Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata. Afaceri si industrie, planuri de afaceri, idei, sfaturi, dezvoltare, profit in afaceri

Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Afaceri


Index » business » Afaceri
» Etica manageriala in afaceri si factorii acesteia


Etica manageriala in afaceri si factorii acesteia



ETICA MANAGERIALA

   Etica manageriala si factorii acesteia

           Etica manageriala reprezinta in aceasta perioada subiectul cel mai fierbinte al oricarui tip de mass-media: posturile de televiziune ne prezinta zilnic scandaluri in care sunt implicati patroni sau directori de societati comerciale, iar ziarele abunda de stiri in care ignoranta si neglijenta sunt elemente care aduc prejudicii indivizilor si societatii. Fiecare decizie in afaceri are si o componenta etica pentru ca decizia stabileste si impune o conduita care trebuie sa fie conforma cu anumite valori fundamentale, reguli, principii, legi si norme. In aceste conditii, firescul in management ar constitui atitudinea favorabila fata de comportamentele, conceptele, ideile si modelele pe care le-a statuat etica, stiinta normativa care ofera coordonatele morale ale existentei si activitatii omului.

            In esenta, etica manageriala este definita drept „studiul modului in care deciziile afecteaza grupurile sociale, domeniul in care se definesc drepturile, indatoririle si regulile ce trebuie sa le respecte persoanele care decid”.1                                                                                                                                                      Multi teoreticieni considera ca monitorizarea afacerilor in raport cu normele etice este obligatorie, pentru ca managementul reprezinta o disciplina socio-umana, care doar prin scopurile urmarite se inscrie in sfera stiintelor economice, insa alti exegeti vad in etica o simpla umbrela a relatiilor interne si externe ale firmei, neputandu-se inca delimita  clar ce este corect de ceea ce este incorect.

            O analiza a practicilor manageriale la nivelul firmelor romanesti releva faptul ca 'etica afacerilor nu constituie inca o 'problema' care sa-i preocupe pe manageri, considerand ca 'a face afaceri profitabile' si 'a avea un comportament etic' sunt lucruri care se exclud reciproc; si ca ei au un comportament corect, dar nu dispun de informatii privind partenerii.De fapt, pentru cei care urmaresc atent fenomenele specifice perioadei de trecere de la o economie centralizata la una de tip capitalist, constatarea nu socheaza privind lipsa de, corectitudine, cinste, responsabilitate si adevar in afaceri. Actiuni, atitudini, norme, legi, monitorizari si evaluari, recompense si pedepse, reprezinta reteta pe care managerii trebuie sa o aplice pornind de la principiul ca decizia trebuie sa fie buna si dreapta.

            Etica manageriala trebuie sa identifice elementele fundamentale de comportamente si sa gaseasca atitudinile corespunzatoare in patru categorii:                                                                                                                                                                          1. Societatea reprezinta categoria generala fata de care etica manageriala trebuie sa-si defineasca comportamentul cu privire la urmatoarele aspecte: daca institutiile de baza ale societatii sunt bine construite si promoveaza interesele generale; daca implicarea statului in mecanismele economiei de piata este benefica; daca inegalitatile in „statul putere” pot fi tolerate; etc.                

                          

 Grupurile interesate ocupa un palier special in problemele eticii manageriale, definind caile corecte pentru rezolvarea problemelor sociale si trebuie sa se determine cum se implica actionarii firmei in gestionarea resurselor; ce obligatii are firma fata de furnizori sau clienti si care sunt caile prin care se realizeaza o buna cooperare cu comunitatea locala.

3. Problemele interne genereaza atitudini manageriale care definesc natura relatiilor dintre firma si angajati, inclusiv managerii; termenii de realizare a  contractelor; obligatiile managerilor si a celorlalti angajati; drepturile; conditiile de lucru, ordinele, comportamentul, elementele eticii.

4. Problemele personale privesc relatiile dintre persoane, in cadrul unei organizatii: care sunt drepturile si obligatiile rezultate dintr-o structura ierarhica; cum se manifesta cinstea, corectitudinea si onestitatea intr-un proces colectiv.2

          Principalii factori care determina nivelul si acuratetea eticii manageriale sunt: reglementarile legale, normele si regulamentele comunitatii locale, codurile etice sectoriale, regulamentele firmei, caracteristicile individuale, starea firmei si presiunea sociala.3 

          Reglementarile legale stabilesc cadrul limitativ in care se poate desfasura o activitate industriala. Este evident faptul ca un cadru legislativ constrictiv, dar liberal, trebuie respectat de toti managerii, iar incalcarea legilor este pedepsita contraventional sau penal in functie de gravitatea prejudiciilor aduse societatii.

          Normele si regulamentele comunitatii locale impun anumite conduite restrictive prin hotarari care sa protejeze cetatenii si mediul. Aceste reglementari vizeaza protectia si gestionarea corecta a apei, reducerea nivelelor de zgomot, salubrizarea localitatilor, limitarea orelor de functionare a firmelor, etc.                

          Codurile etice reprezinta declaratiile unor firme care reglementeaza relatiile dintre proprii membri si alti indivizi cu care se realizeaza o afacere. Cel mai cunoscut cod de conduita este cel creat de British Institute of Management denumit Code of Conduct (Codul de conduita) care prevede ca managerii:

nu trebuie sa aduca prejudicii reputatiei persoanelor sau afacerilor altora.

trebuie sa declare imediat si complect interesele personale care ar putea fi in conflict cu interesele firmei.

trebuie sa manifeste interes fata de sanatatea, securitatea celor pe care ii conduce si sa respecte confidentialitatea informatiilor;

trebuie sa respecte confidentialitatea informatiilor;

nu trebuie sa ofere sau sa accepte cadouri in scop de mituire;

trebuie sa fie convinti ca informatiile comunicate public sunt adevarate.

In prezent se poate vorbi si despre etica managementului european ca fiind stiinta ce activeaza in cadrul organizatiei si mai ales al managerilor. In managementul european, etica este creata si sustinuta de cultura organizationala, de politica firmei si valorile individuale ale managerilor.4

 Pentru asigurarea nivelului etic necesar functionarii firmei, se pot adopta diferite masuri: prelucrarea codului etic, organizarea de cursuri de teorie si practica a managementului european, constituirea comitetelor de etica ce vor urmari respectarea normelor etice si solutionarea problemelor si a conflictelor generate de nerespectarea regulamentelor.

1 Metode de imbunatatire a performantelor             

 in etica manageriala

            Tot mai multi manageri sunt preocupati de problemele responsabilitatii sociale. Preocuparile spre stimularea comportamentului etic al salariatilor se fac in scopuri moral-pragmatice, creand o imagine favorabila firmei.

          Metode de imbunatatire a performantelor si de responsabilitat sociala sunt: auditul, codul etic, comitetele etice, denuntarea firmelor iresponsabile.5                                                                                           

                1. Auditul social este realizat pentru stabilirea nivelului de implicare al unei firmei in problemele sociale interne/externe; pentru modul in care acestea se regasesc in obiectivele managementului dar si pentru rezultatele obtinute prin programele sociale derulate.

                 Codul etic este un document oficial al companiei prin care aceasta isi declara valorile si principiile in problemele sociale. Scopul codului etic este de a comunica angajatilor, intr-un limbaj simplu care sunt standardele organizatiei. Codul etic este valabil cand este insusit si acceptat de toti angajatii, comportamentul lor incadrandu-se in prevederile sale.

    3. Comitetul de etica reprezinta un grup executiv care isi asuma responsabilitatea controlului respectarii eticii in firma prin inventarierea problemelor si anchetarea abaterilor de la etica. Comitetele de etica sunt destul de rare, doar 14% din firmele care au cod etic au si un comitet.

    4. Denuntarea este calea extrema de actiune impotriva comportamentului neetic ce presupune ca managerul si angajatii au obligatia de a raporta neregulile infaptuite de superiori sau colegi si de a se supune ordinelor superiorilor.

           Din cele prezentate, rezulta clar ca pentru a implementa un sistem activ de receptivitate la problemele sociale este necesar ca managerii:

   sa adopte politicile de implicare a firmei in problemele sociale;

sa stabileasca responsabilitatile si obiectivele propuse pentru realizare;

sa comunice cu toate persoanele implicate in derularea actiunii;                                                                                 

sa auditeze si sa evalueze progresul realizat in programul social.

Literatura de specialitate sta la dispozitia managerilor oferind ghiduri de etica necesare luarii deciziilor si instaurarii unui climat armonios in cadrul firmei. Spre exemplu, un test de etica ar putea cuprinde urmatoarele intrebari:6

1. Este legal?

 Este echilibrata?

3. Voi fi mandru de aceasta decizie?

  

  Se va urmari ca decizia sa nu contravina legii si sa nu fie in dezacord cu politica intreprinderii.

     Decizie etica trebuie sa fie echitabila pentru toate partile si sa determine relatii armonioase.

     Managerii vor determina in ce masura decizia ii multumeste mai ales datorita mediatizarii ei in randul subordonatilor sau al clientilor.

             Deoarece nerespectarea eticii are multe neajunsuri, managerii au la dispozitie masuri pentru a asigura un mediu de lucru etic. In vederea indeplinirii acestuia managerii trebuie sa parcurga un proces cu urmatoarele etape7:

􀀹Etapa –  Ia decizia angajarii pe calea eticii!

􀀹Etapa II  – Recunoaste ca esti considerat un model privind comportamentul!

􀀹Etapa III –  Asuma-ti responsabilitatea pentru insuflarea unui comportament etic!

􀀹Etapa IV    Defineste comportamentul etic !

􀀹Etapa V  – Exprima cu claritate valorile ce trebuie promovate in cadrul firmei!

􀀹Etapa VI –  Pregateste personalul!

􀀹Etapa VI I –  Incurajeaza comunicarea deschisa!

􀀹Etapa VIII –  Fii consecvent!


1.1 Obligatiile managerilor in

vederea respectarii eticii

          Managerilor le revin urmatoarele obligatii de referinta fata de actionari: obligatia de respectare, confidentialitate si loialitate a deciziilor patronului.

          1. Obligatiile managerilor fata de patronat:

          a)  Obligatia de respectare a deciziilor patronului, evident daca aceste cerinte sunt rezonabile si corespund cerintelor eticii. Nerespectarea lor provoaca o stare de conflict ce poate duce la lichidarea contractului de manageriat.

b) Obligatia de confidentialitate, managerul neavand voie sa foloseasca sau sa comunice informatii confidentiale primite de la patroni sau dobandite datorita pozitiei sale de conducator. Aceasta obligatie ramane valabila si dupa ce angajatul a parasit firma, managerul stiind ca superiorii lui nu ar dori ca informatiile sa fie cunoscute de altii,  unele dintre ele putand fi considerate „secret comercial”, sau „proprietate intelectuala” apartinand companiei.

c) Obligatia de loialitate presupune ca managerul sa nu puna interesul sau in competitie cu cel al patronului. Un manager nu are voie sa isi deschida o firma concurenta sau sa profite de o ocazie de afaceri de interes personal. Aceasta presupune ca daca un manager s-a angajat fata de un superior sa presteze anumite servicii, el are obligatia de a nu  intreprinde alte actiuni.

           Obligatiile patronilor si ale managerilor fata de comunitatea in   care functioneaza organizatia. O afacere economica trebuie sa fie apreciata prin prisma interesului proprietarilor si al comunitatii in care urmeaza sa se desfasoare. Conflictele intre patronat si manageri pot fi provocate de lichidarea intreprinderilor, poluarea mediului, lansarea pe piata a unor produse daunatoare.

  a) Lichidarea intreprinderilor. Pentru lichidarea unor intreprinderi, proprietarii folosesc doua argumente: faptul ca o persoana poate face ce vrea cu proprietatea sa si dreptul proprietarilor de a aspira la profituri maxime.

Prin prisma eticii, abordarea libertatii in economia de piata nu inseamna ca proprietarul nu trebuie sa fie obligat la nimic si ca are dreptul total sa actioneze dupa bunul plac, inclusiv sa deschida sau sa inchida o intreprindere, fara a lua in considerare impactul socio-cultural al deciziei.

  b)  Poluarea mediului. Patronilor si managerilor le revine o mare raspundere privind poluarea naturii. Daca exista reglementari guvernamentale clare impotriva poluarii, managerul este obligat sa le respecte. Obligatia lor de a obtine profit vine in contradictie cu obligatia de a nu face rau prin poluare, in special in situatia in care societatea permite raul prin lipsa reglementarilor de mediu riguroase si a unor pedepse severe.

   c)   Lezarea consumatorilor prin produse contrafacute si care prezinta un pericol pentru sanatatea oamenilor. Acuzarea de poluare nu trebuie sa vizeze doar intreprinderile si managerii deoarece consumatorii neinformati despre vicierea produselor cumpara si utilizeaza produsele viciate ducand la existenta poluarii, si chiar daca ar fi, veniturile modeste ar obliga-o sa le cumpere.    

            3. Obligatiile managerilor fata de angajati; raspunderea angajatilor fata de firma.

 Tipuri de obligatii

            Continut

Obligatii fata de actionari

gestiune corecta

loialitate

informare

transparenta

confidentialitate

Obligatii fata de angajati

remunerare echitabila

dezvoltare profesionala

respectul vietii personale

respectul dreptului de petitie

 

Obligatii fata de clienti

produse/servicii originale

garantarea sigurantei

informare

Obligatii fata de comunitate

protejarea mediului

contributie in solutionarea problemelor sociale

respectarea diversitatii culturale

a) Factorii care conditioneaza comportamentul etic al managerilor in relatiile cu subalternii:

Volumul informatiilor pe care managerul doreste  sa le obtina in legatura cu problema etica respectiva. Managerii valorosi cauta sa fie informati in legatura cu tot ceea ce ar contraveni eticii in unitatea pe care o conduc.

Stabilirea clara a limitelor raspunderilor – atat ale managerului, cat si a subalternilor. Pe plan mondial, raspunderea fata de angajati a crescut mult in ultimii  20-30 de ani, aceasta reglementandu-se in mare masura prin legi a caror aplicare depinde insa de caracteristicile etice ale managerilor si ale subalternilor.

b)Principalele drepturi ale personalului de executie pe care managerii   trebuie  sa le respecte printr-un comportament etic:

Dreptul angajatilor la libertate presupune autonomia subalternilor de a actiona in mod personal respectand obiectivele organizationale.

Dreptul la intimitate presupune relatia patron-angajat care trebuie vazuta  nu numai ca o simpla relatie de piata, ci ca pe una complexa si pe termen lung, nefiind posibila ignorarea credintelor, valorilor si obiceiurilor unei persone.

c) Armonizarea valorilor managerilor cu cele ale angajatilor – conditie a unui management performant necesita anumite cerinte:

Preocuparile managerilor trebuie sa fie asimilate de personalul de executie, iar acesta trebuie sa sprijine managerii.

Conducerea  resurselor umane constituie cel mai important element al conducerii strategice a firmei. Aceasta cuprinde elaborarea planurilor de dezvoltare sociala si evaluarea programelor de recalificare a personalului.

Angajatii trebuie recompensati pentru activitatea lor creatoare. Numai prin recompensarea corecta se poate instaura un climat etic durabil.

Firmele trebuie sa evalueze inovatiile, sa creeze un climat corespunzator; managerii sa-si exprime aprecierea pentru toate propunerile inovatoare ale angajatilor si pentru cele considerate extravagante.8



1 Puiu Alexandru – „Management”, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2007, pg 219

2 Puiu Alexandru – „Management”, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2007, pg 220

3 Nica Petre – „ Managementul firmei”, Editura Condor, Chisinau, 1992, pg 125.

4 Petrescu I., –„ Management european”, Editura Expert, Bucuresti, 2004, pg 57

5 Puiu Alexandru – „Management”, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2007, pg 228

6 Zait D., – „Management intercultural”, Ed. Economica, Bucuresti, 2002, pg. 301

7 Tierney E., „Etica in afaceri”, Ed. Rentrop & Straton, Bucuresti, 1999, pg. 62

8 Puiu Alexandru – „Management”, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2007, pg 240



Afaceri


Asigurari
Birotica
Confectii
Industria lemnului
Turism

LUCRARE DE LICENTA ECONOMIE SI DE ADMINISTRARE A AFACERILOR - STUDIU EMPIRIC PRIVIND VALORIFICAREA POTENTIALULUI TURISTIC AL STATIUNII BALNEOCLIMATERI
CE FEL DE AFACERE POTI INCEPE
INSTITUTII DE CREDIT - ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI AI BANCII COMERCIALE CARPATICA-BCC
GESTIUNEA PORTOFOLULUI DE TITLURI - ANALIZA FINANCIARA A FIRMEI TRANSGAZ
Modele E-Business
CONDITII DE NEGOCIERE A UNUI CONTRACT DE FRANCIZA
PLANUL DE MARKETING
FORMATUL PLANULUI DE AFACERI
Principalele stiluri de negociere in afacerile internationale
INITIEREA SI DERULAREA UNEI AFACERI











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate