferite aici dar care nu pot satisface in intregime cerintele alimentare. Din aceasta cauza cea mai rationala utilizare a conditiilor de clima si sol din aceste zone este realizata prin zootehnie care valorifica cel mai bine resursele furajere ce se obtin din abundenta in aceste zone. La randul lor, produsele zootehnice pot fi valorificate superior datorita valorii lor nutritive si biologice fiind lipsite de substante poluante.

Asociind aceste caracteristici de productie in zonele montane si premontane cu natura si peisajul unic aferent, obtinem cadrul avantajelor ce dau posibilitatea dezvoltarii agroturismului ca unul dintre cele mai valide forme de exploatare optima a conditiilor pe care le ofera intreaga gama de resurse din zona.

Particularitatile tehnologice ale agriculturii zonelor montane

Tehnologiile de productie sunt specifice fiecarei zone pedoclimatice si sisteme de cultura. Pornind de la continutul si definirea tehnologiilor de productie (ca fiind un ansamblu de masuri si procese agro-fito-tehnice, fundamentate din punct de vedere tehnic si economic avand ca scop obtinerea de productii mari, cu costuri cat mai reduse) se poate analiza utilizarea optima a ansamblului de resurse materiale si de alte resurse disponibile in cadrul gospodariilor.

Avand in vedere dimensiunile reduse ale gospodariei agricole din zonele montane si premontane, nu se poate pune problema utilizarii de tehnologii de productie intensive, deoarece pe langa restrictiile legate de dimensiunea teritoriala sunt implicate si alte restrictii intre care nu pot fi neglijate cele de ordin financiar, de achizitionare a unor factori de productie cum ar fi: ingrasaminte, pesticide, masini agricole etc. sau de ordin general de aplicare a acestui tip de tehnologii.

In cele mai multe cazuri, in gospodaria taraneasca se practica tehnologiile simple, cu consumuri mici de energie , dar care au marele avantaj ca protejeaza mediul ambiant si nu favorizeaza poluarea productiei agricole. Astfel majoritatea lucrarilor se efectueaza cu forta de munca din familie si utilizand animale de munca. Ingrasamintele chimice si pesticidele sunt aproape utilizate de agricultura din aceste zone, in schimb prin administrarea gunoiului de grajd se realizeaza atat fertilizarea culturilor cat si imbunatatirea conditiilor fizice ale solului, aceste resurse naturale fiind utilizate, in special, la cultura cartofului, in gradinarit si pomicultura. Astfel tehnologiile de productie au un pronuntat caracter extensiv fiind tehnologii nepoluante, iar produsele agricole realizate fiind naturale si sub aspectul calitatilor biologice.

Deoarece aceste tipuri de tehnologii sunt si vor fi practicate inca mult timp, fiind tehnologii de baza ale agriculturii micilor gospodarii in special a celor situate in zonele montane si premontane, trebuie identificate modalitatile avantajoase de valorificare a productiei rezultate. Intre aceste activitati un loc important il ocupa activitatile turistice cu oferte de masa si vanzare a produselor proaspete.

Produsul turistic rural

Definire si continut.

Comportamentul turistic al ultimelor decenii evidentiaza tot mai clar existenta unor obiective concrete ale vacantelor si in consecinta, produsele turistice oferite trebuie elaborate pornind tocmai de la motivatiile care stau la baza obiectivelor respective

Astfel, se vorbeste despre turismul de descoperire, de recuperare, educativ, religios, sportiv etc. Fiecare dintre aceste forme necesita produse susceptibile sa raspunda aspiratiilor clientelei specifice.

Pentru a se inscrie intr-o dinamica a progresului, prestatorii si responsabilii turismului trebuie sa prospecteze necontenit noi cai de oferta pornind de la o cunoastere cat mai buna a clientelei turistice, a modului sau de viata, a mentalitatilor si a aspiratiilor sale, exprimate sau neexprimate. In majoritatea cazurilor, pentru a putea promova cererea si ulterior a o amplifica, pe masura ce se manifesta, ea trebuie anticipata. In acest scop, trebuie adoptata si urmarita, cu consecventa, o anumita logica a . produselor turistice.

Un produs turistic este un ansamblu de prestatii susceptibile sa se constituie intr-un raspuns global si coerent la ansamblul asteptarilor si solicitarilor turistului.

Produsul turistic prezinta o structura complexa, manifestata in diverse combinatii ale elementelor componente (cazare, hrana, transport, primire, animatie, calitatea peisajului, excursii, tratament balnear, servicii s.a.) practicate si dozate in functie de cerere. Principial, se disting doua tipuri de elemente componente:

- primare sau de baza, incluzand cazarea, hrana si transportul

- secundare sau auxiliare: primirea, descoperirea mutuala, animatia, activitatile sportive, agrementul, balneoterapia s.a.

Produsul turistic trebuie sa imbine elementele componente si in functie de circumstantele mediului inconjurator.

Produsul turistic poate avea:

- o paleta mai restransa, limitata la componentele de baza (transport+cazare; cazare, cazare hrana), daca turistul are garantia practicarii unor activitati la alegere in proximitate (plimbari in natura, echitatie, inot, pescuit s.a) aspect care 'conditioneaza' de fapt vanzarea cazarii.

- o paleta amplificata (cazare + demipensiune; cazare + pensiune completa, transport s.a.) atunci cand efectul de atractivitate al componentelor auxiliare (diverse forme de agrement, balneoterapie, calitatea peisajului s.a.) este cert, usor de generat si se concretizeaza in conturarea unui flux turistic bine definit sub aspect cantitativ, compus dintr-o clientela relativ fidela.

In toate cazurile trebuie prevazute servicii publice comerciale, administrative, ele asistenta medicala etc.

Continutul produselor turistice rurale

Dupa cum s-a precizat anterior, din punct de vedere structural, produsul turistic include o mare diversitate de componente: de baza (cazare, hrana, transport) si auxiliare (primirea, descoperirea mutuala, animatia, agrementul activitatile sportive etc).

Prezentam, in continuare, selectiv, aspectele cele mai semnificative privind caracteristicile si cerintele acestora.

Cazarea in mediul rural

Aspecte generale. Posibilitatile de cazare in mediul rural sunt extrem de diverse, in conformitate cu disponibilitatile gospodariei si cu dorintele si exigentele turistului. In tara noastra, practica inchirierii spatiilor de cazare amenajate de sateni, in scopuri turistice, este abia la inceput. La ora actuala, impunerea unei cointeresari economice intre tarani si turisti genereaza inca reticente notabile. Una dintre cauze este faptul ca sta in firea taranului roman sa fie ospitalier cu toti cei care ii pasesc pragul casei si mai presus de aceasta sa fie generos, fara a accepta avantaje materiale sau plata in schimbul unei atitudini consacrate de o indelungata si frumoasa traditie; pe de alta parte, turistul, cunoscand aceasta trasatura morala a taranului, prefera sa indure capriciile naturii sau sa se rezume la solicitarile minime pentru a nu se simti impovarat de acceptarea unor servicii pe care este constient ca nu le va putea rasplati prompt.

Desigur, asemenea atitudini si simtaminte sunt demne de toata lauda si probabil ca ele vor dainui (speram) cat timp va dainui si lumea rurala, insa, ele nu trebuie sa fie unilaterale, intrucat sub aceasta forma nu pot incuraja relatiile durabile. O relatie sigura si durabila intre turisti si gazdele turistice rurale trebuie sa aiba, inevitabil, conotatii economice si nu poate fi sustinuta decat in conditiile promovarii avantajului reciproc, chiar daca nu toate componentele acesteia pot fi 'contabilizate'. In ultima vreme, in mediul rural, se remarca o accentuare a pragmatismului relatiilor de tip social, pe fondul acutizarii unor dificultati. economice, concomitent cu emanciparea modului de viata.

Aceasta tendinta poate fi extrapolata in relatia de tip turistic, cu atat mai mult cu cat spatiul rural intra puternic in sfera cererii turistice, iar turistii devin tot mai exigenti in legatura cu calitatea produsului turistic oferit si, in consecinta, tot mai dispusi sa suporte financiar costul presupus de aceasta. Prin urmare, in mediul rural pot fi amenajate de catre satenii insisi (de preferinta), cu cheltuieli minime sau modeste, facilitati de cazare pentru turistii aflati in trecere sau in sejur. In conditiile demararii si functionarii unui sistem de cazare contra cost, implicatiile sale in plan economic pot fi notabile, atat la nivelul individual, cat si la cel al colectivitatii.

Nu este mai putin adevarat ca sansele de reusita si, mai ales, fiabilitatea acestor initiative sunt minime atunci cand ele survin sau fiinteaza in context izolat. In toate tarile cu traditie turistica rurala s-a procedat la o punere in loc a unui veritabil sistem turistic, de indata ce solicitarea pietei a devenit certa. Componentele de baza ale sistemului turistic (implicit la nivel rural) fiind patrimoniul, cazarea si vanzarea produsului, este evident ca initiativa punerii in sistem a facilitatilor de cazare nu poate veni exclusiv din partea detinatorilor potentiali - taranii - intrucat acestia nu au certitudinea vandabilitatii si nici priceperea de a elabora o reteta turistica completa (inclusiv reclama si vanzarea produsului). De aceea, pornind de la premisele influentei faste a activitatilor turistice asupra echilibrului socio-economic al mediului rural, este oportuna implicarea forurilor cu putere de decizie in domeniile legislatiei turistice, financiare, agricole, silvice s.a. pentru promovarea unor initiative de natura sa asigure demararea, stimularea si rentabilizarea turismului rural. Aceasta promovare trebuie dirijata, in primul rand, spre acordarea creditelor si a facilitatilor de rambursare acelor intreprinzatori rurali dispusi sa presteze activitate turistica, precum si spre sustinerea unor organisme sau organizatii care sa sustina din punct de vedere managerial fenomenul turistic rural.

Prezentam, in continuare, principalele modalitati de asigurare a cazarii turistice in mediul rural si cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca. Aceste elemente sunt, in general, adaptabile, indiferent de tipologia si localizarea asezarii rurale. Avand in vedere insemnatatea si oportunitatea edificarii unui sistem ierarhizat de organizare si coordonare a spatiului turistic rural, am selectat o serie de aspecte relevante, referitoare la experienta franceza, deosebit de reprezentativa in acest domeniu. Ele nu au menirea de a sugera cai de urmat, ci doar de a evidentia directii probabile de prospectiune necesare in vederea elaborarii unor modele adecvate conditiilor specifice ale ruralului romanesc. De altfel, evolutiile mai recente au condus la individualizarea acestor forme intr-o maniera adecvata, adaptata la cadrul edilitar, resursele specifice si traditiile diferitelor regiuni ale tarii noastre.

Principalele structuri de cazare (locuinte rurale) care functioneaza in spatiul rural sunt:

Resedinta (casa) rurala de vacanta

In literatura franceza, gite rural are semnificatia de adapost, loc de dormit rural.

Spatiile rurale de cazare pot fi constituite din imobile traditionale sau apartamente, independente, mobilate, situate in gospodaria proprietarului, in proximitatea acesteia sau a satului respectiv.

Ele pot consta in resedinte secundare sau in dependinte ale gospodariei rurale amenajate corespunzator. Inchiriate pe durate variabile de timp (anual, sezonier, saptamanal sau doar pentru sfarsitul de saptamana), resedintele rurale pot constitui un mijloc atractiv de petrecere a sejurului.

Cazarea in incinta gospodariilor rurale prezinta avantajul ca acestea sunt integrate, din punct de vedere socio-economic si cultural, in mediul satesc. Gradul de integrare in mediul rural depinde atat de calitatea spatiului oferit pentru locatie (traditional si tipic locului), cat si de calitatea primirii oferite de catre proprietari si de catre membrii comunitatii in general. Aceste elemente pot aduce satenilor un aport complementar la veniturile lor, provenit atat din inchirierea spatiului, cat si din valorificarea produselor gospodariei. La randul lor, turistii au posibilitatea petrecerii unor vacante relaxante avand garantia unei gazduiri rezonabile, la preturi moderate. Astfel, de ambele parti se contureaza perspectiva unei mai bune cunoasteri si intelegeri reciproce.

Calitatea mediului ambiant, calitatea imobilului si dotarile sale influenteaza in mod decisiv lungimea duratei de locatie; relativa independenta sau izolare a spatiului de inchiriat, existenta unei gradini, proximitatea unui loc de baie, existenta unei capacitati minimale de cazare sunt principalele criterii care pot asigura reusita.

Amenajarea in scop turistic a unei case taranesti poate raspunde adesea unor considerente de ordin patrimonial, aceasta fiind o modalitate de a restaura o cladire disponibila ale carei necesitati investitionale pot fi amortizate intr-o perioada de timp.

Pe de alta parte, amenajarea mai multor adaposturi familiale intr-o vatra rurala se poate constitui intr-o premisa a diversificarii cazarii, a consolidarii unor structuri apte de a realiza o primire corespunzatoare si implicit cucerirea unei clientele stabile.

Atragerea clientelei, primirea ei si comercializarea produsului turistic pot fi realizate printr-o unificare colectiva a resurselor si a initiativelor proprietarilor. In plus, concentrarea activitatilor genereaza perspective pentru realizarea in comun a unei infrastructuri mai costisitoare (amenajarea unor partii de schi, stranduri, mici acumulari de apa, terenuri de sport etc), intretinerea unei animatii mai intense si mai diversificate s.a

Amenajarea unei case taranesti, in scop turistic, nu implica investitii foarte mari. O cerinta generala a succesului este, in primul rand, conservarea caracterului rural traditional al cladirii, trasatura care poate coexista cu un legitim confort contemporan. Aceasta recomandare se refera atat le vechile locuinte neutilizate, cat si la dependintele lor: sura, grajdul si alte anexe pot deveni, cu investitii reduse si desigur, cu un plus de fantezie, dormitoare, sufragerii, sali de baie, garaje etc.

Este preferabil ca aspectul exterior sa fie cat mai putin modificat, pastrandu-se spiritul si armonia originala. In acest scop, se impune respectarea stilului arhitectonic consacrat al regiunii, utilizarea materialelor de constructie specifice acesteia (lemn, diferite tipuri de roci-andezite, gresii, calcar, travertin, piatra de rau s.a.), conservarea a tot ceea ce poate fi conservat: izvorul, fantana, treptele, pridvorul, acoperisul, feroneria, cuptorul de paine etc.

Un rol important il are amplasamentul resedintei, care trebuie sa fie ferit de orice sursa de poluare sau disconfort (sonora, noxe, fum, vibratii etc.) si sa asigure, pe cat posibil, o relativa independenta in accesul si circulatia oaspetilor.

Pentru amenajarea interioara trebuie procedat cu simplitate si cu bun simt, lasandu-se lucrurilor vocatia lor initiala. Autenticitatea trebuie cautata fara ca ea sa devina obsesiva, dar, in acelasi timp, nu trebuie ezitat asupra necesitatii de a fi 'modern' in cazul dotarilor aferente unor spatii in care dispensarea de modernitate este improprie si nelucrativa (bucatarie, baie etc).

In cazul unei conjuncturi extrem de favorabile (flux turistic intens, existenta unor elemente de certa atractie turistica s.a.) si a unor posibilitati investitionale mai substantiale, pot fi construite resedinte de vacanta noi, care trebuie proiectate deliberat pentru aceasta destinatie, situatie in care pot fi atinsi parametri functionali net superiori.

In functie de locul de amplasare si de destinatia lor, resedintele rurale pot asocia diferite functionalitati, precum:

. resedinte (adaposturi) de 'zapada'-situate in proximitatea unor terenuri favorabile pentru practicarea sporturilor de iarna (schi de pista, schi -fond, sanie s.a.);

. resedinte (adaposturi) de pescuit - situate in proximitatea locurilor de pescuit, amenajate special pentru cazarea pescarilor pasionati, in general de catre cei initiati si competenti, apti sa asigure 'logistic' si 'informational' succesul la care aspira toti pescarii. Ele trebuie sa ofere conditii pentru stocarea materialelor de pescuit, inchirierea acestora, prepararea pestelui etc;

. resedinte (adaposturi) de etapa - sau adaposturi rurale care, asa cum indica numele lor, sunt destinate sa primeasca turistii, in general nemotorizati, aflati in trecere spre obiective turistice situate in proximitate. Ele comporta existenta unor dormitoare, bucatarii, grupuri sanitare si pot fi situate si in afara vetrei.

Amenajari interioare si exterioare pentru ecoturism

In construirea, amenajarea sau rearanjarea casei trebuie pastrat specificul local, arhaic si rural. Trebuie conservat interesul pentru conservarea civilizatiei trecutului. Din aceasta cauza specificul manifestat prin materiale de constructii, tehnologii de lucru, arhitectura, decoratiuni, mobilier, tesaturi, mestesugiri proprii, ocupatiile locale existente trebuie redescoperite, identificate si ferite de contaminarile aferente 'civilizatiei' oraselor.

Se cunoaste ca, in general, ceea ce este autentic este si simplu si functional. Din aceasta cauza citadinii (care exprima aproape intreaga cerere agroturistica) apreciaza si admira valorile satului traditional. Traiul aparent usor de la oras este platit cu stres, agitatie si poluare. Casa si gospodaria trebuie sa se integreze armonios in mediul natural fara sa atraga atentia trecatorului prin stridenta. Fatada si intrarea in casa trebuie amenajate si decorate cu gust in concordanta cu arhitectura locurilor, asigurandu-se o armonie intre vegetatie si constructiile din jur. Desi in cadrul gospodariilor si locuintelor este bine sa se mentina echipamentele traditionale necesare traiului si activitatilor specifice, trebuie introduse si componente ale confortului modern (de exemplu pentru grupul sanitar: apa calda, dus; la bucatarie: aragaz, frigider s.a.)

Fermele de sejur (pensiuni agroturistice)

Pot fi constituite din gospodarii taranesti sau ferme, cu conditia ca ele sa fie bine articulate si puternice din punct de vedere economic. Aceasta formula ofera un ansamblu de prestatii complementare: cazare, asigurarea mesei, posibilitati de distractie si recreere. Acestea din urma pot fi oferite in ferma sau in proximitate. Oferind o activitate eterogena si complexa, fermele pot satisface o clientela mai numeroasa, cu conditia sa dispuna de cazare si hrana de calitate dar si de posibilitati atractive de recreere intr-un mediu diversificat. Personalizarea primirii, ambianta familiala, masa servita pe baza produselor fermei, preparata conform traditiei gastronomice locale sunt, de asemenea, avantaje importante.

Asigurarea functionalitatii unei ferme de sejur necesita un nivel ridicat de profesionalism si, in plus, o dificultate importanta o constituie armonizarea dintre activitatile de fond si cele de factura turistica, in conditiile in care activitatea economica principala ramane, oricum, cea agricola. O modalitate de diminuare a dificultatilor o poate constitui specializarea fermei in sustinerea preferentiala a anumitor tipuri de activitati. Astfel, ele pot functiona ca

- hanuri satesti (ferme auberge), atunci cand fermele se limiteaza doar la servicii de servire a mesei (asigurata din resurse proprii)

- ferme ecvestre (ferme equestre), care ofera posibilitati pentru practicarea calariei s.a.

Evident, functionalitatea acestora este dependenta de posibilitatea de asigurare a cazarii sau pensiunii, in proximitate. In situatiile ideale, toate aceste servicii pot fi oferite si chiar suplimentate cu oferte complementare.

Hotelurile fi motelurile rurale (logis).

In mediul rural, hotelurile si motelurile sunt relativ putine si sunt amplasate cu predilectie pe drumurile de interes national, cel mai adesea in proximitatea unor obiective de interes turistic si in punctele de convergenta rutiera. Ele satisfac in special turismul de pasaj si se caracterizeaza printr-un nivel anost al dotarii tehnice si al serviciilor prestate, de obicei, in maniera ofertei citadine.

In conditiile microprivatizarii, acestea pot deveni centre de polarizare pentru turismul local, in conditiile in care s-ar optimiza relatia oferta-pret si, mai ales, s-ar impune in circulatia turistica prin produse locale traditionale, promovate eficient prin mediile de informare turistica.

Pot fi avute in vedere si modalitati de implementare a unor noi capacitati de cazare prin investitii ale comunitatii locale sau prin subventii, dupa modelele aplicate cu succes si in alte tari. Neindoielnic, aceasta alternativa implica existenta prealabila a unor elemente forte de atractivitate turistica, elaborarea unor studii temeinice de fezabilitate si punerea in practica a unui sistem eficient de gestionare a investitiei.

Campingurile si campingurile de caravane - (camping, camping caravanning)

Sunt preferate adeseori de catre turisti, intrucat ofera un contact sporit cu natura, acceptat chiar in conditiile unui confort mai scazut. Camparea este posibila, cel mai adesea, prin consimtamantul proprietarului terenului sau al celui care il administreaza, cu conditia sa fie respectate regulile de securitate si de salubritate publica. Desigur, se poate percepe si o taxa de campare, in cazul terenurilor cu pozitii privilegiate, prin amplasare sau prin continut (peisaj, servicii oferite, dotari etc). Acest fapt presupune amenajarea unui camping cu administrare privata sau comunala, ceea ce presupune o investitie relativ redusa, dar care poate aduce venituri notabile in zonele cu flux turistic intens.

Amenajarea consta, in principal, in delimitarea si ingradirea terenului, parcelarea acestuia in amplasamente pentru corturi si dotarea sa cu echipamentele sanitare minime.

Amplasarea campingurilor se realizeaza cu acordul autoritatilor locale si trebuie sa respecte o serie de reguli referitoare la limitarea capacitatilor si asigurarea unei suprafete minime pentru fiecare amplasament. Pentru a fi rentabile, aceste formule implica o fluenta turistica notabila. Dupa locul de amplasare si dupa dotarile specifice, pot fi avute in vedere diverse modalitati de realizare.

. campingurile in mediu natural - sunt amplasate pe terenuri cu suprafete mai mari, aflate in stare naturala sau putin modificata, comportand echipamente sanitare lejere. Ele se localizeaza, de regula, la periferia vetrei sau chiar la distante apreciabile de aceasta (cazul campingurilor situate in zonele montane, pe terenuri private sau comunale);

. campingurile de ferma - sunt situate in incinta gospodariilor taranesti sau pe terenurile din proximitatea acestora. Ele permit si accesul turistilor echipati cu rulote sau caravane si prezinta avantajul ca inlesnesc valorificarea produselor specifice fermei, prin vanzari directe sau servirea mesei. Este indicat ca ele sa posede, pe langa indispensabilele cerinte sanitare, surse de apa si electricitate, si alte facilitati precum spatii de joc, sala de activitati sau chiar diverse forme de animatie organizate de proprietar sau administrator.

Satele de vacanta - (village de vacances)

Pot fi amenajate de sine statator sau in conexiune cu campingurile, prin amplasarea unor facilitati lejere de habitat: casute, cabane etc. Ele necesita asigurarea acelorasi cerinte de spatiu, dotari sanitare, salubrizare, insa, in plus, mentinerea functionalitatii lor este mult mai laborioasa si mai costisitoare.