CONTINUTUL SI SFERA MARKETINGULUI TURISTIC

CONTINUTUL SI SFERA MARKETINGULUI TURISTIC

Perioada de afirmare a marketingului serviciilor coincide cu cea in care, in economia mondiala in ansamblu si in cadrul majoritatii tarilor in parte, serviciile au cunoscut o adevarata explozie.

Literatura de specialitate a analizat pe larg aceasta situatie determinandu-i cauzele si tendintele de evolutie.

Concluzia care se degaja din parcugerea impresionantelor studii consacrate marketingului serviciilor este una singura, si anume ca, acesta este un domeniu specializat al marketingului, autonom, dar diferentiat, aflat in plin proces de consolidare si dezvoltare.

Tendinta de adancire si specializare a marketingului este tot mai evident exprimata de aparitia si delimitarea destul de timpurie, a marketingului turistic. Se poate afirma chiar ca, aplicarea diferentiata a marketingului in domeniul turistic s-a realizat cu mult timp inaintea conceptualizarii marketingului serviciilor. Adancirea si consolidarea sa a reprezentat probabil unul din elementele recunoasterii necesitatii unui astfel de conceptualizarii.

Afirmarea timpurie a marketingului turistic a fost un fenomen firesc, determinat de manifestarea in acest domeniu a dinamismului economico-social ale carui efecte au fost resimtite de catre agentii economici care s-au vazut confruntati cu probleme a caror rezolvare a impus abordarea lor intr-o viziune noua.

Desprinderea si delimitarea marketingului turistic este exprimata de solutiile specifice date situatiilor cu care se confrunta agentii economici, situatii impuse de particularitatile pietei si regasite in cadrul politicilor si al conducerii activitatilor.

Abordarea de marketing a activitatii turistice ridica o serie de probleme conceptuale determinate de insusi continutul acesteia.

Prezenta turistilor intr-o zona sau statiune inseamna, consum de bunuri si servicii, furnizate de o diversitate de agenti dintre care se detaseaza cei care presteaza serviciile turistice.

Marketingul turistic se localizeaza la nivelul acestor agenti toti ceilalti (transportatori comercianti, prestatorii de servicii culturale, de sanatate) regasindu-se in sfera altor domenii ale marketingului. Aparent, problematica aplicarii marketingului in turism este destul de simpla. In realitate insa complexitatea fenomenului turistic plaseaza intr-o pozitie centrala prestatorul de servicii turistice obligat sa se implice, intr-un fel sau altul, in toate celelalte activitati care au atingere cu turismul. El nu poate face abstractie de faptul ca orice nemultumire a turismului revocata de sectoarele adiacente se va rasfrange negativ asupra activitatii sale.

Acest mod de desfasurare a activitatii turistice reclama o abordare de marketing corespunzatoare.

Conectarea activitatii intreprinderii la mediu presupune o mult mai adanca implicare a sa in desfasurarea activitatii celorlalti coparticipanti prin actiuni de implementare, cooperare ori conjugare a eforturilor.

In aceste conditii sporeste rolul marketingului in coordonarea si corelarea propriilor actiuni cu cele ale agentilor implicati in activitatea de turism.

In atingerea acestui obiectiv trebuie pornit de la faptul ca, desi distincte, activitatile turistice sunt parti ale unui intreg care se intrepatrund, dand nastere unui specific " unic si original" care nu se identifica cu nici unul din sectoarele traditionale ale econimiei nationale.

Desfasurarea in conditii de inalta eficienta a activitatii intreprinderii turistice presupune deci ca activitatile acestora sa se sincronizeze atat la nivel microeconomic, cat si la unul macroeconomic.

Altfel, efortul facut de una sau mai multe verigi ale lantului de prestari va fi acumulat de celelalte.

Daca in sezon, nesincronizarile dintre diferitele prestari de servicii afecteaza calitatea serviciilor prestate de fiecare in parte, fiind resimtite in primul rand de acestia, in extrasezon, nesincronizarile pot "descuraja" cererea, implicatiile fiind resimtite de toti prestatorii.

Exemplele cele mai tipice sunt date de legaturile ce se stabilesc intre tarifele practicate la serviciile de cazare si masa si cele de transport.

Nealinierea in extrasezon a acestora din urma la nivelul celor de cazare si masa reduce efectele scontate.

Este deci evidenta necesitatea ca deciziile adoptate de intreprinderile turistice sa fie sustinute prin masuri adecvate ale celorlalti prestatori de servicii turistice.

Nesincronizarea deciziilor adoptate la nivel macroeconomic cu cele de la nivelul microeconomic reprezinta o problema destul de grava.

Specificul activitatii turistice impune insa ca ea sa fie sustinuta si prin deciziile luate de organele aflate la niveluri superioare unele se concentreaza un numar mai redus de decizii, dar de o importanta la fel de mare. Abordate in optica de marketing astfel de decizii fac obiectul macro-marketingului turistic.

Unele particularitati in aplicarea marketingului apar si la nivelul microeconomic, ele au la baza specificul produsului turistic constituit din o serie de elemente si caror adaptare la cerere trebuie realizata atat individual, fiecare din ele descriind o piata proprie, cat si in ansamblu, fiind interconditionate si alcatuind produsul global.