PROBLEME DE MEDIU SI ATITUDINEA CETATENILOR IN DOBROGEA

PROBLEME DE MEDIU SI ATITUDINEA CETATENILOR IN DOBROGEA

Studiul si evolutia poluarii si a organizatiilor antipoluare

O mica istorie a poluarii si a organizatiilor antipoluare

Este interesant de remarcat ca atitudinea oamenilor fata de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei umanitatii. O multime de documente atesta exploatarea irationala a padurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o padure intreaga cu animalele din ea cu tot). Diferenta intre noi si stramosii nostri este legata de capacitatile noastre sporite atat de a distruge cat si de a ingriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensiva a planetei calitatea aerului si a apei s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scazut, punand intr-o stare critica intreaga planeta. Toate acestea au dus la cresterea ingrijorarii legate de deteriorarea mediului.

Primii vizionari care au tras semnalul de alarma legat de degradarea mediului inconjurator au fost oamenii de stiinta din secolul XIX care, confruntati cu urbanizarea si industrializarea galopanta au incercat sa stopeze actiunile destructive si sa educe oamenii in domeniul stiintelor naturale si a protectiei mediului. Din punct de vedere istoric conceptul de protectie a naturii a aparut prima oara la mijlocul secolului XIX la biologi (Humbold, Darwin, Wallace) si la romantici (Wordsworth, Emerson, Thoreau).

Prima societate de protectie a naturii atestata a fost fondata in Anglia in 1865 sub numele Commons, Open Spaces and Footpath Preservation Society iar prima lege antipoluare - Alkali Law a fost data de parlamentul britanic in 1863. In 1864 Congresul Statelor Unite hotaraste ca Valea Yosemite sa devina o zona recreationala iar in 1872 se stabileste primul parc national la Yellowstone. In prima jumatate a secolului XX continua distrugerile ecologice cauzate de dezvoltarea extensiva a agriculturii care a dus la degradarea solurilor (SUA). Apare in SUA in 1935 Oficiul de conservare a solului care avea ca rol prevederea eroziunii accelerate. Dupa 1945 se infiinteaza primele organizatii internationale care se preocupa si de problemele mediului inconjurator:

1945 - ONU (Organizatia Natiunilor Unite )

1945 - FAO (Food and Agricultural Organisation)

1956 - Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor Naturale

1961 - World Wildlife Found

Anii 1960 - 1980

Anii 60 au fost marcati de impactul tehnologiilor de razboi (incluzand si tehnologia nucleara) asupra mediului si de utilizarea produselor chimice devastatoare. Generatiile anilor 60 s-au format in contextul miscarilor pacifiste si a unor miscari de protectie a mediului precum Campania pentru dezarmare nucleara, Miscarea pentru drepturi civile (SUA). Apar primele organizatii nonguvernamentale (NGO) implicate in protectia mediului (Sierre Club). Are loc prima celebrare a Zilei Pamantului (Earth Day) 21 martie 1970 cand au loc mitinguri in toata America cu implicarea oficialitatilor si cu fonduri federale. Incepand din anul 1970 Ziua Pamantului a devenit o zi internationala. In anii 70, miscarea ecologica s-a dezvoltat in continuare, ajungandu-se la crearea organizatiilor Greenpeace si Friends of the Earth.

In anii 80 se contureaza primele propuneri legate de dezvoltarea durabila ca urmare a aparitiei unor accidente de mediu extrem de grave. Devine tot mai clar ca trebuie stabilite bariere in calea potentialului destructiv al unor descoperiri stiintifice. In 1984 are loc un tragic accident in Bhopal (oras din India Centrala), unde o fabrica de pesticide a companiei americane Union Carbid a explodat. Au fost inregistrati mii de morti iar impactul asupra mediului a putut fi simtit si 15 ani mai tarziu. In 1986 a explodat un reactor nuclear al centralei nuclearo-electrice de la Cernobil, Ucraina, fosta Uniune Sovietica. S-au inregistrat peste 100000 morti si imense degradari ale mediului. In 1987 a fost confirmata pentru prima data existenta unei gauri in stratul de ozon.

Anii 1990

In 1991 are loc Razboiul din Golf care duce la mari pierderi de vieti omenesti si catastrofe ecologice. In 1993, Summitul de la Rio al Natiunilor Unite dezbate criza contemporana si mai ales impactul ei asupra mediului. Se angajeaza primul plan de actiune globala Agenda 21. In capitolul 36 al Agendei 21 se afirma rolul cheie al educatiei ecologice. La 6 ani dupa Summitul de la Rio, cu tot entuziasmul care a dus la adoptarea Agendei 21, ea este in cea mai mare parte un esec. Au fost depuse eforturi mari de catre unele state, organizatii sau corporatii. Opinia publica este saturata cu informatii legate de mediu (in general in tarile occidentale) dar mobilizarea in jurul cauzei a scazut. Actiunile pentru mediu par a fi in retragere peste tot cu exceptia Peninsulei Scandinave.

Ca rezultat al Conferintei de la Rio a aparut GEF (Global Environment Facility) care reprezinta un mecanism de finantare ale unor proiecte legate de mediu si dezvoltare in diferite parti ale lumii. Finantatorii GEF sunt Banca Mondiala, UNDP (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare) si UNEP (Programul Natiunilor Unite pentru Mediu). UNEP contribuie cu experienta stiintifica si selecteaza ariile proiectelor GEF, UNDP face legatura intre mediu si dezvoltare, Banca Mondiala este responsabila de proiectele de investitii.

Directiile in care actioneaza GEF sunt:

reducerea efectului de incalzire globala;

protectia biodiversitatii;

protectia apelor internationale;

reducerea efectului de epuizare a ozonului.

Poluarea atmosferica

Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui.

Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite, in mare parte azot (78%), si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon, dioxid de carbon, heliu si neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adica nu intra in reactie cu alte substante. Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon (O₃) precum si gaze nocive, fum, sare, praf si cenusa vulcanica.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de sera, incalzirea globala, poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.
In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales dupa sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera.

Poluarea atmosferica reprezinta contaminarea atmosferei cu deseuri gazoase, lichide sau solide sau cu produse care pot periclita sanatatea oamenilor, a animalelor si a plantelor. Se vorbeste despre poluarea atmosferica atunci cand una sau mai multe substante sau amestecuri de substante poluante sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vatamarea activitatii sau bunastarii persoanelor" (Organizatia Mondiala a Sanatatii O.M.S.).

Printre poluarile atmosferice naturale se numara polenul plantelor si florilor care provoaca alergii. Substantele poluante din atmosfera sunt substante gazoase, lichide sau solide, care le modifica compozitia. Gazele sunt substante care, in conditii normale (temperatura locala, presiune 1013 hPa) sunt in stare gazoasa, lichefiindu-se la temperatura joasa (condensare), de exemplu CO₂, SO₂, ozonul. Vaporii sunt gaze care se condenseaza in conditii normale, de exemplu vaporii de apa. Ceata, fumul, praful sunt particule foarte fine de materii (aerosol) de un diametru de 0,001-100 µm.

Praful provine din diviziunea materiei fine in particule aproape coloidale de 10-100 µm. Emisiile sunt substante eliberate in atmosfera de catre uzine. Aceste substante se raspandesc pretutindeni, cazand din nou sub forma de particule si mai fine decat poluarea atmosferica masurabila in locurile de emisie. Fixarea unei valori limita se fondeaza pe criteriile calitatilor aerului, a parametrilor masurati, a caror interpretare variaza de la o tara la alta.

Cauzele poluarii atmosferice si principalii poluanti

In fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale poluante care sunt eliberate in atmosfera.

poluantii primari sunt emanati direct in atmosfera, de exemplu dioxidul de sulf, particulele de funingine si oxizii de azot;

poluantii secundari sunt produsi prin reactii intre poluantii primari.

Principalii poluanti:

monoxidul de carbon (CO)

Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie contin carbon sub forma de combinatii chimice, care se oxideaza, transformandu-se in gaz carbonic (CO₂) sau in oxid de carbon (CO) daca combustia este incompleta. Monoxidul de carbon se formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor si in cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste in atmosfera sau se formeaza in stratosfera sub efectul razelor UV, 67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completa decat daca motoarele merg in plina viteza.

Monoxidul de carbon este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism prin plamani si blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei puterea sa de fixare este de 240 de ori mai importanta decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de saturatia sangvina, de cantitatea de CO din aer si de volumul respirat.

Gazul carbonic (CO₂), cel mai important din ciclul carbonului, in cantitati mici este inofensiv si aduce carbonul necesar fotosintezei. CO₂, sub forma de vapori de apa, lasa sa treaca undele scurte ale radiatiei solare in atmosfera si absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pamantului, ceea ce provoaca o reincalzire a aerului, efectul de sera. Pe Venus, intr-o atmosfera foarte bogata in CO₂, temperatura atinge 470°C.

Clorofluorocarbonatii (CFC) au fost dezvoltati de USA in anii 1920 pentru a inlocui amoniacul si dioxidul de sulf ca gaz de racire. Au fost dezvoltati ca sa acopere cererea de gaze de racire, inerte chimic, necorozive si netoxice.

In principal au fost utilizate patru tipuri de CFC (CFC-11, CFC-12, CFC-22, CFC-113). Compania care i-a produs initial a fost compania Du Pont. Mai tarziu cererea de CFC a crescut foarte mult fiind utilizati in sistemele de aer conditionat, sprayurile cu aerosoli, stergerea echipamentelor electronice. Productia de CFC a crescut continuu in SUA si Europa pana in anii 1980. Se estimeaza ca 85% din productia totala de CFC-11 si CFC-12 a scapat in atmosfera. Desi emisiile de CFC sunt mai puternice in tarile dezvoltate, datorita difuziei atmosferice toata planeta este afectata la fel. Datorita inertiei chimice a CFC practic toata masa de CFC va reactiona numai cu ozonul din stratosfera.

Plumbul (Pb) si compusii sai sunt adaugati la petrol pentru a obtine combustibili. Cea mai mare parte din aceste substante nu sunt arse complet si sunt eliberate in atmosfera prin tevile de esapament ale masinilor. Plumbul este eliberat in atmosfera atat in timpul proceselor industriale cat si prin folosirea pesticidelor si insecticidelor. Creierul si sistemul nervos sunt grav afectate, ducand la aparitia unor deviatii de comportament si pierderi ale memoriei.

Fluorurile sunt eliberate in atmosfera in timpul procesului de producere a ingrasamintelor. Acestea dauneaza grav plantelor, si implicit animalelor erbivore si oamenilor daca acestea consuma plante sau legume care contin o mare cantitate de fluoruri. Fluorurile prezente in cantitati mici in organism ajuta la prevenirea cariilor. In cantitati mici se gasesc chiar si in apa de baut.

Funinginea, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf si oxizii de azot sunt poluantii primari produsi in principal prin arderile de combustibili fosili in centralele energetice, precum petrolul si carbunele. In fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intra in compozitia atmosferei prin aceste procese.

O semnificativa parte a industriei si a transporturilor se bazeaza pe combustibili fosili. Pe masura ce acesti combustibili sunt consumati, in atmosfera sunt eliminate particule chimice de materii poluante. Combustia carbunelui, a petrolului si a benzinei este raspunzatoare pentru majoritatea poluantilor atmosferici. Alte materiale poluante pot avea sursa de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb, cupru), rafinariile petrolifere, uzinele de ciment si cele in care se obtine acidul azotic si acidul sulfuric. Aceste chimicale interactioneaza intre ele dar si cu razele ultraviolete cu intensitati periculoase.

Consecintele poluarii atmosferice "Distrugerea stratului de ozon"

In 1985 specialistii care cerceteaza atmosfera, au adus la cunostinta un fapt deosebit de important: primavara continutul de ozon deasupra statiei Halli-Bei din Antarctida s-a micsorat cu 40% din anul 1977 pana in anul 1984. Aceasta descoperire a fost confirmata si de alti cercetatori, care au demonstrat ca regiunea cu continut redus de ozon se intinde dincolo de hotarele Antarctidei si se afla la o distanta de la 12 pana la 24 km. Cercetarile au demonstrat ca deasupra Antarctidei exista "o gaura" de ozon. La inceputul anilor 80 dupa masurarile de pe satelitul "Nimbus-3" o asemenea gaura a fost descoperita si deasupra Arcticii, numai ca era de dimensiuni mai reduse, iar continutul de ozon s-a micsorat cu 9%, in medie pe glob, continutul de ozon s-a micsorat cu 5%.

Continutul redus de ozon are consecinte grave pentru sanatatea omului. Fiind in atmosfera in cantitate de 0,0001%, are actiune distructiva asupra celulelor organismelor vii. Scaderea concentratiei ozonului cu 1% duce la sporirea intensitatii razelor ultraviolete deasupra solului cu 2%. Dupa modul de actiune asupra organismelor vii, razele ultraviolete sunt apropiate de razele ionizante insa, din cauza lungimii de unda mai mari decat la gama-raze, nu pot patrunde adanc in tesuturi de aceea, el afecteaza numai suprafata organelor. Razele ultraviolete au energie destula pentru distrugerea ADN-ului, moleculelor organice, ceea ce poate provoca cancerul pielii, cataracta, melanina si imunodeficienta, provoaca, de asemenea, arsuri pe piele si retina.

Razele ultraviolete sunt slab absorbite de apa, de aceea, ele prezinta un pericol mare pentru ecosistemele marine. Experientele au demonstrat ca planctonul, in timpul maririi intensitatii UV, poate sa dispara. Planctonul reprezinta prima treapta in lantul trofic, adica sunt producatori, de care depind toate celelalte trepte ale lantului trofic. Se poate spune ca lipsa planctonului din mari si oceane poate duce la disparitia vietii din aceste ecosisteme.

Plantele sunt mai putin sensibile, dar la o marire a dozei UV pot sa fie afectate. Prima idee despre actiunea distrugatoare asupra ozonului a fost formulata la sfarsitul anului 1960, precum ca pericol pentru stratul de ozon constituie emanarile vaporilor de apa si NOx din motoarele supersonice ale avioanelor si rachetelor. Oxizii de azot, de asemenea, erau considerati periculosi pentru stratul de ozon, deoarece sunt instabili si se descompun in straturile inferioare ale atmosferei.

In 1974 M. Molina si F. Roulend de la Universitatea din California (S.U.A.) au aratat ca in Irvin clorofluorocarbonatii (CFC) pot avea actiune distrugatoare asupra stratului de ozon. Mai mult de 60 de ani CFC se folosesc ca refrigerenti in frigidere si sisteme de aer conditionat, propelenti pentru amestecuri de aerosol, in timpul curatirii chimice a hainelor. Candva au fost considerate drept substante chimice ideale si practice, deoarece sunt foarte stabile si neactive. Aceasta inseamna ca ele sunt netoxice. Cand moleculele de CFC ajung la 25 km deasupra Pamantului, unde concentratia de ozon este maxima, moleculele sunt predispuse actiunii intensive a razelor ultraviolete, care transforma moleculele active de CFC in stare normala in radicali cu o reactivitate foarte mare. CFC transporta clorul de pe suprafata solului prin troposfera si alte straturi inferioare ale atmosferei, unde legaturile inerte ale clorului se distrug, spre stratosfera, unde concentratia de ozon este mai mare.

In timpul descompunerii ozonului, clorul joaca rolul unui catalizator. Din aceasta cauza, un atom de clor poate descompune pana la 100.000 de molecule de ozon, inainte ca atomul de clor sa fie inactivat sau transportat in troposfera. Cercetarile au demonstrat ca in lipsa oxizilor de azot distrugerea ozonului de catre clor este mai rapida. In prezent in aer se arunca milioane tone de CFC. Se considera ca durata de viata in atmosfera a celor mai raspandite CFC freon-11 (CFCl3) si freon-12 (CF2Cl2) constituie respectiv 75 si 100 de ani.

Din 1978 in SUA s-a interzis folosirea CFC in aerosoli. In septembrie 1987 la Montreal au participat 23 de tari, care au semnat o conventie, care prevedea reducerea folosirii CFC. Conform conventiei, pana in 1999 tarile dezvoltate trebuiau sa scada intrebuintarea CFC pana la jumatate din nivelul anului 1986. Pentru folosirea in aerosoli a fost gasit un nou inlocuitor al CFC - amestecul de propan-butan. Dupa proprietatile fizice se aseamana cu freonul, dar este extrem de inflamabil. Astfel de aerosoli se prepara in multe tari, chiar si in Rusia. O problema primordiala este fabricarea frigiderelor - a doua dupa folosirea freonilor. Aceasta consta in aceea ca din cauza polaritatii moleculei, CFC au o temperatura inalta de evaporare. In prezent un bun inlocuitor al freonilor constituie amoniacul, care insa este toxic.

Prognozele timpurii, care prezic, de exemplu, ca in cazul mentinerii nivelului de emanari ale CFC, la mijlocul sec. XXI continutul de ozon poate sa scada de doua ori, poate ca au fost pesimiste. In primul rand, gaura deasupra Antarcticii e cauza proceselor meteorologice. Formarea ozonului are loc in lipsa UV si in timpul noptii polare nu are loc. Iarna, deasupra Antarcticii se formeaza furtuni, care impiedica patrunderea maselor de aer bogate in ozon in regiunile temperate. De aceea, spre primavara o cantitate neinsemnata de clor activ poate sa aiba o actiune nefasta asupra stratului de ozon. Practic, asemenea furtuni lipsesc deasupra Arcticii. De aceea, la polul nordic scaderea concentratiei de ozon este destul de mica, deci, CFC poate sa cauzeze scaderea evidenta a concentratiei de ozon numai in anumite conditii atmosferice a Antarcticii, iar pentru un efect evident in zone moderate concentratia de clor activ trebuie sa fie mult mai mare.

Ploaia acida

Ploaia acida se formeaza atunci cand dioxidul de sulf sau oxizii de azot, ambele rezultate ale poluarii industriale, se amesteca in atmosfera cu aburii de apa. Ploaia acida distruge plantele si animalele. Paduri intregi au disparut din cauza ploilor acide. Mai rau este daca aceste ploi acide ajung in lacuri sau rauri care le duc la distanta, omorand si cele mai mici organisme. Dupa estimarea oamenilor de stiinta in anul 2001 s-au inregistrat doar in Statele Unite si in Canda 50.000 lacuri moarte biologic.

Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decat sa dauneze Pamantului. Din cauza incalzirii globale, va creste nivelul marilor, regiunile situate mai jos fiind inghitite de apa. Este de asteptat ca apa sa inghita orasele Londra sau New York. Poluarea resurselor de apa poate atrage dupa sine izbucnirea unor epidemii, aparitia unor boli grave si moartea. Sunt modificate si raporturile repartizarii precipitatiilor regiuni intregi pot fi secate complet, ducand la foamete si la pierderea multor vieti omenesti. In 1995 in Marea Britanie dintre copii sub 18 ani, fiecare al saptelea a suferit de astma, inflamatia alveolelor pulmonare produce dificultati respiratorii si senzatii de sufocare.
Inca nu este dovedit faptul ca aceasta afectiune ar fi produsa de poluarea aerului, dar un lucru este sigur: poluarea agraveaza simptomele. Principalii vinovati sunt gazele de esapament si gazele formate sub efectul radiatiilor solare din produsele arderii combustibililor. In zilele noastre atentia este orientata din ce in ce mai mult spre problemele de mediu; multe dintre guverne iau in considerare subiectele "verzi". In intreaga lume pastrarea resurselor energetice este o problema acuta, sunt pornite campanii care incearca sa convinga guvernele sa renunte la distrugerea padurilor ecuatoriale. Populatia contribuie la aceste campanii, prin faptul ca nu mai cumpara produse fabricate din lemn tropical, reducand oarecum cererea pentru acesta. Sunt tari care ajuta la restabilirea echilibrului; prin plantarea de arbori tineri. Un lucru e sigur: in zilele noastre nu mai putem sa respiram aer curat. Freonii au fost scosi din procesele industriale si au fost inlocuiti cu alte substante. Atmosfera este insa in pericol, ca urmare este in pericol intregul mediu de viata. Este nevoie de un control riguros si de masuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sa fie sigur.

In secolul XX, aciditatea aerului si ploaia acida au ajuns sa fie recunoscute ca o amenintare capitala la adresa calitatii mediului. Cea mai mare parte a acestei aciditati este produsa in tarile industrializate din emisfera nordica: SUA, Canada, Japonia si majoritatea tarilor din Europa de Est si de Vest. Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viata, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt insa mai vizibile in lacuri, rauri si paraie si la nivelul vegetatiei. Aciditatea apei omoara practic orice forma de viata. La inceputul anilor 90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acida. Cele mai grave probleme au existat in Norvegia, Suedia si Canada.

Amenintarea reprezentata de ploaia acida nu e limitata de granitele geografice, caci vanturile transporta substantele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetarile au confirmat faptul ca poluarea provenita de la centralele electrice care functioneaza cu carbuni in centrul si vestul SUA erau cauza principala a marilor probleme legate de ploaia acida in estul Canadei si nord-estul SUA. Efectele distructive ale ploii acide nu se limiteaza la mediul natural. Structuri de piatra, metal sau ciment au fost si ele afectate sau chiar distruse. Unele dintre marile monumente ale lumii, catedralele Europei sau Colosseum-ul din Roma, prezinta semne de deteriorare datorate ploii acide.

Oamenii de stiinta folosesc ceea ce se cheama factorul pH pentru a masura aciditatea sau alcalinitatea solutiilor lichide. Pe o scara de la 0 la 14, 0 reprezinta cel mai ridicat nivel de aciditate, iar 14 cel mai ridicat nivel de bazicitate sau alcalinitate. O solutie de apa distilata care nu contine nici acizi nici baze, are pH 7 sau neutru. Daca nivelul pH-ului in apa de ploaie scade sub 5.5, ploaia este considerata acida. Ploile din estul SUA si din Europa au adesea un pH intre 4.5 si 4.0. Pentru cresterea aciditatii aerului sunt responsabili dioxidul de sulf, acizii de azot si acidul clorhidric. Acesta din urma este eliberat de combustia PVC-ului in momentul incinerarii deseurilor. Acest gaz se dizolva in apa, transformandu-se in acid clorhidric.

Smogul

Inainte de epoca automobilului smogul provenea de la arderea carbunilor si situatia era atat de grava incat la inceputul secolului XX felinarele de pe strazile Londrei erau aprinse prin jurul amiezii din cauza faptului ca smogul si praful intunecau cerul. In zilele noastre, arderea gazolinei in motoarele automobilelor este principala sursa de smog in majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii de azot si componentele organice volatile reactioneaza in atmosfera pentru a produce smogul fotochimic. Smogul contine ozon, un compus al oxigenului alcatuit din molecule cu trei atomi de oxigen. Ozonul prezent in straturile joase ale atmosferei este otravitor si pentru a determina severitatea smogului cercetatorii trebuie sa masoare mai intai cantitatea de ozon aflata in aer. In prezenta umiditatii atmosferice, dioxidul de sulf si oxizii de azot se transforma in picaturi de acid pur, ce plutesc in norul de smog. Acesti curenti de aer acizi ataca plamanii si distrug orice, in functie de cantitatea de acid, de la materiale usoare pana la marmura si metal. In mari orase din jurul lumii monumente pretioase, inclusiv Parthenon din Atena si Taj Mahal din India, poarta amprenta smogului acid.

Smogul ingreuneaza vizibilitatea si afecteaza sistemul respirator al copiilor, batranilor si al celor care sufera de astm sau chiar de boli de inima, poate provoca dureri de cap, ameteala si stari de voma, si in cele mai grave cazuri moartea persoanei afectate din cauza intoxicarii cu dioxid de carbon.

Efectul de sera

Gazele deja existente in atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele soarelui reflectate pe suprafata pamantului atunci cand din cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera, atunci este retinuta prea multa caldura si intregul pamant devine mai cald. Din acest motiv in secolul nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumatate de grad. Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta crestere de temperatura va continua, si dupa toate asteptarile, pana la mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C. Dupa unele estimari, in zilele noastre peste un miliard de oameni inspira aer foarte poluat, in special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf, rezultate din procesele industriale. Din aceasta cauza, numarul celor care sunt afectati de afectiuni toracice-pulmonare, in special in randul copiilor si al batranilor, este in continua crestere. La fel si frecventa cazurilor de cancer de piele este in crestere. Motivul este stratul de ozon deteriorat, care nu mai retine radiatiile ultraviolete nocive.

Pamantul este incalzit cu ajutorul energiei provenite de la Soare. Cand aceasta energie ajunge in atmosfera Pamantului, o parte din ea este reflectata inapoi in spatiu, o mica parte este absorbita si restul ajunge pe Pamant incalzind suprafata. Dar cand energia produsa de caldura Pamantului se intoarce, se intampla ceva diferit, in loc ca aceasta energie sa treaca prin atmosfera si sa ajunga in spatiu, o mare parte din aceasta energie este absorbita de gazele din atmosfera. Acest lucru ajuta la pastrarea unei temperaturii adecvate vietii pe Pamant. Deci atmosfera Pamantului permite patrunderea razelor solare pentru a incalzi Pamantul dar capteaza caldura care porneste dinspre Pamant catre spatiu. Actioneaza asemenea unei sere, numai ca in cazul serei este folosita sticla si nu gazul, tocmai din acest motiv se numeste efect de sera. Gazele din atmosfera, care sunt responsabile cu mentinerea unei temperaturi normale pe Pamant, sunt dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, ozonul si vaporii de apa toate provenite pe cale naturala. Dar daca aceste gaze sunt prezente in cantitati prea mari atunci este absorbita prea multa caldura si acest fenomen duce la cresterea temperaturii pe Pamant.

Carbunele, petrolul si gazele naturale, toate sunt folosite de catre om drept combustibili. Se numesc combustibili fosili pentru ca formarea lor a durat mii de ani. Ele contin cantitati mari de carbon si in timpul arderii elibereaza o imensa cantitate de energie si de dioxid de carbon. Gazul eliberat in atmosfera se alatura imediat la efectul de sera.

Combustibilii fosili nu sunt singure materiale care arse pun in libertate gaze toxice. Atunci cand padurile tropicale sunt arse pentru a elibera terenul pentru agricultura. Distrugerea padurii tropicale este o mare tragedie pentru Pamant pentru ca se distruge una dintre cele mai mari 'fabrici naturale' de oxigen, dar totodata se elibereaza in atmosfera cantitati imense de CO₂. Dioxidul de carbon este principalul gaz responsabil pentru agravarea efectului de sera dar pe langa el s-au mai identificat peste 30 de alti vinovati. Oxidul de azot eliberat de tevile de esapament ale autovehiculelor, de arderile excesive ale padurilor si de folosirea insecticidelor si ale pesticidelor. Se estimeaza ca de la inceputul secolului trecut nivelul oxidului de azot a crescut cu pana la 80%. Ozonul desi este foarte important pentru ca impiedica razele ultraviolete sa patrunda in atmosfera, la niveluri mai joase este foarte poluant si contribuie si el la efectul de sera. Vremea se schimba de la o zi la alta si temperaturile variaza cu cateva grade in fiecare zi. Cercetatorii cred ca o dublare a gazelor din atmosfera, responsabile pentru efectul de sera, poate duce la o crestere a temperaturii cu pana la 4.5 C. Din moment ce diferenta dintre ultima epoca glaciara si zilele noastre este de numai 4°C, este greu de imaginat urmarile catastrofice ale acestei cresteri de temperatura aparent minora. Aceasta va duce la schimbarea conditiilor climatice, prin urmare la schimbarea conditiilor pentru dezvoltarea agriculturii, desi pentru unele regiuni de pe Pamant, ca desertul Sahara sau Siberia, asta ar insemna o adevarata binecuvantare, pentru unele tari ar fi o adevarata catastrofa.

Pentru a produce energie sunt necesare centrale electrice. Acestea pentru a o produce au nevoie de combustibili, si arderea combustibililor prezinta un pericol major pentru atmosfera. Am putea stopa acest fenomen folosind energia intr-un mod rational. Cateva din lucrurile care s-ar putea face pentru a salva energie sunt:

industria va trebui sa devina mult mai eficienta din punct de vedere al consumului de energie, trecand de la utilizarea combustibililor fosili bogati in carbon (carbune), la combustibili saraci in carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi. Industria energetica, de la extractie si pana la consum, trebuie restructurata astfel incat sa devina eficienta si mai putin poluanta;

transportul trebuie sa se orienteze spre mijloace mai putin poluante si cu consumuri reduse;

constructiile sa fie eficiente energetic si sa tinda spre utilizarea surselor de energie regenerabila;

echipamentele si produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;

padurile vor fi protejate si chiar vor fi extinse;

folosirea mai rara a automobilelor;

evitarea pierderilor: reduceti ceea ce folositi, refolositi lucrurile in loc sa cumparati altele noi, reparati obiectele stricate in loc sa le aruncati, si reciclati cat mai mult posibil. Aflati ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona dumneavoastra, incercati sa nu aruncati lucrurile daca acestea ar mai putea avea o alta folosinta;

economisiti apa intrucat este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa.

Poluarea apei

Poluarea apei reprezinta contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor subterane, a marilor si oceanelor cu substante daunatoare mediului inconjurator. Apa este elementul care intretine viata pe Pamant. Toate organismele o contin; unele traiesc in ea; unele o consuma. Plantele si animalele au nevoie de apa pura, si nu pot supravietui daca apa este infectata cu chimicale toxice care dauneaza microorganismelor. Daca este extrem de grava, poluarea apei poate ucide un numar mare de pesti, pasari si alte animale, iar in unele cazuri poate ucide toti membrii speciei din zona afectata. Poluarea face ca paraiele, lacurile si toate acumularile de apa sa aiba un aspect si un miros neplacut. Nu este recomandat sa se consume pestele si crustaceele care traiesc in apa infestata. Oamenii care beau apa poluata se pot imbolnavi grav, iar expunerea indelungata poate produce cancer iar la femei pot aparea sarcini cu probleme.

Principalii poluanti sunt materialele chimice, biologice sau fizice care avariaza calitatea apei. Poluantii pot fi clasificati in opt categorii, fiecare avand diferite actiuni:

produsele petroliere

Petrolul si chimicalele obtinute pe baza de petrol sunt folositi drept combustibili, lubrifianti, in industria plasticului si in multe alte scopuri. Aceste produse petroliere ajung in apa in mare parte accidental, prin esuarea navelor sau prin sparturile conductelor. In mare parte acesti produsi sunt otravitori pentru animale, sau se depun pe blana animalelor si penele pasarilor facandu-le permeabile si astfel animalele mor de frig, sau impiedicandu-le sa se deplaseze.

pesticide si erbicide

Chimicalele, folosite de fermieri din belsug pentru indepartarea daunatorilor, sunt preluate de precipitatii si astfel apa infestata se scurge in apa paraielor si a raurilor. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile si se descompun repede in substante inofensive sau mai putin nocive, dar cele mai des intalnite sunt cele nedegradabile care persista pentru o lunga perioada de timp. O mare parte din cantitatea de apa potabila este contaminata cu pesticide. Mai mult de 14 milioane de americani beau apa contaminata, si Agentia de Protectie a Mediului estimeaza ca mai bine de 30% din sursele de apa sunt infestate. Azotatii, poluanti derivati din insecticide, pot produce o forma foarte grava de anemie la copii, boala de cele mai multe ori mortala.

metalele

Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul ajung in apa din mai multe surse, inclusiv industria automobilelor, mine si chiar sol. Asemenea pesticidelor metalele devin din ce in ce mai concentrate pe masura ce sunt consumate prin intermediul hranei de catre animale, care la randul lor sunt consumate de catre alte animale, si asa mai departe, pana cand ajung la nivele inalte ale lantului trofic devenind extrem de toxice. In cantitati mari sunt otravitoare, si pot da nastere unor boli grave. Cadmiu, provine din ingrasaminte, recoltele tratate cu astfel de ingrasaminte si consumate in cantitati mari de catre oameni pot produce diaree si in timp pot afecta rinichii si ficatul. Plumbul poate ajunge si el in apa fie prin intermediul unor scurgeri din conducte fie pentru ca intra in componenta unor sisteme de apa mai vechi. La copii, plumbul poate produce boli mentale.

deseurile

Deseurile cele mai periculoase sunt deseurile chimice care pot fi toxice (otravitoare), reactive (capabile sa produca gaze toxice sau explozive) sau inflamabile. Daca nu sunt tratate si depozitate cu grija aceste deseuri pot polua sursele de apa cele mai aproape de locul depozitarii. in 1969 raul Cuyahoga din Cleveland, Ohio a fost atat de poluat incat a luat foc si a ars timp de cateva ore. Chimicale folosite in industria echipamentelor electrice, pot ajunge in mediu prin deversari si pot atinge niveluri toxice foarte ridicate prin intermediul lantului trofic.

cantitatile excesive de materie organica

Ingrasamintele si alti nutrienti folositi pentru cultivarea plantelor in ferme si gradini pot ajunge foarte usor in apa. Odata ajunse in apa, aceste produse incurajeaza cresterea platelor si algelor. Cand aceste plante mor se depun pe fundul apei si microorganismele le descompun, in timpul procesului de descompunere aceste microorganisme consuma o mare parte din oxigenul dizolvat in apa, si astfel nivelul oxigenului din apa scade in asa masura incat vietatile dependente de oxigenul din apa, cum ar fi pestii, mor.

sedimentele

Sedimentele sunt particulele de sol deplasate de catre curentii de apa, pot deveni un pericol daca sunt prezente in cantitati mari. Eroziunea solului, produsa fie de apa, vant sau precipitatii, inundatiile si caderile de teren pot fi foarte daunatoare pentru ca introduc in apa foarte multe nutrimente, aparand astfel poluare prin cantitati mari de materie organica.

organismele infectioase

Un studiu efectuat in 1994 de Centrul de Prevenire si Control al Bolilor a descoperit ca mai bine de 900000 de oameni se imbolnavesc anual din cauza organismelor din apa potabila, si dintre acestia mai bine de 900 mor. Multe din organismele care se gasesc in numar mic in majoritatea surselor de apa, sunt considerate poluanti atunci cand ajung in apa potabila. Paraziti precum Giardia lamblia si Cryptosporidium parvum ajung deseori in sursele de apa potabila. Ei pot provoca boli grave copiilor, batranilor si oamenilor care sufera deja de alte boli.

poluarea termala

Apa este deseori luata din rauri, lacuri, oceane sau mari pentru a fi folosita drept racitor in fabrici si centrale si apoi este adusa inapoi la sursa mai calda decat atunci cand a fost luata. Insa chiar si cele mai mici schimbari de temperatura in apa vor indeparta speciile care vietuiau acolo si vor atrage specii noi. Poluarea termala poate grabi procesul biologic la plante si animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apa, rezultatul poate fi moarte speciilor care nu sunt adaptate vietii in ape calde, sau in cazul raurilor poate duce la disparitia vegetatiei din zona poluata.

Poluantii rezulta in cea mai mare parte in urma activitatilor intreprinse de oameni. Poluantii din surse industriale pot ajunge in natura prin tevile de scurgere ale fabricilor sau din rezervoare subterane sparte. Apa poluata poate rezulta si din mine unde apa a intalnit in calea sa roci bogate in minerale sau substantele chimice care au fost folosite pentru a extrage aceste roci. Orasele si alte zone populate pot contribui si ele la poluarea apei, apa in care sunt dizolvate chimicale ajunge in tevile de canalizare, si intr-un tarziu in alte surse de apa, uneori industriile varsa mari cantitati de poluanti in canalizarile oraselor, crescand astfel varietatea poluantilor in aria respectiva. Oceanele si marile, vaste cum sunt, nu sunt protejate de poluare. Poluantii ajung in apa fie de pe maluri, din ape care se varsa in oceanul sau marea respectiva, din nave sau de pe platforme petroliere esuate pe tarm. Resturile aruncate peste bord pot omora animale marine sau pasari sufocandu-le sau blocandu-le calea sistemului digestiv, daca acestea le inghit. Pierderile de petrol de obicei au loc doar prin intermediul accidentelor, ca in cazul epavelor Amoco Cadiz, de pe coasta franceza in 1978, si Exxon Valdez in Alaska in 1992. Al doilea mare accident inregistrat a avut loc in Golful Mexic in 1979 cand nava Ixtoc 1 a deversat in mare 530 milioane de litri de petrol. Insa cea mai mare varsare de petrol a avut loc in timpul razboiului din Golf, in 1991, cand fortele Iraq-iene au distrus 8 rezervoare si terminale de pe tarm in Kuwait, deversand in mare 910 milioane de litri de petrol. Poluarea apei poate fi cauzata si de alte tipuri de poluare. De exemplu, dioxidul de sulf, de la cosurile unei centrale, este la inceput considerat poluare a atmosferei. Curentii de aer poluati se amesteca cu vaporii de apa, formeaza acid sulfuric diluat si ajunge pe Pamant sub forma ploii acide. Ploaia acida poate cadea in zone unde exista lacuri si rauri, devenind astfel o forma de poluare a apei afectand sau chiar eliminand speciile care traiesc in locurile respective. La fel, si gunoiul poate determina poluarea apei daca apa de ploaie se strecoara printre deseuri absorbind toxinele, si apoi infiltrandu-se in Pamant si afectand apele subterane.

Sunt multe de facut pentru a impiedica poluarea apelor, dar toate acestea necesita timp, bani si putin efort din partea oamenilor, lucruri pe care majoritatea dintre acestia nu sunt dispusi sa le iroseasca 'doar pentru a salva planeta':

depozitarea deseurilor in locuri special amenajate;

reciclarea tuturor materialelor reciclabile;

incetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor si a ingrasamintelor;

incetarea folosirii substantelor chimice in apropierea surselor de apa;

pentru spalarea automobilelor sa se foloseasca locuri special amenajate;

resturile menajere, apa rezultata in urma spalarii hainelor si a obiectelor de uz casnic sa fie aruncate direct la canalizare;

folosirea pe cat posibil a materialelor biodegradabile si ale celor reciclabile;

verificarea starii automobilului pentru a evita scurgerile nedorite de benzina si ulei;

Poluarea solului

Poluarea solului reprezinta contaminarea prin diferite surse a scoartei terestre cu substante daunatoare mediului inconjurator.

Solul poate fi poluat:

direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din ingrasaminte si pesticide aruncate pe terenurile agricole

indirect, prin depunerea agentilor poluanti evacuati initial in atmosfera, apa ploilor contaminate cu agenti poluanti 'spalati' din atmosfera, transportul agentilor poluanti de catre vant de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

In ceea ce priveste poluarea prin intermediul agentilor poluanti din atmosfera, se observa anumite particularitati. Spre exemplu, ca regula generala, solurile cele mai contaminate se vor afla in preajma surselor de poluare. Pe masura ce cosurile de evacuare a gazelor contaminate creste, contaminarea terenului din imediata apropiere a sursei de poluare va scadea ca nivel de contaminare dar regiunea contaminata se va extinde in suprafata.

Nivelul contaminarii solului depinde si de regimul ploilor, acestea spala in general atmosfera de agentii poluanti si ii depun pe sol, dar in acelasi timp spala si solul, ajutand la vehicularea agentilor poluanti spre emisari. Trebuie totusi amintit ca ploile favorizeaza si contaminarea in adancime a solului. Intr-o oarecare masura poluarea solului depinde si de vegetatia care il acopera, precum si de natura insasi a solului. Lucrul acesta este foarte important pentru urmarirea persistentei pesticidelor si ingrasamintelor artificiale pe terenurile agricole. Interesul economic si de protejare a mediului cere ca atat ingrasamintele cat si pesticidele sa ramana cat mai bine fixate in sol. In realitate, o parte din ele este luata de vant, alta este spalata de ploi, iar restul se descompune in timp, datorita oxidarii in aer sau actiunii enzimelor secretate de bacteriile din sol.

Metode de reducere:

evitarea folosirii pesticidelor, erbicidelor, ingrasamintelor si insecticidelor;

depozitarea deseuri in locuri special amenajate;

folosirea materialelor biodegradabile si reciclabile;

imbunatatirea metodelor de purificarea a aerului din jurul fabricilor si centralelor;

aruncarea apei folosita in gospodarie la canalizare.

Poluarea fonica

Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale caror intensitati sunt stresante sau care afecteaza sistemul auditiv. Desi sunetele puternice sau inspaimantatoare fac parte din natura, in ultimele doua secole zonele urbane si industriale au devenit extrem de zgomotoase. Intensitatea sunetelor se masoara in decibeli. Scala decibelilor este logaritmica: o crestere a sunetului cu trei decibeli echivaleaza cu dublarea volumului sunetului. In salbaticie, nivelul normal al sunetelor ar fi de 35 de decibeli. Intensitatea cu care un om vorbeste este de 65 pana la 70 de decibeli si traficul genereaza sunete de pana la 90 de decibeli. La intensitatea de 140 de decibeli, sunetul devine dureros pentru urechea umana si poate chiar afecta sistemul auditiv. Cea mai mare parte din poluarea fonica provine de la automobile, trenuri si avioane. Echipamentele de constructie si utilajele din fabrici produc sunete care pot fi asurzitoare. Unele aparate casnice, instrumente muzicale si jucarii pot fi la fel de zgomotoase ca si pocnitorile si armele de foc. Muzica atunci cand este ascultata la volum ridicat in casti poate afecta urechea interna. Chiar si marile si oceanele sufera de pe urma acestui gen de poluare. Operatiuni de exploatare a resurselor aflate pe malul marilor sau oceanelor, motoarele navelor, in special ale vapoarelor foarte mari si ale navelor speciale pentru transport de materie prima, produc sunete puternice care sunt amplificate de apa. De curand, pentru depistarea submarinelor si determinarea temperaturilor se foloseste un sonar care functioneaza pe frecvente joase. Chiar daca noi nu receptam aceste sunete animalele marine - balenele si delfinii, care folosesc propriul sonar pentru a depista hrana si pentru a se deplasa - sufera de pe urma acestui lucru.

Cea mai grava boala produsa de poluare fonica este pierderea auzului. Expunerea prelungita la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar sau chiar definitiv structura fragila a urechii interne. Sunetele puternice - cum ar fi sunetul armelor de foc la un poligon - pot duce la pierderea imediata a auzului. Majoritatea cazurilor de boala s-au inregistrat la locul de munca, unde lucratorii nu pot evita expunerea la sunete de intensitati ridicate, si daca aceasta expunere este indelungata pericolul este iminent. Muncitorii din fabrici, cei din domeniul constructiilor, personalul militar, politistii, pompierii si muzicienii sunt cei mai predispusi la aparitia acestei boli.

Chiar si la nivele la care nu exista pericolul pierderii auzului, poluarea fonica produce probleme. Zgomotul face comunicarea intre oameni dificila, reduce capacitatea de concentrare si deranjeaza somnul. Ca sursa de stres, poate duce la ridicarea tensiunii sangelui si la alte probleme de ordin cardiovascular, cat si boli pe fond nervos.

Energia electrica

Pretul pe care-l platim pentru energie nu reflecta intotdeauna adevaratul cost al producerii, epuizarea surselor naturale - petrolul, gazele naturale - si nici pericolul pe care-l implica folosirea acestora.

Materiale asemenea sticlei, a otelului si a aluminiului necesita o mare cantitate de energie pentru a fi prelucrate. Dar daca sunt colectate dupa ce sunt folosite si mai apoi reciclate aceasta va reduce semnificativ consumul de energie. De exemplu, reciclarea unei cutii de aluminiu poate economisi 95% din energia folosita la producerea initiala a produsului. Nu toate materialele reciclate economisesc energie; reciclarea materiei organice - resturi de mancare, frunzele cazute toamna - duce la reducerea folosirii gazului metan.